2ra-2190/18 — incasarea despagubirii

Dosarul nr.2ra-2190/18

prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (T.Mereuță)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I.Secrieru, A.Danilov, Iu.Cimpoi)

Î N C H E I E R E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Mitache Elena,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mitache Elena

împotriva societății cu răspundere limitată ”Navic-Design” cu privire la încasarea

despăgubirilor,

împotriva deciziei din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ”Navic-Design” și a fost

casată hotărârea din 04 decembrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 06 august 2015 Mitache Elena a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Navic – Design” cu privire la încasarea despăgubirilor.

În motivarea cererii s-a invocat că la data de 13 august 2012 între Elena Mitachi

și SRL ”Navic-Desingn” a fost încheiat un contract de antrepriză cu nr. 50, prin care

SRL ”Navic-Design” s-a obligat să efectueze lucrările de reparație în interiorul

apartamentului cu nr. XXXXX. Beneficiarul s-a obligat să recepționeze lucrările și să

achite retribuția prevăzută la anexa nr. 1 a contractului dat.

Conform prevederilor contractuale stipulate în pct. 1.3 a contractului încheiat,

lucrările urmau să fie executate în corespundere cu devizul de cheltuieli aprobat de

părți, documentarea tehnică, precum și în conformitate cu standartele, normativele și

condițiile tehnice în vigoare. Punctul 1.6 a contractului prevedea că lucrările de

antrepriză să fie realizate în câteva etape, în corespundere cu graficul etapelor de

realizare și finanțare a lucrărilor.

Conform calculului și datelor proiectului lucrările urmau a fi executate în

perioada a 138 de zile lucrătoare (6 luni). Prețul contractului constituia 37 120 de

euro, care includea și costul materialelor în afară de pardosea.

A menționat că sumă a fost achitată integral de reclamantă, în afară de suma de

3 120 de euro care era prevăzută pentru etapa a 3-a.

A declarat că lucrările expuse în pct.1 din etapa a 2-a, în baza unui acord au fost

1

achitate suplimentar la 13 august 2012 și 08 ianuarie 2013.

De asemenea, pentru procurarea lustrelor și altor accesorii la data de 17

octombrie 2012 – 11 decembrie 2012, pe numele directorului general al SRL ”Navic-

Design” a fost transferată suma de 11 500 de euro pentru lustre și 1 818 euro care au

fost utilizați de către pârât în alte scopuri și nu acele preconizate.

A susținut reclamanta că, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale atât

prin executarea necorespunzătoare, dar și tardivă a lucrărilor prevăzute în contract. Ca

urmare a acestor lucrări, urmează a fi demolate și executate din nou din alte materiale

cu respectarea cerințelor tehnologice și corespunderii standardelor și normativelor în

vigoare.

A indicat că în noiembrie 2013, reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului

nr. 50 din 13 august 2012, încheiat între Mitache Elena și SRL ”Navic-Design” cu

restituirea sumelor de bani achitate, însă încercările de a soluționa litigiul pe cale

amiabilă nu s-au soldat cu succes.

A solicitat reclamanta încasarea din contul SRL ”Navic–Design” a sumei de

29650,71 de euro și 271346,28 de lei, inclusiv: sume necesare de a fi restituite și

anume – 282 42,46 de euro și 237 408, 39 de lei; penalitate – 1408,25 de euro și

11837,89 de lei; cheltuieli pentru efectuarea expertizei judiciare și pentru asistența

juridică – 22 000 de lei; încasarea prejudiciului moral cauzat în sumă de 30 000 de

euro și a cheltuielilor de judecată suportate.

Prin hotărârea din 04 decembrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul central

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din contul SRL ,,Navic-Design” în folosul

Elenei Mitache suma de: 29 650,71 de euro sau echivalentul lor în lei moldovenești la

momentul executării hotărârii și 237 408,39 de lei cu titlu de prejudiciu material; 20

000 de lei cu titlu de prejudiciul moral; 22 000 de lei cheltuieli pentru efectuarea

expertizei; 25 000 de lei cheltuieli legate de taxa de stat; 9340 de lei cheltuieli pentru

asistența juridică; 600 de lei cheltuieli pentru traducere, iar în total suma de 29 650,71

de euro sau echivalentul lor în lei la momentul executării hotărârii; plus 348 286,26 de

lei. În rest cererea s-a respins ca neîntemeiată.

La data de 07 decembrie 2017 și la 19 martie 2018, SRL ”Navic–Design” a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, cerând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat

de societatea cu răspundere limitată ”Navic-Design”, a fost casată hotărârea din 04

decembrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central și a fost emisă o nouă hotărâre

prin care s-a respins acțiunea. S-a încasat de la Mitache Elena în beneficiul societății

cu răspundere limitată ”Navic-Design” taxa de stat pentru depunerea cererii de apel în

sumă de 4500 de lei.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că soluția dată de către prima

instanță este greșită, care a apreciat incorect probele administrate și a aplicat eronat

normele de drept material aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății.

Instanța de apel a menționat că Mitache Elena nu a anexat nici o dovadă

concludentă a respectării pct. 3.3 și 3.4 din Contractul de antrepriză nr. 50 din 13

2

august 2012, nefiind dovedit faptul transferării sau plății sumelor de bani indicate în

contract în contul sau casieria antreprenorului SRL ”Navic-Design”, fapt confirmat

prin extrasul din contul nr. 2251745352, eliberat la 02 iunie 2017 pentru perioada 01

august 2012-31 septembrie 2012.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că contractul de antrepriză nu a fost

executat de către părți, respectiv între SRL ”Navic-Design” și Mitache Elena nu s-au

derulat raporturi contractuale (ținând cont că antrepriza în construcții este un contract

cu executare succesivă).

Instanța de apel a susținut că pentru a putea angaja răspunderea patrimonială a

antreprenorului SRL ”Navic-Design” pentru executare tardivă sau necorespunzătoare

a obligațiilor contractuale, Mitache Elena trebuia să dovedească, să probeze premiza

obligatorie a respectării propriilor obligații de plată a retribuției cuvenite

antreprenorului, adică faptul transferării sau achitării sumelor indicate în anexa la

contractul nr. 50 din 13 august 2012 în contul întreprinderii sau la casieria

antreprenorului SRL ”Navic–Design” și nu într-un cont străin contractului semnat de

părți.

În acest, sens instanța de apel a indicat că pretinsul fapt invocat de către

reclamanta-intimată că Leancă Natalia a făcut o mențiune scrisă pe partea verso a filei

contractului de antrepriză, adică a indicat contul său personal deschis la BC

”EximBank Gruppo Veneto Banca” SA și a cerut Elenei Mitache să achite plățile,

retribuțiile prevăzute în contractul de antrepriză anume în acest cont sau să trimită

bani în numerar în beneficiul d-ei Leancă Natalia, nu o scutește pe intimata Mitache

Elena de obligația de plată a retribuțiilor cuvenite antreprenorului și anume în contul

antreprenorului deschis la BC ”Moldova-Agroindbanc” și nici nu modifică raporturile

contractuale stabilite între părți la 13 august 2012.

Or, conform contractului de antrepriză nr. 50 din 13 august 2012 raporturile

contractuale au fost stabilite între SRL ”Navic-Design” ca antreprenor și Mitache

Elena ca client, și nu între Leancă Natalia și Mitache Elena.

La 10 septembrie 2018, Mitache Elena a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

S-a invocat în recurs că instanța de apel urma să aplice prevederile art.725

alin.(1), art.726, art.732 alin.(2) Cod civil, norme pertinente speței, însă eronat a

indicat prevederile art.957 alin.(1-3) Cod civil.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 19 iunie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar lipsesc.

3

Astfel, recursul declarat la 10 septembrie 2018 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul declarat de Mitache Elena este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mitache Elena, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

4

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Mitache Elena, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mitache Elena.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5