3ra-1527/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1527/18

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) V. Jomiru-Niculiță

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. panov, V. Cotorobai, M. Anton

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată ”Etolaur”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Etolaur” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin ”Gaz

Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la

anularea facturilor pentru consumul energiei electrice și excluderea sumelor din

facturile ulterioare,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur” și s-a

menținut hotărârea din 13 iulie 2015 și hotărârea suplimentară din 27 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 26 februarie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin ”Gaz Natural

Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea

facturilor pentru consumul energiei electrice și excluderea sumelor din facturile

ulterioare.

În motivarea acțiunii, Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur” a menționat

că se află în relații contractuale cu pârâtul la locul de consum situat pe

str. Voluntarilor nr.5, municipiul Chișinău, NLC-2250563, în temeiul contractului de

furnizare a energiei electrice nr.40304000088 din 16 iunie 2004.

De asemenea reclamantul a specificat că la 18 și rspectiv 22 ianuarie 2014 în

adresa sa au fost expediate facturile pentru consumul de energie electrică neevidențiat

nr. RH3758991 în sumă de 2 288,47 lei și nr.RH3750416 în sumă de 105 284,88 lei.

1

Reclamantul a relatat că facturile în cauză sunt neîntemeiate și întocmite ilegal,

deoarece furnizorul nu a anexat careva acte de recalculare sau confirmare a sumelor

indicate. Or, potrivit Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice

nr.393 din 15 decembrie 2010, operatorul de rețea este obligat să demonstreze

consumatorului final încălcările care au dus la neînregistrarea sau înregistrarea

incompletă a cantității de energie electrică consumată, întocmind actul de depistare a

încălcărilor în două exemplare.

Totodată, reclamantul a susținut că facturile nu conțin indicațiile și perioada

pentru care este emisă factura, fapt din care rezultă că facturile au fost întocmite

ilegal.

Reclamantul a afirmat că în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 20

ianuarie 2014 a expediat în adresa pârâtului o contestație, însă prin răspunsul din 24

februarie 2014, contestația a fost respinsă.

Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur” a solicitat anularea facturilor

nr. RH3758991 din 20 ianuarie 2014 în sumă de 2 288,47 lei și nr.RH3750416 din 16

ianuarie 2014 în sumă de 105 284,88 lei, cu obligarea pîrîtului de a nu mai include în

alte facturi sumele menționate.

Prin hotărîrea din 13 iulie 2015 a Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău, s-a

respins acțiunea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur” (f.d. 109-111

Vol. I).

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 27 iulie 2015, Societatea cu

Răspundere Limitată ”Etolaur” a depus cerere de apel împotriva acesteia.

Prin încheierea din 10 decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat curs

cererii de apel depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur” și s-a

acordat termen de 7 zile din momentul recepționării copiei de pe încheierea în cauză,

pentru prezentarea apelului motivat. Ședința de judecată a fost stabilită pentru data de

11 februarie 2016 (f.d. 121-124 Vol. I).

Prin încheierea din 11 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit

cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur” pe motiv că

apelantul nu a lichidat în termen neajunsurile constatate prin încheierea din 10

decembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 138-141 Vol. I).

La 26 februarie 2016 Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur” a declarat

recurs împotriva încheierii din 11 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 25 mai 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur”, s-a casat încheierea din 11

februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza la Curtea de Apel

Chișinău, pentru judecarea apelului (f.d. 151-154 Vol. I).

Prin încheierea din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a ridicat de la

examinare și s-a remis cauza la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani pentru

pronunțarea unei hotărâri suplimentare (f.d. 176-178 Vol. I).

Prin hotărârea suplimentară din 27 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Etolaur” cu privire la obligarea Întreprinderii cu Capital Străin

”Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată de a nu

mai include în alte facturi sumele menționate (f.d. 186 Vol. I).

2

Prin decizia din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur” și s-a menținut hotărârea din

13 iulie 2015 și hotărârea suplimentară din 27 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nu a fost anulat și deci

se prezumă a fi legal.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că factura pentru consum de energie

electrică neevidențiată RH3750416 din16 ianuarie 2014 în sumă de 105 284,88 de lei

este un act subsecvent actului de depistare a încălcării clauzelor contractuale din 15

august 2013 și nu poate fi anulată fără a fi anulat actul de depistare a clauzelor

contractuale , prin care s-a stabilit că echipamentul de măsurare a energiei electrice

instalat la Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur” nu înregistra în totalitate

energia electrică consumată, act care nu a fost contestat de ultima.

Deci instanța de apel a stabilit că în situația în care se prezumă că actul de

depistare a încălcării clauzelor contractuale a fost acceptat, acesta se consideră a fi

legal.

La 12 iulie 2018 Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Recurentul Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur”, în motivarea

recursului a invocat faptul citării necorespunzătoare în instanța de apel, precum și

faptul că nu i-a fost expediată în termen decizia motivată a instanței de apel.

A specificat că astfel i-a fost îngrădit accesul liber la justiție.

La 07 noiembrie 2018 Întreprinderea cu Capital Străin ”Gaz Natural Fenosa

Furnizare Energie” Societate cu Răspundere Limitată a depus referință la cererea de

recurs declarată de Societatea cu Răspundere Limitată ”Etolaur”, prin care a solicitat

să fie respins cu menținerea hotărârilor judecătorești.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 14 decembrie

2017, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 12 iulie 2018, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

3

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

4

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Etolaur”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Etolaur”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5