2rac-238/16 — declararea nulitatii contractului de cesiune

2rac-238/16 — declararea nulitatii contractului de cesiune (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: O.Cojocaru dosarul nr.2rac-238/16

instanța de apel: V.Pruteanu, L.Popova, A.Gavrilița

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță, Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând recursurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată ”Elio

Design” și de către Societatea cu Răspundere Limitată ”ARAMA R”,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Ergolemn” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Elio Design” și Societatea cu Răspundere Limitată ”ARAMA R” cu privire la

declararea nulității contractului de cesiune parțială a dreptului asupra mărcii

nr.14501A, radierea din Registrul național al Mărcilor deținut de AGEPI marca

nr.14501A titular Societatea cu Răspundere Limitată ”Elio Design”, radierea

înscrisurilor din Registrul Național al Mărcilor deținut de AGEPI efectuate în baza

contractului de cesiune parțială a dreptului asupra mărcii, încheiat între Societatea

cu Răspundere Limitată ”Elio Design” și Întreprinderea Individuală ”Service

Arama”,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată ”Elio

Design” și Societatea cu Răspundere Limitată ”ARAMA R”, fiind menținută

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 23 iunie 2015 și încheierea

Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 30 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă:

La data de 03 februarie 2015 reclamantul SRL ”Ergolemn” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SRL ”Elio Design” și SRL ”ARAMA R” solicitînd

declararea nulității contractului de cesiune parțială a mărcii din 11.02.2013

nr.14501A semnat între SRL ”Elio Design” și ÎI ”Service Arama”; dispunerea

radierii din Registrul național al Mărcilor deținut de AGEPI marca nr.14501A

titular SRL ”Elio Design”, dispunerea radierii din Registrul Național al Mărcilor

deținut de AGEPI a înscrisurilor făcute în baza contractului de cesiune parțială din

11.02.2013 încheiat între SRL ”Elio Design” și ÎI ”Service Arama” din Registrul

Național al Mărcilor deținut de AGEPI.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 11.02.2013 între SRL ”Elio

Design” și ÎI ”Service Arama” a fost semnat contractului de cesiune parțială a

drepturilor asupra mărcii nr.14501, în baza căruia ÎI ”Service Arama” a cesionat

parțial drepturile asupra mărcii nr.14501 în clasa 20 produsul mobilă pentru SRL

”Elio Design”. În urma acestei cesiuni înregistrate la AGEPI, SRL ”Elio Design” a

1

deveni titularul mărcii E nr.14501A înregistrată pentru clasa 20 produsul mobilă.

SRL „Ergolemn” consideră că acest contract de cesiune parțială este lovit de

nulitate absolută din considerentul că este un act juridic fictiv.

A mai menționat că, anterior între SRL ”Ergolemn” și SRL ”Arama R” au

existam mai multe litigii referitoare la dreptul de proprietate intelectuală. Astfel la

10.03.2011 SRL ”Ergolemn” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎI

”Service Arama” (actuala SRL ”ARAMA R”), intervenient accesoriu AGEPI,

privind anularea mărcii ”E” nr.14501, înregistrată în clasele 35 și 20 al

Clasificatorului de la Nisa.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 25.09.2012 acțiunea înaintată a

fost respinsă. SRL ”Ergolemn” a depus recurs la această hotărâre, solicitând

casarea hotărârii cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea

înaintată de SRL ”Ergolemn”.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 30.10.2013 recursul a fost admis,

a fost casată hotărârea primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

acțiunea inițială a fost admisă, fiind declarată nulă marca ”E” înregistrată la

AGEPI sub nr.14501 după titularul ÎI ”Service Arama”.

A indicat că marca ce aparține companiei SRL „Ergolemn” este E

ERGOLEMN, care la momentul actual este declarată marcă notorie conform

deciziei Curții Supreme de Justiție din 23.10.2013.

S-a mai indicat că atît SRL ”Elio Design” cît și SRL „Arama R” au unul și

același fondator, și anume, Igor Aramă.

Astfel, contractul de cesiune parțială asupra mărcii E nr.14501 a fost semnat

în perioada cînd dosarul privind declararea nulității mărcii date se examina în

Curtea Supremă de Justiție și ținînd cont de faptul că companiile contractante au

unul și același fondator consideră contractul de cesiune parțială unul fictiv.

SRL ”Ergolemn” consideră contractul de cesiune parțială a mărcii ca fiind

lovit de nulitate absolută, considerându-l ca un act juridic fictiv, încheiat în scopul

de a ”menține în mod fraudulos” dreptul asupra mărcii de către același beneficiar

final – Igor Arama.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 23 iunie 2015 s-a

admis integral acțiunea și s-a declarat nul contractul de cesiune parțială a mărcii

din 11.02.2013 nr.14501A semnat între SRL ”Elio Design” și ÎI ”Service Arama”.

S-a dispus de a radia din Registrul Național al Mărcilor deținut de AGEPI marca

nr.14501A titular SRL ”Elio Design” și a radia înscrisurile făcute în baza

contractului de cesiune parțială din 11.02.2013 încheiat între SRL ”Elio Design” și

ÎI ”Service Arama” din Registrul Național al Mărcilor deținut de AGEPI.

La data de 20 iulie 2015, SRL ”Elio Design” a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a

hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 23.06.2015, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care a respinge integral ca neîntemeiată și neprobată acțiunea SRL

”Ergolemn” în conformitate cu prevederile art.118 CPC, art.26 al Legii protecției

mărcilor.

De asemenea, la data de 20 iulie 2015, SRL ”ARAMA R” a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia cu casarea

integrală a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 23.06.2015,

dispunând încetarea procesului conform temeiurilor prevăzute la art.265 lit.a) CPC

2

și art.25 al Legii protecției mărcilor.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015 s-a ridicat de

la examinare cauză civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„Ergolemn” împotriva SRL „Elio Design” și SRL „Arama R” cu privire la

recunoașterea nulității actului juridic, cu remiterea cauzei la Judecătoria Buiucani,

mun. Chișinău pentru corectarea greșelii strecurate în hotărîrea Judecătoriei

Buiucani, mun.Chișinău din 23 iunie 2015.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 30 noiembrie 2015

s-a corectat greșeala din cuprinsul hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău

din 23.06.2015 în partea descriptivă, motivatoare și dispozitiv prin indicarea datei

contractului de cesiune parțială a mărcii nr.14501A, semnat între SRL ”Elio

Design” și ÎI ”Service Arama” la data de 22.01.2013 în loc de 11.02.2013.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2016 s-a ridicat de la

examinare recursul declarat de SRL „Arama R” împotriva încheierii Judecătoriei

Buiucani, mun.Chișinău din 30 noiembrie 2015, adoptată în cauză civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de SRL „Ergolemn” împotriva SRL „Elio Design”

și SRL „Arama R” cu privire la recunoașterea nulității actului juridic și s-a

transmis completului Curții de Apel Chișinău în componența judecătorilor

V.Pruteanu, L.Popova și A.Gavrilița care examinează prezenta cauză civilă în

ordine de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016 s-au respins

apelurile declarate de SRL ”Elio Design” și de către reprezentantul SRL ”ARAMA

R” , fiind menținută fără modificări hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău

din 23 iunie 2015 și încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 30

noiembrie 2015.

La 04.05.2016 în termen, Societatea cu Răspundere Limitată ”ARAMA R” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe, dispunând încetarea

procesului conform temeiurilor prevăzute la art.265 lit.a) CPC și art.26 al Legii

protecției mărcilor.

În motivarea recursului recurentul SRL ”ARAMA R” susține că prima

instanță și instanța de apel nu au analizat sub toate aspectele circumstanțele cauzei,

necesare pentru soluționarea corectă a pricinii. Ambele instanțe s-au bazat exclusiv

pe probele prezentate de reclamant. Concluzia dată o deduce din faptul că

reclamantul în acțiune și în susținerile verbale a solicitat declararea nulă a

contractului de cesiune parțială a mărcii din 11.02.2013 nr.14501A semnat între

SRL ”Elio Design” și ÎI ”Service Arama”. Formularea dată fiind preluată de prima

instanță și indicată în hotărâre. Însă contract cu astfel de număr și din data indicată

nu există. Reclamatul face referire la alt contract din data de 22.01.2013 referitor la

marca cu nr.14501 al certificatului. Recurentul consideră legal necesitatea încetării

procesului la acțiunea SRL ”Ergolemn” deoarece pricina nu urma a fi judecată în

procedură civilă, ci urma a fi examinată în baza Legii protecției mărcilor prin

contestare la AGEPI.

Recurentul SRL”ARAMA R” consideră greșit din punct de vedere procesual

examinarea cauzei nu în baza Legii protecției mărcilor. În susținerea poziției date a

făcut referire la prevederile art.265 lit.a) CPC și art.26 al Legii protecției mărcilor,

contestând prin prisma lor și încheierile primei instanțe din 06.02.2015 de a da curs

3

cererii, din 29.04.2015 de respingere a cererii privind încetarea procesului și din

29.04.2015 de respingere a cererii privind atragerea în calitate de intervenient

accesoriu a AGEPI.

Recurentul SRL ”ARAMA R” invocă că SRL ”Ergolemn” este afectat de

înscrierea la AGEPI a contractului de cesiune parțială a mărcii și de înregistrarea în

această bază a mărcii nr.14501A după titularul SRL ”Elio Design”, SRL

”Ergolemn” nefiind afectat de contractul de cesiune parțială a mărcii ”E”. De facto

SRL ”Ergolemn” contestă înregistrarea la AGEPI a contractului de cesiune parțială

a mărcii. În acest context indică că cauza urma a fi examinată prin prisma Legii

protecției mărcilor. În susținerea poziției date recurentul face trimiteri la

prevederile legale stipulate de art.33 CPC RM, art.432 CPC RM.

Recurentul SRL ”ARAMA R” consideră că instanțele inferioare au încălcat

legislația procesuală prin examinarea unui caz nu de competența instanței de

judecată, ci de procedura contestării contractelor de cesiune a mărcilor prin

contestație la AGEPI. De asemenea indică la încălcări referitoare al aplicarea

eronată a legislației materiale și interpretarea greșită și diferențiată a probelor.

La 06.05.2016 în termen, SRL ”Elio Design” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre,

prin care a respinge integral ca neîntemeiată și neprobată acțiunea SRL

”Ergolemn” în conformitate cu prevederile art.118 CPC, art.26 al Legii protecției

mărcilor.

În motivarea recursului recurentul SRL ”Elio Design” susține că instanța de

apel nu a examinat toate materialele cauzei, ci doar a copiat hotărârea primei

instanțe cu toate greșelile comise la examinarea cauzei în fond, bazându-se

exclusiv pe invocările reclamantului. Greșelile și inexactități comise de instanțele

precedente dovedesc faptul examinării superficiale a cauzei doar din punct de

vedere a reclamantului, probele prezentate de reclamați fiind trecute cu vederea și

neexaminate de instanțele precedente. Probele prezentate de către reclamați

dovedesc că contractul de cesiune parțială a mărcii este un contract real, legal ce și-

a produs efectele. În acest sens a făcut referire la prevederile art.25 alin.(1) și (3) al

Legii protecției mărcilor.

Recurentul SRL ”Elio Design” invocă faptul că din momentul înscrierii

datelor privind cesionarea mărcii în Registrul național al cererilor de înregistrare a

mărcilor sau în Registrul național al mărcilor, contractul și-a produs efectul juridic.

Recurentul SRL ”Elio Design” indică că folosește marca ”E” nr.14501A în

activitatea sa de zi cu zi prin publicitate pe broșuri, pe contracte, sigla e inclusă pe

ștampila firmei, pe saloanele firmei fiind afișată marca ”E” ca imagine a firmei.

Din acest argument și conform prevederilor art.221 alin.(1) CC, solicită

respingerea acțiunii reclamantului ca neprobată și neargumentată, deoarece

reclamantul în ședințele de judecată urma a dovedi că nu a existat intenția de a

produce efecte juridice, fapt care nu l-a făcut.

În cadrul ședințelor SRL ”Elio Design” a prezentat instanței probe ce

dovedesc producerea efectului juridic al contractului prin înregistrarea lui conform

prevederilor art.26 al Legii protecției mărcilor și faptul folosirii de zi cu zi în

activitatea SRL ”Elio Design” a mărcii ”E” nr.14501A.

De asemenea recurentul SRL ”Elio Design” indică că Curtea de Apel în

4

decizia sa nu s-a expus privind motivarea ilegală a primei instanțe, care a ieșit din

cerințele reclamantului și a indicat în motivarea hotărârii sale faptul că: (…s-a mai

constatat că, prin hotărârea Consiliului administrativ al Agenției Naționale pentru

Protecția Concurenței din 19.08.2010, s-a hotărât de a califica acțiunile SRL

”Elio Design” ca concurență neloială prin folosirea neautorizată parțială a

mărcii comerciale ”E Ergolemn” înregistrată după titularul SRL ”Ergolemn” și

prin copierea formei și aspectului exterior al modelului de mobilă GRAND ce

aparține companiei ”Ergolemn” SRL). Așa hotărâre a Consiliului administrativ al

Agenției Naționale pentru Protecția Concurenței din 19.08.2010 nu a fost

administrat de nici o parte în ședința dată și nici nu a fost obiectul dezbaterilor

judiciare.

Recurentul SRL ”Elio Design” declară că instanțele inferioare au invocat și

au pus la îndoială în motivarea hotărârii buna credință a pârâților, situație care nu a

fost invocată și probată de reclamant, nefiind dezbătută în ședința de judecată.

Deci, consideră că instanțele inferioare au ieșit din limitele cerințelor invocate de

reclamant. În probarea bunei credințe a SRL ”Elio Design” și SRL ”ARAMA R” la

încheierea contractului dat a prezentat instanței de apel hotărârile și deciziile

judiciare existente la momentul semnării contractului ca Hotărârea Curții de Apel

din 08.11.2007 și Decizia Colegiului Civil și de Contencios Administrativ a Curții

Supreme de Justiție din 16.04.2008, conform căreia cererea SRL „Ergolemn”

privind recunoașterea acțiunilor ÎI „Service-Aramă” drept concurență neloială și

anularea certificatului de înregistrare a mărcii comerciale nr.14501 din 26

septembrie 2005 înregistrată pe numele ÎI „Service-Aramă”, a fost respinsă și

Hotărârea Curții de Apel Chișinău din 25.09.2012. Prin aceste două hotărâri

recurentul SRL ”Elio Design” probează faptul că la momentul semnării

contractului de cesiune parțială a mărcii SRL ”ARAMA R” legal deținea mărcii

nr.14501 și liber dispunea de această marcă.

Tot în contextul depășirii cerințelor reclamantului recurentul SRL ”Elio

Design” indică că instanța de apel a preluat de la prima instanță în decizia sa

motivată referirea la prevederile art.832 CC, indicând că contractele între persoane

juridice nu poate fi cu titlul gratuit, articol ce face referire la donație pentru

realizarea unor obligații morale, considerând că articolul dat este inaplicabil în

speța dată.

Recurentul concluzionează că Curtea de Apel Chișinău în decizia sa a comis

încălcări referitoare la aplicarea eronată a legislației materiale și interpretarea

greșită și diferențiată a probelor.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016 completul din 3

judecători au considerat recursurile admisibile și au decis examinarea acestora în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

5

Prin prisma art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile întemeiate și

care urmează a fi admise cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

restituirea pricinii spre rejudecare în instanță de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească, pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de

judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă,

instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant.

Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1-4) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care

motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se

pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță. Instanța de

apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanțe,

ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel din 16 martie 2016 a fost

emisă cu încălcarea normelor de drept procedural care au dus la soluționarea

eronată a pricinii din următoarele considerente.

Din materialele cauzei rezultă că SRL ”Ergolemn” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SRL ”Elio Design” și SRL ”ARAMA R” solicitînd

declararea nulității contractului de cesiune parțială a mărcii din 11.02.2013

nr.14501A semnat între SRL ”Elio Design” și ÎI ”Service Arama”; dispunerea

radierii din Registrul național al Mărcilor deținut de AGEPI marca nr.14501A

titular SRL ”Elio Design”, dispunerea radierii din Registrul Național al Mărcilor

deținut de AGEPI a înscrisurilor făcute în baza contractului de cesiune parțială din

11.02.2013 încheiat între SRL ”Elio Design” și ÎI ”Service Arama” din Registrul

Național al Mărcilor deținut de AGEPI.

6

Fiind investită cu judecarea pricinii în fond, prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, admițînd acțiunea și declarînd nul contractul de

cesiune parțială a mărcii din 11.02.2013 nr.14501A semnat între SRL ”Elio

Design” și ÎI ”Service Arama”. S-a dispus de a radia din Registrul Național al

Mărcilor deținut de AGEPI marca nr.14501A titular SRL ”Elio Design” și radierea

înscrisurilor făcute în baza contractului de cesiune parțială din 11.02.2013 încheiat

între SRL ”Elio Design” și ÎI ”Service Arama” din Registrul Național al Mărcilor

deținut de AGEPI.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016 s-au respins

apelurile declarate de SRL ”Elio Design” și de către reprezentantul SRL ”ARAMA

R” , fiind menținută fără modificări hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 23 iunie 2015 și încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30

noiembrie 2015.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că potrivit materialelor cauzei

se atestă că prin hotărîrea Consiliului administrativ al Agenției Naționale pentru

Protecția Concurenței din 19.08.2010 s-a hotărît de a califica acțiunile SRL „Elio

Design” ca concurență neloială prin folosirea neautorizată parțială a mărcii

comerciale „E Ergolemn” înregistrată după titularul SRL „Ergolemn” și prin

copierea formei și aspectului exterior al modelului de mobila GRAND ce aparține

companiei SRL ”Ergolemn”.

Prin urmare, instanța de recurs conchide netemeinicia trimiterii instanțelor de

fond și de apel la o hotărâre a Consiliului administrativ al Agenției Naționale

pentru Protecția Concurenței din 19.08.2010, deoarece o astfel de hotărîre nu s-a

regăsit la materialele cauzei.

Totodată, instanța de recurs menționează că atît instanța de fond cît și instanța

de apel au aplicat eronat normele de drept material și au apreciat greșit probele

administrate de părți la emiterea soluției de admitere a acțiunii, or concluzia

acestor instanțe că contractul de cesiune parțială a dreptului asupra mărcii

nr.14501, încheiat între SRL ”Elio Design” și ÎI ”Service Arama” a fost încheiat cu

încălcarea prevederilor legislației în vigoare, este neîntemeiată fiind în contradicție

cu circumstanțele cauzei.

În acest sens se va remarca că, concluziile instanței de fond și instanței de

apel se referă la art.832 CC, motivînd că contractele între persoane juridice nu pot

fi cu titlu gratuit, iar în lipsa prețului cesiunii, contractul de cesiune contravine legii

și, prin urmare, urmează a fi constatat nul.

Or, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că în partea dată normele de drept material au fost

aplicate eronat, deoarece la materialele dosarului este anexată copia autentificată a

contractul de cesiune parțială a mărcii nr.14501 din 22.01.2013, semnat între SRL

”Elio Design” și ÎI ”Service Arama” (f.d. 52, vol.I ). Conținutul acestui contract

expres prevede că drepturile asupra mărcii conform certificatului nr.14501 privind

produsele din clasa 20: mobilă, sunt transmise contra o recompensă suficientă.

Contractul dat a fost încheiat și înregistrat la AGEPI conform cerințelor Legii

protecției mărcilor.

Prin urmare, prevederile art.832 Cod civil pot fi aplicate doar în cazul

interzicerii donației, cu excepția donației neînsemnate, pentru realizarea unor

obligații morale. Prevederile acestui articol sunt inaplicabile în situația examinată

7

deoarece acest contract nu este de donație ci este de cesiune, înregistrat în modul

prevăzut de Legea protecției mărcilor, astfel nu s-a invocat și nu s-a stabilit între

reclamați realizarea unor obligații morale.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie

clară și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

În situația dată, reieșind din specificul acțiunii, instanța de recurs consideră

că la judecarea cauzei era necesară verificarea legalității obiectului litigiului atât în

baza argumentelor invocate de apelant, cât și conform cadrului legal ce guvernează

raportul juridic supus judecării.

Aici este important de menționat că raportul juridic a apărut între părți ca

urmare a încheierii contractului de cesiune parțială a mărcii nr.14501 din

22.01.2013, semnat între SRL ”Elio Design” și ÎI ”Service Arama”, astfel

consecințele acestui urmează a fi examinate atât prin prisma clauzelor rezultate din

acest contract, cât și prin dispozițiile legale ce reglementează obiectul litigiului

supus examinării.

La fel, instanța de apel a menționat că instanța de fond a ajuns la concluzia

că buna-credință a SRL „Arama R” a fost pusă la îndoială, însă instanța de recurs

conchide, că o astfel de soluție este una greșită, fapt ce rezultă din nedeterminarea

exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea

completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile

instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului

probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Invocând caracterul fictiv al acestui contract de cesiune, fiind încheiat fără

intenția de a produce efecte juridice, urmărind scopul de a menține fraudulos

marca, neindicînd prețul contractului, atît instanța de fond cît și instanța de apel nu

au motivat hotărîrile sale prin careva probe pertinente, concludente și trimiteri la

careva prevederi legale în acest sens. Mai mult nu s-a luat în considerare probele

prezentate la materialele dosarului.

La caz se mai indică, că Societatea cu Răspundere Limitată ”Ergolemn” s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere

Limitată ”Elio Design” și Societății cu Răspundere Limitată ”ARAMA R” cu

privire la declararea nulității contractului de cesiune parțială a dreptului asupra

mărcii nr.14501A, radierea din Registrul național al Mărcilor deținut de AGEPI

marca nr.14501A titular Societatea cu Răspundere Limitată ”Elio Design”, radierea

înscrisurilor din Registrul Național al Mărcilor deținut de AGEPI efectuate în baza

contractului de cesiune parțială a dreptului asupra mărcii, încheiat între Societatea

cu Răspundere Limitată ”Elio Design” și Întreprinderea Individuală ”Service

Arama”.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ consideră pripită

soluția instanțelor inferioare referitor la faptul că contractul de cesiune este fictiv,

deoarece nu și-a motivat clar soluția în sensul dat, cu toate că din actele pricinii

rezultă cu certitudine că Societatea cu Răspundere Limitată ”Elio Design”

folosește marca ”E” nr.14501A în activitatea sa de zi cu zi prin publicitate pe

broșuri, pe contracte, sigla e inclusă pe ștampila firmei, pe saloanele firmei fiind

afișată marca ”E” ca imagine a firmei, prin urmare produce efecte juridice.

8

Conform art. 67 alin. (1) și (3) CPC persoana interesată într-un proces pornit

între alte persoane poate interveni în el alături de reclamant sau de pîrît pînă la

închiderea dezbaterilor judiciare în prima instanță dacă hotărîrea pronunțată ar

putea să influențeze drepturile sau obligațiile lui față de una din părți.

Intervenientul accesoriu poate fi introdus în proces și la cererea uneia dintre părți.

sau din oficiul instanței.

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță a fost înaintat demers

privind atragerea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală în calitate de

intervenient accesoriu, care a fost respins prin încheierea Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău din 29 aprilie 2015.

În cererea de apel SRL „Arama R” a invocat ilegalitatea respingerii atragerii

AGEPI în calitate de intervenient accesoriu, însă instanța de apel nu a verificat

acest aspect, or reieșind din prevedrile art.373 alin.(1-4) CPC, instanța de apel era

obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii primei instanțe, și să se

expună asupra tuturor motivelor indicate în cererea de apel.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține

să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-

și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu

concluziile uneia dintre părți.

Distinct de cele arătate mai sus, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată ”Elio

Design” și de către Societatea cu Răspundere Limitată ”ARAMA R”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din Chișinău din 16 martie 2016,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Ergolemn” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Elio Design” și Societatea cu Răspundere Limitată ”ARAMA R” cu privire la

declararea nulității contractului de cesiune parțială a dreptului asupra mărcii

nr.14501A, radierea din Registrul național al Mărcilor deținut de AGEPI marca

9

nr.14501A titular Societatea cu Răspundere Limitată ”Elio Design”, radierea

înscrisurilor din Registrul Național al Mărcilor deținut de AGEPI efectuate în baza

contractului de cesiune parțială a dreptului asupra mărcii, încheiat între Societatea

cu Răspundere Limitată ”Elio Design” și Întreprinderea Individuală ”Service

Arama”, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

10