2rac-247/18 — declararea nulitătii contractului de cesiune partială a dreptului asupra mărcii si radierea înscrisurilor din Registrul National al Mărcilor detinut de AGEPI

2rac-247/18 — declararea nulitătii contractului de cesiune partială a dreptului asupra mărcii si radierea înscrisurilor din Registrul National al Mărcilor detinut de AGEPI (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2rac – 247/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), Judecătorul: R. Pascari

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători: M. Anton, V. Cotorobai, A. Panov

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecători: Galina Stratulat

Mariana Pitic

Victor Burduh

Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ergolemn”

reprezentată de avocatul Denis Calaida,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Ergolemn” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Elio Design” și Societății cu Răspundere Limitată „Arama R”, cu privire la

declararea nulității contractului de cesiune parțială a dreptului asupra mărcii și

radierea înscrisurilor din Registrul Național al Mărcilor deținut de AGEPI,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au admis cererile de apel declarate de Societatea cu Răspundere Limitată

„Elio Design” și Societatea cu Răspundere Limitată „Arama R”,

c o n s t a t ă:

La 03 februarie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „Ergolemn”

(în continuare SRL „Ergolemn”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Elio Design” (în continuare SRL„Elio Design”)

și Societății cu Răspundere Limitată „Arama R” (în continuare SRL „Arama R”),

cu privire la declararea nulității contractului de cesiune parțială a dreptului asupra

mărcii și radierea înscrisurilor din Registrul Național al Mărcilor deținut de AGEPI.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 11 februarie 2013 între pârâți

a fost semnat contractul de cesiune parțială a drepturilor asupra mărcii înregistrate

cu nr. 14501. Astfel, ÎI „Service Arama” (în speță la momentul actual pârâtul

SRL „Arama R”) a cesionat parțial drepturile asupra mărcii nr. 14501, anume clasa

20 produsul mobilă pârâtului SRL „Elio Design”.

SRL „Ergolemn” a menționat că în urma cesiunii înregistrate la AGEPI

pârâtul SRL „Elio Design” a devenit titularul mărcii E nr. 14501 A înregistrată

pentru clasa 20 produsul mobilă.

1

În opinia reclamantului acest contract de cesiune parțială este lovit de nulitate

absolută din considerentul că este un act juridic fictiv.

Reclamantul a relevat că între SRL „Ergolemn” și SRL „Arama R” au existat

mai multe litigii referitoare la dreptul de proprietate intelectuală. Astfel la

10 martie 2011 reclamantul a depus cerere de chemare în judecată împotriva

ÎI „Service Arama” (actual SRL „Arama R”), intervenient accesoriu AGEPI

privind anularea mărcii E nr. 14501, care era înregistrată pentru clasele 35 și 20 al

Clasificatorului de la Nisa.

Reclamantul a punctat că, prin hotărârea din 25 septembrie 2012 a Curții de

Apel Chișinău, acțiunea înaintată a fost respinsă.

SRL „Ergolemn” a indicat că nefiind de acord cu hotărârea instanței de apel

la 06 decembrie 2012 a contestat-o cu recurs prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

cererea de chemare în judecată să fie admisă.

Reclamantul a precizat că, prin decizia din 30 octombrie 2013 a fost admis

recursul, casată hotărârea primei instanțe și declarată nulă marca E înregistrată de

către AGEPI, conform certificatului de înregistrare a mărcii nr. 14501 după titularul

ÎI „Service Aramă”.

Reclamantul a mai indicat că, marca ce aparține companiei SRL „Ergolemn”

este E ERGOLEMN, care la momentul actual este declarată marcă notorie conform

deciziei din 23 octombrie 2013 a Curții Supreme de Justiție.

SRL „Ergolemn” a specificat că, SRL „Elio Design” și SRL „Arama R” au

unul și același fondator și anume Igor Aramă. Astfel contractul de cesiune parțială

asupra mărcii E nr. 14501 a fost semnat în perioada când dosarul privind declararea

nulității mărcii date se examina în Curtea Supremă de Justiție și ținând cont de

faptul că companiile contractate au unul și același fondator în opinia reclamantului

contractul de cesiune parțială este unul fictiv. Scopul contratului de cesiune fiind

menținerea în mod fraudulos a dreptului asupra mărcii de către același beneficiar

final și anume Igor Aramă.

Întemeindu-și acțiunea pe prevederile art. 166-167 Cod de procedură civilă,

art.221 Cod civil, reclamantul a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată,

asigurarea acțiunii prin aplicarea sechestrului asupra mărcii nr. 14501 A, declararea

nulă a contractului de cesiune parțială a mărcii din 11 februarie 2013 nr. 14501 A

semnat între SRL „Elio Desing” și ÎI „Service Arama”, radierea din Registrul

Național al Mărcilor deținut de AGEPI a mărcii nr. 14501 A, titular

SRL „Elio Design” și radierea înscrisurilor făcute în baza contractului de cesiune

parțială din 11 februarie 2013 încheiat între SRL „Elio Desing” și ÎI „Service

Arama” din Registrul Național al Mărcilor deținut de AGEPI.

Prin încheierea din 06 februarie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

a fost respinsă cererea SRL „Ergolemn” cu privire la aplicarea măsurilor de

asigurare.

La 03 martie 2015 SRL „Ergolemn” a contestat cu recurs încheierea instanței

de fond solicitând repunerea în termen a cererii de recurs, admiterea recursului,

casarea încheierii din 06 februarie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău cu

emiterea unei noi încheieri privind admiterea pretențiilor de asigurare a acțiunii

prin aplicarea sechestrului asupra mărcii nr. 14501 A, titular SRL „Elio Design”.

2

Prin decizia din 26 martie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost repusă în

termen cererea de recurs depusă de SRL „Ergolemn”, casată încheierea instanței de

fond cu emiterea unei noi decizii prin care a fost admisă cererea cu privire la

aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii și a fost aplicat sechestru asupra mărcii

nr. 14501 A, titular SRL „Elio Design” până la examinarea cauzei în fond.

Prin hotărârea din 23 iunie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a

fost admisă integral acțiunea și declarat nul contractul de cesiune parțială a mărcii

din 11 februarie 2013 nr. 14501A, semnat între SRL „Ergolemn” și ÎI „Service

Arama”. A fost dispusă radierea din Registrul Național al Mărcilor deținut de

AGEPI marca nr. 14501A, titular SRL „Ergolemn” și radiate înscrisurile făcute în

baza contractului de cesiune parțială din 11 februarie 2013 încheiat între

SRL „Ergolemn” și ÎI „Service Arama” din Registrul Național al Mărcilor deținut

de AGEPI.

La 20 iulie 2015 SRL „Elio Design” a depus apel împotriva hotărârii instanței

de fond prin care a solicitat admiterea cererii de apel și casarea integrală a hotărârii

din 23 iunie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere ca neîntemeiată și neprobată a cererii de chemare în judecată.

La aceeași dată, invocând ilegalitatea hotărârii din 23 iunie 2015 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, SRL „Arama R” a depus cerere de apel prin

care a solicitat admiterea apelului și casarea integrală a hotărârii instanței de fond,

dispunând încetarea procesului conform temeiurilor prevăzute la art. 265 lit. a) Cod

de procedură civilă și art.26 al Legii protecției mărcilor.

Prin încheierea din 21 octombrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost

ridicată de la examinare cauza și remisă la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău

pentru corectarea greșelei strecurate în hotărârea din 23 iunie 2015 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău.

Prin încheierea din 30 noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău, a fost corectată greșeala din cuprinsul hotărârii din 23 iunie 2015 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău în partea descriptivă, motivatoare și

dispozitiv prin indicarea datei contractului de cesiune parțială a mărcii nr.14501A,

semnat între SRL „Ergolemn” și ÎI „Service Arama” la data de 22 ianuarie 2013 în

loc de 11 februarie 2013.

La 03 decembrie 2015 SRL „Arama R” a contestat cu recurs încheierea din

30 noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău solicitând admiterea

recursului și casarea integrală a încheierii instanței de fond și refuzul în corectarea

greșelei.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost ridicat

de la examinare recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Arama R”

împotriva încheierii din 30 noiembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

și transmis completului Curții de Apel Chișinău în componența judecătorilor

V. Pruteanu, L. Popova și A. Gavriliță care examinează prezenta cauză civilă în

ordine de apel.

Prin decizia din 16 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Elio Design” și de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Arama R”, fiind menținută fără modificări

hotărârea din 23 iunie 2015 și încheierea din 30 noiembrie 2015 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău.

3

La 04 mai 2016 SRL „Arama R” a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 16 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău prin care a solicitat încasarea din

contul SRL „Ergolemn” în beneficiul SRL „Arama R” cheltuielile de judecată în

formă de taxă de stat suportate pentru examinarea apelului și a recursului și

anularea măsurilor de asigurare a acțiunii privind aplicarea sechestrului asupra

mărcii nr. 14501 A, titular SRL „Elio Design”, stabilite prin decizia din

26 martie 2015 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 11 mai 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă

cererea înaintată de SRL „Arama R” cu privire la suspendarea executării deciziei

în partea anulării măsurilor de asigurare a acțiunii împotriva deciziei din

16 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

La 06 mai 2016 SRL „Elio Design” a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 16 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău prin care a solicitat încasarea din

contul SRL „Ergolemn” în beneficiul SRL „Elio Design” cheltuielile de judecată

în formă de taxă de stat suportate pentru examinarea apelului și a recursului și

anularea măsurilor de asigurare a acțiunii privind aplicarea sechestrului asupra

mărcii nr. 14501 A, titular SRL „Elio Design”, stabilite prin decizia din

26 martie 2015 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 11 mai 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă

cererea înaintată de SRL „Elio Design” cu privire la suspendarea executării deciziei

în partea anulării măsurilor de asigurare a acțiunii împotriva deciziei din

16 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 29 iunie 2016 a Curții Supreme de Justiție recursurile

declarate de către SRL „Arama R” și SRL „Elio Design” au fost considerate

admisibile.

Prin decizia din 26 octombrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, au fost

admise recursurile declarate de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Elio Design” și de către Societatea cu Răspundere Limitată „Arama R”, casată

decizia din 16 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău și a fost restituită cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 06 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise

apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Elio Design” și de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Arama R”, și a fost casată hotărârea din

23 iunie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău și remisă cauza la rejudecare

în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei SRL „Ergolemn” a depus cerere de

concretizare a pretențiilor prin care a solicitat admiterea acțiunii, declararea nulă a

contractului de cesiune parțială a mărcii nr. 14501 A semnat între ÎI „Service

Arama” și SRL „Elio Design”, radierea din Registrul Național al Mărcilor deținut

de AGEPI a mărcii nr. 14501 A, titular SRL „Elio Design” și radierea înscrisurilor

făcute în baza contractului de cesiune parțială din 22 ianuarie 2013 încheiat între

ÎI „Service Arama” și SRL „Elio Design” din Registrul Național al Mărcilor

deținute de AGEPI.

Prin hotărârea din 29 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani), a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de

SRL „Ergolemn”, constatată nulitatea absolută a contractului de cesiune parțială a

mărcii nr. 14501 semnat la 22 ianuarie 2013 între SRL „Ergolemn” și ÎI „Service

4

Arama”. În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă față de pârâtul

necorespunzător.

La 29 septembrie 2017 SRL „Elio Design” și SRL „Arama R” au depus apel

nemotivat împotriva hotărârii instanței de fond prin care au solicitat admiterea

cererii de apel, casarea integrală a hotărârii din 29 septembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) cu emiterea unei noi hotărâri de respingere

ca nefondată și neprobată a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat

curs apelurilor declarate de SRL „Elio Design” și SRL „Arama R” cu acordarea

apelanților termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii pentru

înlăturarea neajunsurilor și anume prezentarea cererilor de apel motivate.

La 11 ianuarie 2018 SRL „Arama R” a depus cerere de apel motivată în care

a reiterat solicitările inițiale.

La 18 ianuarie 2018 SRL „Elio Design” a înlăturat neajunsurile stabilite în

încheierea instanței de apel, a prezentat cererea de apel motivată și a solicitat

admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, respingerea cererii de

chemare în judecată, încasarea din contul SRL „Ergolemn” în beneficiul

SRL „Elio Design” a cheltuielilor de judecată suportate la examinarea apelului și a

recursului sub forma taxei de stat achitate.

Prin decizia din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise

apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Elio Design” și de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Arama R”, casată hotărârea din

29 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) în partea admiterii

acțiunii și în această parte a fost pronunțată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă

ca nefondată pretenția privind declararea nulității contractului de cesiune parțială a

dreptului asupra mărcii nr. 14501 semnat între SRL „Ergolemn” și ÎI „Service

Arama”. A fost încasată din contul SRL „Ergolemn” în beneficiul

SRL „Elio Design” și SRL „Arama R” suma de 250 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată. În rest, hotărârea instanței de fond a fost menținută și anulate măsurile de

asigurare a acțiunii prin aplicarea sechestrului asupra mărcii 14501A.

În susținerea poziției date instanța de apel a conchis că la emiterea hotărârii

contestate prima instanță a aplicat eronat normele de drept material, materialele

cauzei atestă faptul netemeinicii integrale a pretențiilor reclamantului, nefiind

necesară verificarea suplimentară a vreunor dovezi, motiv din care cererile de apel

depuse de SRL „Elio Design” și SRL „Arama R” urmează a fi admise cu casarea

hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de

chemare în judecată.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea SRL „Arama R” cu privire la prelungirea termenului de depunere a apelului

motivat.

La 03 mai 2018 SRL „Ergolemn”, reprezentată de avocatul Denis Calaida a

declarat recurs împotriva deciziei din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău

prin care a solicitat casarea încheierii și a deciziei din 25 ianuarie 2018 a Curții de

Apel Chișinău cu menținerea hotărârii din 29 septembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).

5

În motivarea recursului recurentul a indicat că consideră hotărârea instanței

de fond legală și întemeiată, iar aprecierile și concluziile instanței de apel expuse

la emiterea deciziei sunt eronate și aberante.

Recurentul a menționat că un alt temei din care nu este de acord cu decizia

contestată este și faptul că la emiterea acesteia instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea.

La 23 iunie 2018 SRL „Elio Design” a depus referință asupra cererii de recurs

prin care a solicitat respingerea recursului cu menținerea încheierii și a deciziei din

25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

La 25 iunie 2018 SRL „Arama R” a depus referință asupra cererii de recurs

depusă de SRL „Ergolemn” în care a indicat că consideră neîntemeiat recursul și a

solicitat declararea inadmisibilă a acestuia cu menținerea încheierii și a deciziei din

25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

La 09 iulie 2018 AGEPI a depus referință asupra recursului declarat de

SRL „Ergolemn” în care a indicat că lasă la discreția instanței admiterea sau

respingerea cererii de recurs.

La 31 iulie 2018 în adresa intimatului a fost expediată copia recursului

declarat de SRL „Ergolemn”, reprezentată de avocatul Denis Calaida cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței (f.d.125).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul înaintat la 03 mai 2018 (f.d.117-122) împotriva

deciziei recurate din 25 ianuarie 2018 (f.d.101) este declarat în termen, având în

vedere faptul că la dosar nu există date confirmative privind recepționarea de către

recurent sau a reprezentantului acestuia a copiei motivate a deciziei instanței de

apel.

Prin încheierea din 10 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ergolemn” reprezentată de avocatul

Denis Calaida prin prisma art. 440 alin. (2) Cod de procedură civilă a fost

considerat admisibil și transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia

instanței de apel și a menține hotărîrea primei instanțe.

6

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție a stabilit că, la 26 septembrie 2005 la Agenția de Stat pentru

Protecție Intelectuală a fost depusă cererea de înregistrare a mărcii „E” cu numărul

depozitului 017814 de către solicitantul ÎI „Service Arama” (actualmente

SRL „Arama R”) pentru serviciile și produsele din clasa 20 și 35 (Vol.II f.d.98).

În urma examinării cererii de înregistrare a mărcii, AGEPI la 29 august 2006 a

emis decizia de publicare a cererii de înregistrare a mărcii în Buletinul Oficial de

Proprietate Industrială, iar la 15 februarie 2007 AGEPI a emis decizia de

înregistrare a mărcii figurative E nr. 14501 pe numele titularului ÎI „Service

Arama”.

La fel, în urma examinării cererii de înregistrare a mărcii, s-a stabilit că, la

09 martie 2006 SRL „Ergolemn” a depus cerere de înregistrare a mărcii sale, iar

marca 16826 a fost înregistrată la 13 august 2008, refuzându-se înregistrarea mărcii

combinate pentru produsele clasei 20 „mobilă” și pentru clasa 35, deoarece acest

semn repeta marca combinată 14501 a ÎI „Service Arama”.

Prin hotărârea din 19 august 2010 a Consiliului administrativ al Agenției

Naționale pentru Protecția Concurenței, s-a hotărât de a califica acțiunile

SRL „Elio Design” ca concurență neloială prin folosirea neautorizată parțială a

mărcii comerciale „E Ergolemn”, înregistrată după titularul SRL „Ergolemn” și

prin copierea formei și aspectului exterior al modelului de mobilă GRAND ce

aparține companiei SRL „Ergolemn”. S-a dispus emiterea prescripției către

SRL „Elio Design” de a înceta folosirea parțială fără autorizare a mărcii comerciale

„E Ergolemn” pentru produsele clasei 20 și copierea formei și aspectului exterior

al modelului de mobilă GRAND ce aparține companiei SRL „Ergolemn”. S-a

dispus emiterea prescripției către SRL „Elio Design” de a înceta folosirea parțială

fără autorizare a mărcii comerciale „E Ergolemn” pentru produsele clasei 20 și

copierea formei și aspectului exterior al modelului de mobilă GRAND ce aparține

companiei „Ergolemn” SRL (vol.II; f.d.137-147).

La 10 martie 2011 SRL „Ergolemn” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎI „Service Aramă” (actualmente SRL „Arama R”), intervenient

accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind anularea mărcii.

Iar la 30 octombrie 2013 prin Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție s-a decis de a admite cererea de

chemare în judecată intentată și declararea nulă a mărcii „E” înregistrată de către

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală conform certificatului de

înregistrare a mărcii nr.14501 după titularul ÎI „Service-Aramă” și obligarea

Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală să anuleze decizia de înregistrare

a mărcii „E” după titularul ÎI „Service-Aramă” (vol.I; f.d.9-14).

Concomitent, este de remarcat și faptul că, în motivarea deciziei, instanța

ierarhic superioară a menționat hotărârea din 18 ianuarie 2013 a Curții de Apel

Chișinău, menținută prin decizia din 23 octombrie 2013 a Curții Supreme de

Justiție, prin care a fost recunoscută notorietatea mărcii „E Ergolemn” începând cu

01 ianuarie 2005, titular SRL „Ergolemn” (vol.II; f.d.107-111).

7

La fel în motivarea deciziei a mai fost indicat că, prin hotărârea Consiliului

administrativ al Agenției Naționale pentru Protecția Concurenței din

19 august 2010, s-a hotărât de a califica acțiunile SRL„Elio Design” ca concurență

neloială prin folosirea neautorizată parțială a mărcii comerciale „E Ergolemn”,

înregistrată după titularul SRL „Ergolemn”.

Fiind investită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii (f.d.178-190, Vol. II).

Hotărârea primei instanțe a fost contestată de către SRL „Elio Design” și

SRL „Arama R”.

La rândul său, judecând cererile de apel, Curtea de Apel Chișinău a casat

hotărârea primei instanțe și a emis o hotărâre nouă, prin care a respins ca nefondată

cererea de chemare în judecată, a încasat din contul SRL „Ergolemn” în benefiul

SRL „Elio Design” și SRL „Arama R” a câte 250 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată. În rest hotărârea a fost menținută și au fost anulate măsurile de asigurare

a acțiunii privind aplicarea sechestrului asupra mărcii 14501 A titular SRL „Elio

Design”, stabilite pe acest caz prin decizia din 26 martie 2015 a Curții de Apel

Chișinău nr.2rc-142/15.

În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție apreciază concluziile intanței de apel ca fiind rezultate din

neexaminarea multiaspectuală a cauzei și în consecință, aplicarea eronată a legii,

iar hotărârea primei instanțe o consideră legală și întemeiată.

Astfel, în conformitate cu art. 16 alin.(1-2) Cod de procedură civilă, hotărârile,

încheierile, ordonanțele și deciziile judecătorești definitive, precum și dispozițiile,

cererile, delegațiile, citațiile, alte adresări legale ale instanței judecătorești, sînt

obligatorii pentru toate autoritățile publice, asociațiile obștești, persoanele oficiale,

organizațiile și persoanele fizice și se execută cu strictețe pe întreg teritoriul

Republicii Moldova. Neexecutarea nemotivată a actelor judecătorești, dispozițiilor,

cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări legale, precum și lipsa de

considerație față de judecată, atrag răspunderea prevăzută în prezentul cod și în alte

legi.

În conformitate cu art.123 alin.(2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior

în instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt obligatorii pentru

instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi

contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Materialele cauzei atestă că la 22 ianuarie 2013, între SRL ”Elio Design” și

ÎI ”Service Arama” a fost semnat contractul de cesiune parțială a drepturilor asupra

mărcii nr.14501, în baza căruia ÎI ”Service Arama” a cesionat drepturile asupra

mărcii conform certificatului nr.14501 privind produsele din clasa 20: mobilă

(vol.I; f.d.52).

În baza deciziei AGEPI de înregistrare a contractului nr.2180 din

11 februarie 2013, SRL ”Elio Design” a devenit titularul aceleiași mărcii E

nr.14501A înregistrată pentru clasa 20 produsul mobilă (vol.I; f.d.8).

În conformitate cu art.26 alin.(1) din Legea privind protecția mărcilor prin

contract de cesiune a drepturilor asupra mărcii, titularul unei mărci (cedent)

transmite drepturile sale asupra mărcii unei alte persoane (cesionar). Drepturile

asupra mărcii pot fi transmise prin cesiune oricând pe durata protecției mărcii.

8

Cu referire la capătul de cerere privind declararea nulității contractului de

cesiune parțială a drepturilor asupra mărcii nr.14501 din 22 ianuarie 2013, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

apreciază și consideră justă concluzia intanței de fond de admitere a acțiunii în

această parte și de a respinge obiecțiile pârâților potrivit cărora marca 14501A este

alta decât cea anulată prin decizia din 30 octombrie 2013 a Curții Supreme de

Justiție prin care s-a decis de a declara nulă marca „E” înregistrată de către Agenția

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală conform certificatului de înregistrare a

mărcii nr.14501. Or, marca ”E” a rămas aceeași, însă la numărul 14501 a

certificatului de înregistrare a mărcii a fost atribuită după semnarea contractului de

cesiune suplimentar litera ”A”, deoarece potrivit pct.29 al Regulamentului privind

înregistrarea contractelor de cesiune, licență, gaj și franchising referitoare la

obiectele de proprietate industrială, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 612 din

12 august 2011, în cazul înregistrării unui contract de cesiune parțială, numărul

depozitului și/sau numărul titlului de protecție se atribuie în felul următor: cedentul

păstrează numărul existent al depozitului și/sau titlului de protecție, iar cesionarul

obține numărul depozitului sau înregistrării urmat de litera „A”, scrisă cu

majusculă.

Astfel, marca „E” a fost înregistrată de către AGEPI conform certificatului de

înregistrare a mărcii nr.14501 după titularul ÎI„Service-Aramă”. Ulterior,

ÎI„Service-Aramă” s-a reorganizat în SRL„Arama R”, fapt care nu a fost contestat

de nici un participant la proces. Prin urmare, reieșind din dispozițiile art.123 alin.(6)

Cod de procedură civilă, acest fapt nu trebuie dovedit suplimentar în măsura în care

celelalte părți nu le-a negat.

În conformitate cu art.216 alin.(2) Cod civil, actul juridic poate fi declarat nul,

în temeiurile prevăzute de acest cod, de către instanța de judecată sau prin acordul

părților (nulitate relativă).

În temeiul art.217 alin.(1) Cod civil nulitatea absolută a actului juridic poate fi

invocată de orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța de judecată

o invocă din oficiu.

În acest sens, odată ce s-a constatat că prin decizia din 30 octombrie 2013 a

Curții Supreme de Justiție s-a decis de a declara nulă mărca „E” înregistrată de

către AGEPI conform certificatului de înregistrare a mărcii nr.14501 după titularul

„Service-Aramă” ÎI și obligarea AGEPI să anuleze decizia de înregistrare a mărcii

„E” după titularul „Service-Aramă” ÎI, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție susține și poziția instanței de fond

cu privire la aplicabilitatea la caz a legislației civile referitoare la nulitate.

Or, în conformitate cu art.219 alin.(1) și alin.(3) Cod civil actul juridic nul

încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Partea și terții de bună-

credință au dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin actul juridic nul. Astfel,

nulitatea mărcii produce efecte nu numai pentru viitor, ci și pentru trecut, adică

efectele nulității se produc chiar din momentul înregistrării mărcii la AGEPI.

În situația dată, odată cu declararea nulității mărcii au fost înlăturate și efectele

acestei mărci. Or, în temeiul retroactivității efectelor nulității, ÎI„Service-Aramă”,

reorganizat în SRL „Arama R”, ajunge în situația în care s-ar fi aflat la momentul

înregistrării acestei mărci.

Astfel, în conformitate cu art.219 alin.(1) Cod Civil, ca rezultat al efectelor

9

anulării mărcii nr.14501 după titularul ÎI„Service-Aramă”, reorganizat în

SRL „Arama R”, urmează a fi anulat și contractul de cesiune parțială a drepturilor

asupra acestei mărcii „E” declarată nulă de instanța de judecată.

Având în vedere că, în temeiul art.219 alin.(1) Cod civil, nulitatea este cu efect

retroactiv, chiar dacă contractul de cesiune parțială a drepturilor asupra acestei

mărci a fost semnat anterior emiterii hotărârii instanței de judecată. Or, anularea

actului juridic inițial atrage și anularea actului juridic subsecvent, datorită legăturii

lor juridice, fapt consacrat și prin principiul de drept substanțial - anulării actului

subsecvent ca urmare a anulării actului inițial - „resoluto iure dantis, resolvitur ius

accipientis”.

Așadar, dacă prin anularea actului juridic inițial se desființează dreptul

transmițătorului din actul juridic subsecvent (și care a fost dobânditor al unui drept

în actul juridic inițial), înseamnă că acesta a transmis un drept pe care nu îl avea,

deci nici subdobânditorul nu putea deveni titularul acestui drept.

În materia specială a mărcilor, sistemul de protecție fiind unul atributiv

(protecția este acordată de către stat, pe teritoriul său, în urma unei proceduri

administrative de înregistrare), anularea înregistrării are ca efect inexistența, cu

efect retroactiv, a mărcii, ceea ce lipsește de obiect contractul subsecvent de

cesiune, semnat la 22 ianuarie 2013.

Altfel spus, odată anulată înregistrarea mărcii ”E” nr.14501, nu mai există nici

o protecție după cedentul ÎI„Service-Aramă”, reorganizată în SRL „Arama R”, și

nici după cesionarul SRL ”Elio Design” în sensul că, semnul nu mai beneficiază de

o careva protecție ca marcă pentru acest titular. Or, ceea ce nu există nu produce

nici un efect.

Ținând cont de faptul că, SRL „Elio Design” a devenit titular al mărcii prin

cesiune, dar nu este beneficiarul unei noi înregistrări a mărcii, ultimul a primit

drepturile asupra mărcii prin cesiune, subrogându-l pe anteriorul titular ÎI „Service-

Aramă”, reorganizată în SRL „Arama R”.

În conformitate cu art.565 Cod civil, regulile privind cesiunea creanței se aplică

în modul corespunzător și în cazul cesiunii altor drepturi.

Astfel, conform dispozițiilor art.556 alin.(1) Cod civil o creanță transmisibilă

și sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terț (cesionar) în baza unui

contract. Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit

de cesionar în drepturile ce decurg din creanță.

Este de remarcat și faptul că deși SRL „Elio Design” insistă în menținerea

contractului de cesiune, pe considerentul că se află într-o situație de dobândire a

dreptului asupra mărcii cu titlu oneros și cu bună-credință, ultima nu ține cont că

în realitate este proprietarul unei mărci anulate.

Or, din moment ce s-a admis cererea de chemare în judecată privind anularea

înregistrării mărcii, odată cu punerea în executare a hotărârii și radierea mărcii din

Registrul Național al Mărcilor dispare însuși obiectul contractului de cesiune.

În aceeași ordine de idei, nu pot fi reținute argumentele SRL „Elio Design” și

„Arama R” despre confirmarea de către părți a contractului de cesiune a mărcii din

22 ianuarie 2013, despre producerea efectelor juridice din momentul înregistrării

în Registrul Național al Mărcilor, deoarece necesitatea anulării acestui contract

derivă din prevederile art.219 alin.(1) și alin.(3) Cod civil și efectul acestei anulări

este retroactiv.

10

În conformitate cu art.217 alin.(2) Cod civil nulitatea absolută nu poate fi

înlăturată prin confirmarea de către părți a actului lovit de nulitate.

Colegiul, menține poziția instanțe de fond de a constata nulitatea absolută a

contractului de cesiune parțială a drepturilor asupra mărcii nr.14501 din

22 ianuarie 2013, și în temeiul art.221 alin.(1) Cod civil, potrivit căruia actul juridic

încheiat fără intenția de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Or,

actele juridice fictive au menirea să creeze o aparență juridică pentru terți și implică

o neconcordanță intenționată între voința reală și voința declarată, care are ca scop

înșelarea terților.

În conformitate cu art.195 Cod civil, act juridic civil este manifestarea de către

persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea, modificarea sau

stingerea drepturilor și obligațiilor civile.

Astfel, actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte juridice

(actul juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act

lipsește unul din elementele definitorii ale actului juridic consfințit în art.195 Cod

civil, și anume intenția de a da naștere, modifica, sau stinge drepturi și obligații

civile. Manifestarea de voință în cazul actului juridic fictiv este falsă și are ca scop

inducerea în eroare a altor persoane, creând aparența existenței actului juridic în

realitate. Respectiv, motivele actelor juridice fictive pot fi diferite, cum ar fi

ocolirea unor dispoziții legale imperative, fraudarea fiscului sau a creditorilor,

ascunderea față de public a anumitor operații juridice etc.

Raportînd la caz prevederile enunțate în coroborare cu cele stabilite, se poate

de conchis că, SRL „Elio Design” și ÎI„Service-Aramă” aparent și-au manifestat

intenția de a da naștere drepturilor și obligațiilor civile, prin semnarea la

22 ianuarie 2013 a contractului de cesiune a mărcii. Acest fapt însă nu poate

justifica realitatea unei asemenea convenții, în situația în care încă din

10 martie 2011 în procedura Curții de Apel Chișinău, se afla spre examinare pricina

civilă la acțiunea înaintată de SRL ”Ergolemn” către ÎI ”Service Arama”,

intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală privind

anularea mărcii (vol.I, f.d.58-59).

Este necesar de reiterat suplimentar că, contractul de cesiune parțială a

drepturilor asupra mărcii nr.14501 a fost semnat între SRL ”Elio Design” și

ÎI ”Service Arama” la 22 ianuarie 2013, dată când pricina se afla la examinare de

aproape doi în Curtea de Apel Chișinău. Or, prin deciziei Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din

30 octombrie 2013 s-a decis de a declara nulă marca „E” înregistrată de către

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală conform certificatului de

înregistrare a mărcii nr.14501 după titularul „Service-Aramă” Î.I. și a fost obligată

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală să anuleze decizia de înregistrare a

mărcii „E” după titularul „Service-Aramă” Î.I (f.d.128, Vol.II).

Astfel, cele relatate indică asupra faptul că, tranzacția rezultată din contractul

de cesiune vizat nu a avut loc în realitate, tranzacția fiind doar una aparentă, fără

intenția de a produce efecte juridice, fapt ce contravine normelor imperative și

respectiv, este lovită de nulitate absolută în virtutea legii. Aceasta poate fi invocată

de oricine are interes, oricând și nu poate fi acoperită pe calea confirmării, așa cum

susțin pârâții.

În situația dată, cele descrise combat argumentele SRL „Arama R” precum că

11

reclamantul nu a probat fictivitatea contractului de cesiune parțială a mărcii

nr. 14501 semnat la data de 22 ianuarie 2013.

În acest context, se constată a fi neîntemeiate și obiecțiile SRL „Arama R și

SRL „Elio Design” cu referire la faptul că tranzacția menționată a fost încheiată cu

intenția de a produce efecte juridice, iar contractul de cesiune demonstrează că

tranzacția a produs efecte juridice și s-a consumat la momentul semnării.

La fel materialele cauzei atestă faptul că părțile contractului de cesiune sunt

persoane afiliate. Or, potrivit extraselor din Registrul de stat al persoanelor juridice

nr.32664 din 31 ianuarie 2014 (f.d.15 Vol.I) și nr.32605 din 30 ianuarie 2014

(f.d.17 Vol.I), unicul asociat cu o cotă de 100 % al SRL „Arama R”, care avea

calitatea de cedent și SRL ”Elio Design”, care avea calitatea de cesionar, este

aceeași persoană fizică Igor Arama, ceea ce demonstrează suplimentar că atât

SRL„Arama R”, cît și SRL „Elio Design” cunoșteau despre existența litigiului în

privința anulării mărcii „E”, circumstanțe ce deduc încă odată că actul juridic

semnat între SRL „Arama R” și SRL „Elio Design”, prin care s-a cesionat marca

anulată, nu reflecta real relațiile dintre pârâți, ci era o dorință de a ocoli efectele

unei eventuale hotărâri de admitere a cerințelor privind nulitatea mărcii ”E”.

În altă ordine de idei, se atestă că, SRL „Elio Design” și SRL „Arama R” părți

ale contractului de cesiune a drepturilor asupra mărcii nr.14501, sunt agenți

economici care desfășoară activitatea de antreprenoriat, din proprie inițiativă, în

numele lor, pe riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și

asigura o sursă permanentă de venituri.

Astfel, în conformitate cu art.197 alin. (1)-(2) Cod civil, actul juridic poate fi

cu titlu gratuit și cu titlu oneros. Din textul contractului de cesiune a cărui nulitate

se solicită, nu este indicat nimic în privința prețului unei astfel de cesiuni de

drepturi, însă totuși se indică că, drepturile asupra mărcii sunt transmise contra unei

recompense suficiente, achitarea căreia o confirmă către cesionari (vol.I; f.d.52). În

situația dată, din text totuși se desprinde că contractul de cesiune este unul cu titlu

oneros.

Legiuitorul nu impune condiția semnării contractului de cesiune asupra mărcii

cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.

Însă, în urma constatărilor că, contractul este cu titlu oneros, fiind indicată

existența unei recompense suficiente, achitarea căreia o confirmă cedentul către

cesionar, urmează a se verifica și această circumstanță, prin prisma nulității actului

juridic.

Astfel, în urma cercetării contractul de închiriere a echipamentului, semnat

între SRL „Elio Design” și ÎI„Service-Aramă” la 30 iulie 2010, observăm că

conform pct.3.1 din contract plata pentru închirierea echipamentului s-a stabilit în

mărime de 3000,00 lei pe lună, iar conform pct.3.2 din contract, pentru perioada

01 august 2010 – 31 decembrie 2013, plata pentru închirierea echipamentului nu

va fi achitată de ÎI „Service-Aramă” către SRL „Elio Design” în condiția încheierii

unui contract de cesiune privind marca „E” nr.14501 (vol.I; f.d.173-175).

La acest capitol, urmează a se reține că din textul clauzei menționate, începând

cu data de 01 august 2010 SRL „Elio Design” a prestat servicii de locațiune a unui

bun mobil, iar ÎI „Service-Aramă” a fost beneficiarul acestor servicii. De asemenea,

se constată condiționarea plății serviciilor de locațiune cu încheierea unui contract

de cesiune privind marca „E” nr.14501.

12

În conformitate cu art.3 alin.(1) din Legea contabilității, contabilitatea de casă

este baza de contabilizare conform căreia elementele contabile sînt recunoscute pe

măsura încasării/plății mijloacelor bănești sau compensării în altă formă.

În conformitate cu art.17 alin.(1) din Legea contabilității deținerea de către

entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de proveniență a acestora și

a faptelor economice fără documentarea și reflectarea acestora în contabilitate se

interzic.

În temeiul art.19 alin. (1)-(2) din Legea contabilității faptele economice se

contabilizează în baza documentelor primare și centralizatoare, care se întocmesc

în timpul efectuării operațiunii, iar dacă aceasta este imposibil - nemijlocit după

efectuarea operațiunii sau după producerea evenimentului.

Prin urmare, compensarea obligațiilor rezultate din cele două contracte:

contractul de cesiune a mărcii nr.14501 și contractul de închiriere a echipamentului,

urma a fi înregistrată în modul prevăzut de lege în contabilitatea agenților

economici, prin emiterea documentelor primare corespunzătoare.

Cu toate acestea, în acest sens, SRL „Elio Design” și SRL „Arama R” n-au

prezentat înscrisuri din evidența contabilă care să confirme compensarea

obligațiilor rezultate din cele două contracte. Or, SRL „Elio Design” și

SRL „Arama R” sunt persoane juridice, și erau obligate să reflecte în evidența

contabilă operațiunile legate de prestarea serviciilor de locațiune în perioada

01 august 2010 – 31 decembrie 2013 și respectiv compensate în legătură cu

semnarea contractului de cesiune a mărcii „E” nr.14501.

Articolul 138 alin.(4) Cod de procedură civilă, indică expres că înscrisul se

depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se

locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original când, conform legii

sau unui alt act normativ, circumstanțele cauzei trebuie confirmate numai cu

documente în original și când, ca urmare a soluționării cauzei, înscrisul își pierde

efectul juridic sau când copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri

contradictorii, precum și în alte cazuri cînd instanța consideră necesară prezentarea

originalului.

În conformitate art.130 alin.(3) Cod de procedură civilă, fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei.

În conformitate cu art.118 alin.(1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie

să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Ca urmare celor menționate, nu pot fi reținute argmentele SRL „Elio Design”

și SRL „Arama R”, reorganizată din ÎI „Service-Aramă”, precum că au prezentat

instanței de judecată careva probe pertinente și admisibile, care să confirme

realizarea oricărei remunerații între părți, plăți ce ar fi fost efectuate sau

compensate, în temeiul contractelor enunțate, aceste obiecții sunt declarative și

urmează a fi respinse.

Astfel, în asemenea circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide, că instanța de fond

corect a ajuns la concluzia că faptele constatate reprezintă un motiv suficient pentru

a constata nulitatea absolută a contractului de cesiune parțială a mărcii nr.14501

13

semnat între SRL ”Elio Design” și ÎI ”Service Arama” la 22 ianuarie 2013, în

temeiul art.219 alin.(1) și alin.(3) Cod civil, coroborat cu art.556 alin.(1) Cod civil

și în temeiul art. 217 alin. (1) Cod civil coroborat cu art. 221 Cod civil și consideră

necesar de a respinge poziția instanței de apel prin care a concluzionat că instanța

de fond eronat a stabilit faptul că marca nr. 14501 și marca 14501 A este una și

aceeași marcă, iar contractul de cesiune parțială a mărcii „E”, semnat la

22 ianuarie 2013 între SRL ”Elio Design” și ÎI ”Service Arama” poartă un caracter

fictiv.

În privința capătului de cerere ce ține de radierea din Registrul Național al

Mărcilor deținut de AGEPI a mărcii nr. 14501A titular SRL ”Elio Design” și

radierea înscrisurilor făcute în baza contractului de cesiune parțială din

22 ianuarie 2013 încheiat între SRL ”Elio Design” și ÎI ”Service Arama” din

Registrul Național al Mărcilor deținut de AGEPI, Colegiul reține ca fiind justă

poziția instanței de fond care a dispus respingerea pretenției ca fiind depusă față de

pârâtul necorespunzător. Or, conform încheierii din 30 ianuarie 2017 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani), AGEPI a fost atrasă în proces în calitate de intervenient

accesoriu (vol.II; f.d.81-82).

În conformitate cu art.67 alin.(1) Cod de procedură civilă, intervenientul

accesoriu e persoana interesată într-un proces pornit între alte persoane, care poate

interveni în el alături de reclamant sau de pârât până la închiderea dezbaterilor

judiciare în prima instanță dacă hotărârea pronunțată ar putea să influențeze

drepturile sau obligațiile lui față de una din părți.

Prin urmare, instanța de judecată nu poate obliga intervenientul accesoriu,

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuala de a satisface cerințele

reclamantului în ceea ce privește radierile din Registrul Național al Mărcilor,

întrucât hotărârea rămasă irevocabilă în prezentul litigiu va genera pentru această

autoritate drepturile sau obligațiile lui față de una din părți. Această hotărâre, în

dependență de prevederile rămase irevocabile, va fi temei pentru operarea

modificărilor în Registrul Național al Mărcilor deținut de Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuala, în ceea ce privește marca nr.14501A. Or, Agenția de Stat

pentru Proprietatea Intelectuala nu este parte a raportului juridic litigios existent

între SRL „Ergolemn”, SRL „Elio Design” și SRL „Arama R” și nu corespunde

definiției date de norma inserată în art.59 alin.(1) Cod de procedură civilă pentru a

fi pârât. Iar la momentul intentării acțiunii, dar și pe parcursul examinării cauzei,

în virtutea principiului disponibilității în drepturi a participanților la proces,

consacrat în art.27 Cod de procedură civilă, reclamantul, dar și Agenția de Stat

pentru Proprietatea Intelectuala a beneficiat de dreptul de a schimba calitatea

procesuală a intervenientului accesoriu, dar o asemenea cerere n-a fost înaintată.

Mai mult ca atât, obiectul prezentului litigiu este declararea nulității

contractului de cesiune, si nu anularea unei mărci. Or, anularea mărcii deja a fost

obiect al litigiului, fiind adoptată o decizie definitivă și irevocabilă de Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

la 30 octombrie 2013 (f.d.128-133, Vol.II).

La caz, în cadrul dezbaterilor judiciare, dar și în susțineri verbale,

reprezentantul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuala a menționat că, în

cazul anularii contractului în temeiul hotărârii judecătorești, Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuala urmează să realizeze procedurile ulterioare întru

14

executarea acesteia, radiind informațiile cu privire la contract din Registrul național

al contractelor de cesiune, motiv din care a solicitat respingerea solicitării

reclamantului ca fiind neîntemeiată și declarativ invocată (f.d.161-162, Vol.II).

Din considerentele menționate și având în vedere că circumstanțele pricinii au

fost constatate de prima instanță, care a examinat pricina sub toate aspectele, a

verificat și a apreciat corect probele prezentate, aplicând corect normele de drept

material și procedural, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat

de către Societatea cu Răspundere Limitată „Ergolemn” reprezentată de avocatul

Denis Calaida, a casa decizia instanței de apel și a menține hotărârea primei

instanțe.

Cu referire la recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Ergolemn” reprezentată de avocatul Denis Calaida împotriva încheierii din

25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău cu privire la prelungirea termenului

acordat apelantei SRL „Arama R” pentru prezentarea apelului motivat până la data

de 11 ianuarie 2018, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge pretenția și a

considera neîntemeiate argumentele recurentului cu menținerea încheierii instanței

de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Ergolemn” reprezentată de avocatul Denis Calaida împotriva încheierii din

25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Se menține încheierea din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Ergolemn” reprezentată de avocatul Denis Calaida.

Se casează decizia din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și se menține

hotărârea din 29 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani), în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Ergolemn” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Elio Design” și Societății cu Răspundere Limitată „Arama R”, cu privire la

declararea nulității contractului de cesiune parțială a dreptului asupra mărcii și

radierea înscrisurilor din Registrul Național al Mărcilor deținut de AGEPI.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

Victor Burduh

Dumitru Visternicean

15