3ra-1430/18 — obligarea emiterii actelor administrative

3ra-1430/18 — obligarea emiterii actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra – 1430/18

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud.: S. Tizu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: I. Cotruță, A. Panov, M. Guzun)

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Alexandrov Sergiu,

Alexandrov Nelea și Societatea cu Răspundere Limitată „Qube Construct”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Alexandrov Sergiu, Alexandrov Nelea și Societatea cu Răspundere Limitată „Qube

Construct” împotriva Primăriei municipiului Chișinău, Consiliul municipal Chișinău,

cu privire la obligarea emiterii actelor administrative,

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul formulat de Primăria municipiului Chișinău și Consiliul municipal

Chișinău și s-a casat hotărârea din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău, fiind pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 25 noiembrie 2015, Alexandrov Sergiu a depus cerere de chemare împotriva

Primăriei municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău, cu privire la

obligarea eliberării informației și emiterii actului administrativ.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum

urmează.

La 20 ianuarie 2015, în baza contractului de vânzare-cumpărare a bunului

imobil nr. 339, Alexandrov Sergiu a devenit coproprietar al lotului de teren cu

suprafața de 0,95 ha, amplasat pe str. M. Sadoveanu, mun. Chișinău, cu nr. cadastral

XXXXX. Conform datelor din registrul bunurilor imobile, bunul imobil este

specificat cu modul de folosință pentru construcții.

Totodată, acesta a subliniat că a verificat înainte de procurarea lotului de teren

datele cu privire la acesta din Regulamentul local de urbanism al orașului Chișinău,

aprobat prin decizia nr. 22/40 din 25 decembrie 2008 a Consiliului municipal

Chișinău. Documentul menționat a fost plasat pe pagina web a Primăriei municipiului

Chișinău. Astfel, s-a stabilit că lotului de teren menționat mai sus îi este aplicabil

Pagină 1 din 11

regimul arhitectural urbanistic cu codul de identificare „R3”, fapt ce l-a determinat la

procurarea lotului pentru folosirea acestuia la construirea spațiilor locative.

La 9 octombrie 2015, în baza cererii reclamantului, i-a fost eliberat certificatul

de urbanism informativ nr. 634/1, din care ar rezulta că lotul de teren amplasat pe str.

M. Sadoveanu, mun. Chișinău, cu nr. cadastral XXXXX are regimul arhitectural

urbanistic de „spațiu verde” cu drept de folosință și dispoziție limitat. Prin urmare,

dat fiind faptul că regimul arhitectural urbanistic invocat în certificatul de urbanism

informativ nr. 634/1 din 09 octombrie 2015 nu corespunde documentației urbanistice

pe mun. Chișinău, reclamantul a solicitat de la Direcția generală arhitectură, urbanism

și relații funciare o copie confirmată de pe planșa teritoriului.

Prin răspunsul nr. 21/6134 din 21 octombrie 2015, Direcția Generală

Arhitectură Urbanism și Relații Funciare a Consiliului municipal Chișinău a refuzat

în satisfacerea cererii lui, invocând pretinsele disfuncții ale Regulamentului local de

urbanism al orașului Chișinău, întrucât ar fi în curs de corectare. În opinia

reclamantului, această procedură este imposibilă fără consultarea cu proprietarii

privați a lotului de teren în cauză.

În continuare, Alexandrov Sergiu a învederat că a încercat să soluționeze

diferendul pe cale amiabilă. Așadar, la 29 octombrie 2015, el a depus o cerere

prealabilă, cu privire la eliberarea unei copii confirmate de pe planșa „K5” (pag. 110)

din Regulamentul local de urbanism al orașului Chișinău și eliberarea certificatului de

urbanism informativ în privința lotului de teren amplasat pe str. M. Sadoveanu, mun.

Chișinău, cu nr. cadastral de XXXXX, reieșind din regimul arhitectural urbanistic cu

codul de identificare „R3”. Cerința dată a rămas fără soluționare în termenul prevăzut

de lege.

Din aceste motive, Alexandrov Sergiu a solicitat obligarea eliberării copiei

confirmate de pe planșa „K5” (pag. 110) a Regulamentului local de urbanism al

orașului Chișinău, aprobat prin decizia nr. 22/40 din 25 decembrie 2008 a Consiliului

municipal Chișinău, obligarea eliberării certificatului de urbanism informativ și

compensarea cheltuielilor de judecată (vol. I, f. d. 6).

Prin încheierea din 28 ianuarie 2016, Judecătoria Centru, mun. Chișinău a

respins cererea avansată de Asociația obștească de copii „Parcul copiilor” și Î.M.

„Damanto Grup” S.R.L., cu privire la introducerea în proces în calitate de

intervenienți accesorii. La acest capitol, instanța de judecată a considerat că

solicitanții respectivi nu sunt subiecți al raportului material litigios, or obiectul acțiuni

constituie oferirea unor informații (vol. I, f. d. 39 – 40).

La 21 martie 2016, instanța de judecată a dispus introducerea în proces, în

calitate de reclamant, pe Stanislav Manughevici, deoarece acesta deține cu drept de

proprietate, circa 81 %, din lotul de teren din litigiu. Mai mult, această persoană a fost

inclusă în certificatul de urbanism informativ contestat (vol. II, f. d. 25).

La aceeași dată, Alexandrov Sergiu și Manughevici Stanislav, reprezentați de

către avocatul Rusu Victor, au depus o cerere de mărire a cuantumului pretențiilor din

acțiune (vol. I, f. d. 66 – 68).

În motivarea cererii de concretizare, reclamanții au indicat următoarele

circumstanțe de fapt. Astfel, la momentul eliberării certificatului de urbanism

informativ nr. 634/1 din 09 octombrie 2015, cât și la momentul depunerii cererii

Pagină 2 din 11

prealabile, dar și a cererii de chemare în judecată, Alexandrov Sergiu și Manughevici

Stanislav erau coproprietari al lotului de teren, amplasat pe str. M. Sadoveanu, mun.

Chișinău, cu nr. cadastral de XXXXX, fără stabilirea cotelor - părți reale.

În același context, prin contractul de împărțire (divizare) a cotelor părți din

proprietatea comună nr. 11282 din 29 decembrie 2015, Alexandrov Sergiu și

Manughevici Stanislav au decis încetarea proprietății comune și divizarea lotului de

teren amplasat pe str. Sadoveanu, mun. Chișinău, cu nr. cadastral de YYYYY.082,

după cum urmează: pentru Alexandrov Sergiu - loturile de teren cu numerele

cadastrale YYYYY.1641, YYYYY.1643, YYYYY.1644, YYYYY.1645,

YYYYY.1646, YYYYY.1647, YYYYY.1648, iar pentru Manughevici Stanislav -

lotul de teren cu nr. cadastral YYYYY.1642.

În acest sens, s-a arătat că acțiunile întreprinse de Alexandrov Sergiu în

vederea apărării drepturilor subiective civile privind bunurile aflate în proprietatea

comună se aplică în egală măsură și celuilalt coproprietar, și anume, lui Manughevici

Stanislav.

Ulterior, în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 507 din 12 februarie

2016, Manughevici Stanislav a vândut imobilul lui, cu nr. cadastral YYYYY.1642,

iar „Qube Construct” S.R.L. a cumpărat acest teren (vol. I, f. d. 109 – 111).

Din această perspectivă, la 21 martie 2016, prin încheierea protocolară a

Judecătoriei Centru mun. Chișinău, s-a dispus înlocuirea reclamantului Manughevici

Stanislav cu „Qube Construct” S.R.L. (vol. II, f. d. 25).

Prin încheierea protocolară din 25 martie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău, a fost introdusă în proces Alexandrov Nelea, în calitate de reclamant,

deoarece este coproprietara terenului din speță (f. d. 29 vol. II)

Având în vedere cele expuse, reclamanții au solicitat obligarea Primăriei

municipiului Chișinău să elibereze lui Alexandrov Sergiu și Alexandrov Nelea

certificatul de urbanism informativ în privința loturilor de teren amplasate pe str. M.

Sadoveanu, mun. Chișinău cu numerele cadastrale: YYYYY.1641, YYYYY.1643,

YYYYY.1644, YYYYY.1645, YYYYY.1646, YYYYY.1647, YYYYY.1648,

reieșind din regimul arhitectural urbanistic cu codul de identificare „R3” (vol. I, f. d.

121).

În același timp, s-a solicitat obligarea Primăriei municipiului Chișinău să-i

elibereze „Qube Construct” S.R.L. certificatul de urbanism informativ în privința

lotului de teren, amplasat pe str. M. Sadoveanu, mun. Chișinău, cu nr. cadastral de

YYYYY.1642, reieșind din regimul arhitectural urbanistic cu codul de identificare

„R3” și de a compensa din contul Consiliului municipal Chișinău în beneficiul

ambilor reclamanți cheltuielile de judecată (vol. II, f. d. 121).

În ședința de judecată din 15 aprilie 2016, Alexandrov Sergiu, Alexandrov

Nelea și Societatea cu Răspundere Limitată „Qube Construct”, reprezentați de

avocatul Rusu Victor, au renunțat de la pretenția cu privire la încasarea din contul

Consiliului municipal Chișinău a cheltuielilor de judecată (vol. II, f. d. 38).

În cadrul judecării cauzei, deși pârâții Primăria municipiului Chișinău și

Consiliul municipal Chișinău au fost citați legal, nu au depus referință în

întâmpinarea cererii de chemare în judecată.

Pagină 3 din 11

Prin hotărârea din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

acțiunea formulată de către Alexandrov Sergiu, Alexandrov Nelea și „Qube

Construct” S.R.L. a fost admisă integral (vol. II, f. d. 39, 45 – 48).

Astfel, instanța de judecată a obligat Primăria municipiului Chișinău să

elibereze lui Alexandrov Sergiu și Alexandrov Nelea certificatul de urbanism

informativ în privința loturilor de teren amplasate pe str. M. Sadoveanu, mun.

Chișinău cu numerele cadastrale: YYYYY.1641, YYYYY.1643, YYYYY.1644,

YYYYY.1645, YYYYY.1646, YYYYY.1647, YYYYY.1648, reieșind din regimul

arhitectural urbanistic cu codul de identificare „R3”.

Totodată, s-a statuat obligarea Primăriei municipiului Chișinău să-i elibereze

Societății cu Răspundere Limitată „Qube Construct” certificatul de urbanism

informativ în privința lotului de teren, amplasat pe str. M. Sadoveanu, mun. Chișinău,

cu nr. cadastral de YYYYY.1642, reieșind din regimul arhitectural urbanistic cu

codul de identificare „R3”.

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a constatat circumstanțele de fapt,

oferite de reclamanți în cererea de chemare în judecată.

În drept, hotărârea judecătorească a fost întemeiată pe articolul 25 alin. (1) lit.

b) din Legea contenciosului administrativ, articolul 7 alin. (1) și articolul 9 din Legea

nr. 163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea lucrărilor de construcție.

Din perspectiva celor relatate, instanța de judecată a stabilit că Planul

urbanistic general al or. Chișinău, care este anexă la decizia nr. 22/40 din 25

decembrie 2008 a Consiliului municipal Chișinău, denotă că „Zona R3” cuprinde

funcțiuni rezidențiale, liniștite, cu densitate redusă. Sunt permise numai locuințe

izolate și/sau cuplate, pentru două familii. Prin urmare, s-a constatat că lotul de teren,

cu nr. cadastral XXXXX, situat în mun. Chișinău, str. M. Sadoveanu, corespunde

regimului urbanistic cu codul de identificare „R3”, fapt ce se confirmă prin Planșa K5

(vol. I, f. d. 75). Mai mult, acest imobil este destinat pentru construcții.

În concluzie, instanța de judecată a statuat că reprezentantul pârâtului nu a

prezentat probe, ce ar fi confirmat faptul că loturile de teren sus-menționate,

amplasate în mun. Chișinău str. M. Sadoveanu, posedă un alt regim decât cel pentru

construcții. Așadar, pe baza acestor argumente, s-a hotărât admiterea integrală a

acțiunii.

Împotriva acestui act judecătoresc, Primăria municipiului Chișinău și Consiliul

municipal Chișinău au declarat apel în termenul legal (vol. II, f. d. 82). În apărare,

„Qube Construct” S.R.L. a formulat o referință, solicitând respingerea cererii sus –

menționate (vol. II, f. d. 91 - 94).

În decizia din 6 octombrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a decis admiterea

apelului formulat de Primăria municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău

și casarea hotărârii din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (vol. II, f. d. 113 – 128).

Prin decizia din 6 octombrie 2016, instanța de apel a respins ca inadmisibilă

cererea de recurs declarată de către Voznoi Vitalii împotriva încheierii din 24 martie

2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău. Totodată, s-a respins recursul depus de

Asociația Obștească „Parcul Copiilor” și Î.M. „Damanta Group” S.R.L. și s-a

menținut încheierea din 22 ianuarie 2016 a primei instanțe (vol. II, f. d. 123 – 134).

Pagină 4 din 11

Alexandrov Sergiu, Alexandrov Nelea și „Qube Construct” S.R.L. au avansat o

cerere de recurs împotriva deciziei din 6 octombrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 22 martie 2017 a Curții Supreme de Justiție, s-au admis

recursurile sus – citate și s-a casat decizia din 6 octombrie 2016 a instanței de apel, cu

trimiterea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de

judecători (vol. II, f. d. 165 – 173).

În justificarea considerentelor, instanța de recurs a subliniat că instanța ierarhic

inferioară nu a răspuns în mod explicit la argumentele esențiale invocate de recurenți

în ordine de apel. În special, s-a precizat că nu a fost elucidată circumstanța, potrivit

căreia, terenul din litigiu poseda modul de folosință „pentru construcții” la momentul

procurării. Totodată, la materialele cauzei a lipsit decizia nr. 19/1 din 28 septembrie

2000 a Primăriei municipiului Chișinău, care ar confirma că terenul nominalizat este

amplasat în limitele hotarului parcului „Rîșcani”. În sfârșit, instanța de recurs a notat

că instanța de apel nu a examinat temeinicia obiecției prezentate de recurenți,

conform căreia, imobilului din speță, planificat pentru procurare, era aplicabil

regimul arhitectural urbanistic cu codul de identificare „R3”.

La rejudecarea pricinii, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 14 noiembrie

2017, a admis apelul formulat de Primăria municipiului Chișinău și Consiliul

municipal Chișinău și a casat hotărârea din 15 aprilie 2016 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, fiind pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii (vol. II, f. d.

221 – 231).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat

situația de fapt prezentată de reclamant în cererea de chemare în judecată și stabilită

de prima instanță. Suplimentar, Colegiul judiciar a stabilit că Planul urbanistic

general al orașului Chișinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr.

68/1-2 din 22 martie 2007, atestă faptul terenul deținut de intimați este amplasat

parțial în hotarele limită ale str. M. Sadoveanu. Mai mult, conform deciziei nr. 19/1

din 28 septembrie 2000, imobilul respectiv se situează în limitele hotarelor parcului

„Râșcani” și constituie spațiu verde (vol. II, f. d. 229).

În drept, instanța de apel a considerat relevante articolele 2 și 8 alin. (2) din

Legea nr. 163 din 9 iulie 2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție

și articolele 2, 3 alin. (1), 20 alin. (2) din Legea nr. 591 din 23 septembrie 1999, cu

privire la spațiile verzi ale localităților urbane și rurale. Totodată, s-au reținut

prevederile punctelor 1, 5 și 6 din Hotărârea Guvernului nr. 978 din 2 septembrie

2004 privind stabilirea moratoriului la modificarea tramei stradale și amplasarea

construcțiilor în centrul istoric și în spațiile verzi ale mun. Chișinău. În plus, instanța

de apel a apreciat ca pertinentă speței informațiile oferite în răspunsul nr. 21/6134 din

21 octombrie 2015 a Direcției generală arhitectură, urbanism și relații funciare.

Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a respins

argumentul intimaților, conform căruia, lotul de teren are codul de identificare „R3”

și că autoritatea publică locală este obligată să emită certificatul de urbanism de

informare, conducându-se anume de acest cod/statut. Astfel, instanța de apel a

conchis că solicitarea reclamanților/intimaților, privind eliberarea certificatelor de

urbanism informativ cu indicarea unui alt cod de identificare decât cel specific

Pagină 5 din 11

categoriei terenului din limita spațiului verde (în speță „R3”), nu are temei legal și

urmează a fi respinsă, dat fiind faptul că vine în contradicție cu normele imperative

ale legislației. Or, terenul deținut de către reclamanți nu este preconizat pentru

construcții, iar construcția spațiilor locative pe acest teren ar aduce atingere

intereselor publice și sociale (vol. II, f. d. 230).

La 31 mai 2018, Alexandrov Sergiu, Alexandrov Nelea și Societatea cu

Răspundere Limitată „Qube Construct” au declarat recurs împotriva deciziei din 14

noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenții au afirmat că instanțele

judecătorești nu au luat în considerare împrejurarea, potrivit căreia, terenul din litigiu

posedă modul de folosință „pentru construcții”. Astfel, articolul 496 alin. (1) din

Codul civil prevede că în registrul bunurilor imobile sunt descrise bunurile imobile,

în special, tipul bunului imobil și destinația și/sau modul de folosință a acestuia. În

consecință, statutul de spațiu verde a imobilului din litigiu, prezentat de Consiliul

municipal Chișinău și reținut de instanța de apel, trebuia înregistrată în registrul

bunurilor imobile în baza actelor de drept justificative.

Un alt argument în favoarea admiterii recursului se referă la faptul că eliberarea

certificatului de urbanism se încadrează în limitele articolelor 13 și 17 din Legea nr.

835 din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului, dar și

articolul 63 din Legea nr. 317 din 17 iulie 2003 privind actele normative ale

Guvernului și ale altor autorități administrației publice centrale și locale. În acest

sens, în cazul de neconcordanță între actele reglementatorii de același nivel urmează a

fi aplicate cele mai recente, or Regulamentul local de urbanism al orașului Chișinău a

fost aprobat în anul 2008 în raport cu Planul urbanistic general al orașului Chișinău

din anul 2006. Prin urmare, în opinia recurentului, instanța de apel trebuia să aplice

nu doar actul cu caracter de detaliere, dar și cel întocmit mai recent.

În aceeași ordine de idei, Alexandrov Sergiu, Alexandrov Nelea și „Qube

Construct” S.R.L. au susținut că intimații nu au oferit informații cu privire la

descrierea detaliată a erorilor admise în Regulamentul local de urbanism al orașului

Chișinău, ceea ce demonstrează că decizia din 14 noiembrie 2017 a instanței de apel

s-a bazat pe afirmații declarative. Mai mult, modificarea acestui regulament nu poate

avea loc fără consultarea proprietarului. În esență, modalitatea de folosire a

proprietății private nu poate fi limitată fără acordul anterior al proprietarului.

La 28 septembrie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Primăriei

municipiului Chișinău și Consiliului municipal Chișinău, informând că referința se

depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă

referința nu este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia (vol. III, f. d. 27).

Intimații nu au depus referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la

recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Pagină 6 din 11

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Alexandrov Sergiu,

Alexandrov Nelea și „Qube Construct” S.R.L. este inadmisibilă, pentru motivele ce

succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces echitabil

prevăzute la articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale (a se vedea Lebedinschi vs Republica Moldova, 16

septembrie 2015, parag. 32, Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi efectuată

și analizată prin prisma articolului sus - citat, care cuprinde, în mod particular, dreptul

de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin

intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat

de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere. În

acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară

(a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34;

Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie

2017, parag. 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

La început, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită,

dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 14 noiembrie

2017 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul

429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În baza cercetării materialelor cauzei, completul de judecată nu a identificat

faptul că recursul a fost examinat anterior, fiind respectate, totodată, dispozițiile

articolului 430 din Codul de procedură civilă, cu privire la subiecții abilitați cu

dreptul de a depune recurs.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare a

justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem,

parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

Pagină 7 din 11

La 4 aprilie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la proces

copia deciziei integrale din 14 noiembrie 2017 (vol. II, f. d. 232).

Completul de judecată reține că recursul a fost înregistrat la grefa Curții

Supreme de Justiție la 31 mai 2018. De altfel, recurenții au invocat că au primit copia

deciziei instanței de apel la 4 aprilie 2018, anexând în acest sens scrisoarea Curții de

Apel Chișinău nr. 4847 – 3 din 4 aprilie 2018 (vol. III, f. d. 17).

Drept consecință și în lipsa unor alte informații, instanța de recurs constată că

cererea dedusă judecății a fost declarată în termenul prevăzut mai sus.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurenților referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală,

potrivit căreia, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în

cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

La acest capitol, alin. (2) și (3) din articolul 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Iar, alin. (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în

care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Mai mult, modul de prezentare și formulare a chestiunilor de drept a fost

explicitat în punctele 22 – 27 din Hotărârea explicativă nr. 5 din 11 noiembrie 2013 a

Plenului Curții Supreme de Justiție (a se vedea similar Trevisanato vs Italia; 16

decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurenților de a obține, după caz,

casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de

Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în

articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea Zubac,

ibidem, parag. 83, 105 - 106).

În consecință, limitările impuse de articolul 432 alin. (2) – (4) din Codul de

procedură civilă urmăresc un scop legitim, respectând în același timp cerințele

securității juridice și bunei administrări a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan vs

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen,

ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem,

parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se

vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17 iulie 2018, parag. 44).

Astfel, instanța de judecată conchide că judecarea recursului, exercitat conform

rigorilor impuse de articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, are caracter

Pagină 8 din 11

devolutiv numai pentru problemele de drept material și procedural. Curtea Supremă

de Justiție verifică doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt. În acest caz,

instanța de recurs nu cercetează cum a fost reflectată realitatea obiectivă a faptelor

determinate de instanțele ierarhic inferioare, cu excepția situației în care constatările

pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În speță, completul de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima

vedere, ar putea ridica probleme de drept prin prisma articolului 432 alin. (3) din

Codul de procedură civilă.

Instanța de judecată observă că Alexandrov Sergiu, Alexandrov Nelea și „Qube

Construct” S.R.L. au criticat decizia din 17 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău

în baza articolului 432 alin. (2) lit. a) și c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, instanța de recurs are competența de a

decide asupra caracterului juridic al argumentelor inserate în cererea de recurs, prin

examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de

procedură civilă.

Completul de judecată notează că, pentru a motiva admiterea apelului avansat

de Primăria municipiului Chișinău și Consiliului municipal Chișinău, Curtea de Apel

Chișinău s-a călăuzit de articolele 2 și 8 alin. (2) din Legea nr. 163 din 9 iulie 2010

privind autorizarea executării lucrărilor de construcție și articolele 2, 3 alin. (1), 20

alin. (2) din Legea nr. 591 din 23 septembrie 1999, cu privire la spațiile verzi ale

localităților urbane și rurale. Totodată, s-au reținut prevederile punctelor 1, 5 și 6 din

Hotărârea Guvernului nr. 978 din 2 septembrie 2004 privind stabilirea moratoriului la

modificarea tramei stradale și amplasarea construcțiilor în centrul istoric și în spațiile

verzi ale mun. Chișinău. În plus, instanța de apel a dat o apreciere juridică

informațiilor oferite de Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare în

răspunsul nr. 21/6134 din 21 octombrie 2015. În același context, conform deciziei nr.

19/1 din 28 septembrie 2000 a Primăriei municipiului Chișinău, s-a stabilit că

imobilul respectiv se situează în limitele hotarelor parcului „Râșcani” și constituie

spațiu verde (vol. II, f. d. 229).

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată, reiese în mod cert că nu există niciun element care să indice caracterul

arbitrar al modalității în care instanțele au interpretat probele și au aplicat legislația

relevantă pentru faptele cauzei. În cele din urmă, recurenții nu au reușit să convingă

că instanța de apel a cercetat probele existente într-un mod incomplet sau în

contradicție cu rigorile articolelor 118, 122 și 130 din Codul de procedură civilă. De

altfel, aceștia nu au prezentat nicio observație fiabilă care să-i permită instanței de

recurs să stabilească alte efecte, produse de natura juridică a terenului din litigiu,

decât cele reținute din decizia nr. 19/1 din 28 septembrie 2000 a Primăriei

municipiului Chișinău.

În orice caz, completul de judecată observă că recurenții, asistați de un avocat

la alegerea lor, au formulat prezenta cerere după ce au beneficiat de o procedură

contradictorie în fața instanțelor ierarhic inferioare. De altfel, aceștia au avut ocazia

de a-și prezenta elementele de probă și de a-și apară cauza în mod liber, fiind audiați

de o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost competente de a examina

toate chestiunile de fapt și de drept invocate de părți și relevante litigiului (a se vedea

Pagină 9 din 11

A. Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki

Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și

alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că observațiile

recurenților nu dezvăluie nicio aparență a încălcării normelor de drept material sau

procedural, dar nici a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, raționamentele inserate în recurs nu pot fi calificate ca esențiale și nu ar

putea obliga instanța de recurs să primească cererea acestuia spre examinarea în fond

și, eventual, să caseze hotărârea judecătorească contestată. În mod corespunzător,

punctele de vedere ale recurenților nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la

articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă, iar, în consecință,

recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi efectiv (a se vedea, inter alia,

Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm, ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței

supreme de a interpreta uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul

aplicării legilor, în raport cu obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței,

normele de drept nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului

recurenților de acces la un tribunal.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs

Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.

71 – 74). În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs

Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46;

Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun

direct în cazul de față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății,

inclusiv și argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate

sau a procedurii în ansamblu.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de către Alexandrov Sergiu, Alexandrov Nelea și

„Qube Construct” S.R.L. nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre

examinare în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

Pagină 10 din 11

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Alexandrov Sergiu,

Alexandrov Nelea și Societatea cu Răspundere Limitată „Qube Construct”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Galina Stratulat

Pagină 11 din 11