2ra-1837/18 — anularea interdictiilor aplicate asupra bunului imobil, repararea prejudiciului moral

2ra-1837/18 — anularea interdictiilor aplicate asupra bunului imobil, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1837/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (M. Murguleț)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Dașchevici, S. Gîrbu, L. Bulgac)

D E C I Z I E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Obrijanu Vitalie, reprezentat de avocatul

Selchin Igor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Obrijanu Vitalie

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Inspectoratul General al

Poliției, Direcția de Poliție mun. Chișinău, Procuratura mun. Chișinău și IP

„Agenția Servicii Publice” cu privire la anularea interdicțiilor aplicate asupra

bunului imobil, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Obrijanu Vitalie și a fost admis apelul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a fost casată în parte hotărârea din 13

octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu emiterea în această

parte a unei noi hotărâri de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 25 iunie 2015 Obrijanu Vitalie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției și Direcției de Poliție mun. Chișinău,

solicitând anularea interdicțiilor aplicate asupra apartamentului nr. 3, situat în mun.

Chișinău, str. Calea Ieșilor 61/1, prin actul nr. 5/315 din 31 ianuarie 2002 de către

Inspectoratul de Poliție mun. Chișinău (Serviciul Anchetă Preliminară) al

Ministerului Afacerilor Interne, în cadrul dosarului penal nr.1-5/06.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că conform datelor din Registrul

bunurilor imobile, în privința apartamentului nr. 3 din str. Calea Ieșilor 61/1, mun.

Chișinău, care îi aparține cu drept de proprietate în baza contractului de vînzare-

cumpărare nr. 11200 din 20 decembrie 2001, au fost aplicate interdicții (sechestru)

prin actul 5/315 din 31 ianuarie 2002 (încheierea executorului judecătoresc).

Reclamantul a menționat că urmare a cererii înaintate către ÎS „Cadastru”, a

obținut copia actului în cauză, din care s-a constatat că Inspectoratul de Poliție mun.

Chișinău efectua ancheta preliminară pe dosarul penal nr. 2001032005 intentat de

procurorul adjunct al mun. Chișinău în baza art. 122 alin. (2) Cod penal, pe faptul

înstrăinării nelegitime a apartamentului nr. 3 și nr.38 situate pe str. Calea Ieșilor

61/1, mun. Chișinău. Ca rezultat, s-a solicitat ÎS „Cadastru” să fie aplicată

interdicția pe apartamentele nominalizate.

Prin răspunsul nr. 149 din 10 februarie 2015 a Direcției de Poliție mun.

Chișinău a Inspectoratului General al Poliției i-a fost refuzat în anularea

interdicțiilor, din motiv că, potrivit datelor din Baza Centrală de Date a MAI, cauza

penală nr. 2001032005, în cadrul căreia au fost aplicate interdicțiile respective, la

data de 30 aprilie 2002 a fost remisă pentru a fi examinată în fond la Judecătoria

Centru, mun. Chișinău în privința învinuitei Polisciuc Elizaveta, însă având în

vedere că teritorial apartamentul este amplasat în sectorul Buiucani, competența

examinării ține de Judecătoria Buiucani mun. Chișinău.

Reclamantul considera că în circumstanțele expuse i-a fost încălcat dreptul de

a dispune de bunul ce-i aparține cu drept de proprietate.

Prin încheierea din 12 februarie 2016 a Judecătoriei Buiucani au fost

introduși în proces în calitate de intervenienți accesorii Procuratura mun. Chișinău

și ÎS „Cadastru”.

Prin încheierea din 04 martie 2016 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău a

fost admisă cererea înaintată de Obrijanu Vitalie și s-a dispus anularea sechestrului

aplicat prin actul nr. 5/315 din 13 ianuarie 2002 asupra apartamentului nr. 3, str.

Calea Ieșilor 61/1, mun. Chișinău, în cadrul dosarului penal nr. 2001032005.

Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs împotriva încheierii

instanței de fond, solicitând casarea acesteia.

Prin decizia din 17 mai 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admis recursul

declarat de Inspectoratul General al Poliției, a fost casată încheierea din 04 martie

2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău cu restituirea pricinii spre rejudecare

în instanța de fond.

La 07 septembrie 2016 reclamantul și-a concretizat cerințele, solicitând și

încasarea în mod solidar de la Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General

al Poliției mun. Chișinău și Direcția de Poliție mun. Chișinău în beneficiul său a

cheltuielilor de judecată constituite din cheltuieli pentru asistență juridică în sumă

de 4500 de lei.

Prin hotărârea din 27 septembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, acțiunea a fost admisă în parte, fiind dispusă ridicarea sechestrului aplicat

prin actul nr. 5/315 din 13 ianuarie 2002 asupra apartamentului nr. 3, str. Calea

Ieșilor, 61/1, mun. Chișinău, în cadrul dosarului penal nr. 2001032005; s-a dispus

încasarea în mod solidar de la Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General

al Poliției și Direcția de Poliție mun. Chișinău în beneficiul lui Obrijanu Vitalie a

sumei de 3 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest, acțiunea a

fost respinsă.

Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției și Direcția de

Poliție mun. Chișinău au declarat fiecare apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând casarea acesteia.

2

Prin decizia din 26 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău au fost admise

apelurile, a fost casată hotărârea din 27 septembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani și

a fost remisă cauza la rejudecare în primă instanță.

În cadrul rejudecării cauzei, reclamantul prin cerere suplimentară a solicitat

recunoașterea actului 5/315 din 31 ianuarie 2002 emis de către Inspectoratul de

Poliție mun. Chișinău (Serviciul Anchetă Preliminară) al Ministerului Afacerilor

Interne ca fiind ilegal în partea ce ține de aplicarea interdicțiilor aplicate pe

apartamentul nr. 3 situat pe str. Calea Ieșilor, 61/1, mun. Chișinău, care îi aparține

cu drept de proprietate; anularea interdicțiilor aplicate pe apartamentul menționat;

încasarea de la Ministerul Justiției în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime

de 100 000 de lei, urmare a încălcării admise de către organul de urmărire penală

prin punerea ilegală sub sechestru a averii sale și încălcarea dreptului de proprietate,

precum și a cheltuielilor de judecată constituite din cheltuieli de asistență juridică în

mărime de 6 800 de lei.

Prin hotărârea din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă anularea interdicțiilor aplicate

prin actul nr. 5/315 din 31 ianuarie 2002, emis de Inspectoratul de Poliție mun.

Chișinău al MAI asupra imobilului - apartamentul nr. 3 situat în mun. Chișinău, str.

Calea Ieșilor nr. 61/1, mun. Chișinău; s-a dispus încasarea din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Obrijanu Vitalie a prejudiciului

moral cauzat în sumă de 10 000 de lei și cheltuielile de judecată formate din

cheltuieli de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei. În rest, pretențiile au fost

respinse ca neîntemeiate.

Împotriva hotărârii instanței de fond, la data de 09 noiembrie 2017 Ministerul

Justiției a declarat apel, contestând hotărârea în partea prin care s-a dispus încasarea

din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției a prejudiciului moral în

mărime de 10 000 de lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 5 000 de lei.

La data de 10 noiembrie 2017 Obrijanu Vitalie a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia în partea respingerii acțiunii.

Prin decizia din 17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Obrijanu Vitalie și admis apelul declarat de Ministerul Justiției, a fost

casată hotărârea din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani în

partea prin care s-a dispus încasarea de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției a prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei și a

cheltuielilor de judecată în mărime de 5 000 de lei și în această parte a fost emisă o

hotărâre nouă de respingere a acțiunii. În rest, hotărârea primei instanțe a fost

menținută.

La 16 iulie 2018 Obrijanu Vitalie, reprezentat de avocatul Selchin Igor, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia în

partea respingerii pretențiilor cu privire la încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată și menținerea hotărârii primei instanțe în partea încasării

acestor sume; casarea hotărârii primei instanțe în partea respingerii pretențiilor și

diferenței prejudiciului moral încasat și a cheltuielilor de judecată și emiterea în

această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

3

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și a interpretat eronat legea.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

recurentului copia deciziei instanței de apel, însă la materialele dosarului nu sunt

probe care ar confirma recepționarea acesteia. Din aceste considerente, recursul

declarat la data de 16 iulie 2018 se consideră în termen.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de procedură civilă, se consideră

că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

Cum rezultă din materialele dosarului, conform datelor Registrului bunurilor

imobile, în privința imobilului - apartamentul nr. 3 situat pe str.Calea Ieșilor, 61/1,

mun. Chișinău prin actul nr 5/315 din 31.01.2002 au fost aplicate interdicții:

sechestrul, încheierea executorului judecătoresc. (f.d 4).

Conform aceluiași extras, apartamentul nr. 3 situat pe str. Calea Ieșilor 61/1,

mun. Chișinău aparține cu drept de proprietate lui Obrijanu Vitalie în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr.11200 din 20.12.2001. (f.d 5)

Prin actul nr. 5/315 din 31.01.2002 eliberat de ÎS „Cadastru” s-a constatat că

Inspectoratul de Poliție mun. Chișinău, efectuând ancheta preliminară în cadrul

dosarului penal nr. 2001032005, intentat de procurorul adjunct al mun. Chișinău în

baza art. 122 alin. (2) Cod penal, pe faptul înstrăinării nelegitime a apartamentului

nr. 3 și nr. 38 de pe str. Calea Ieșilor, 61/1, mun. Chișinău, a dispus aplicarea

sechestrului. (f.d. 6)

Astfel, în baza actului dat, ÎS „Cadastru” a pus interdicții pe apartamentele nr. 3

și nr. 38 situate pe str. Calea Ieșilor, 61/1, mun. Chișinău.

Totodată, s-a stabilit că la data de 06.02.2015 și 10.08.2016, reclamantul a

înaintat Inspectoratului General de Poliție mun. Chișinău și Ministerului Afacerilor

Interne câte o cerere, prin care a solicitat anularea interdicțiilor pe apartamentul nr.

3 situat în casa 61/1 str. Calea Ieșilor, mun. Chișinău aplicată la 04.02.2002 prin

actul 5/315 din 31.01.2002.

Conform răspunsurilor primite de la Direcția de Poliție mun. Chișinău din

10.02.2015 și 22.08.2016 reclamantului i s-a refuzat în anularea interdicțiilor

solicitate.

Instanța de recurs reține că pe cauza penală nr. 2001032005 examinată de către

Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, finalizată prin sentința emisă la data de

4

16.02.2006, sub nici o formă nu figurează apartamentul nr. 3 din str. Calea Ieșilor

61/1, mun. Chișinău, care aparține cu drept de proprietate lui Obrijanu Vitalie în

baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 11200 din 20.12.2001 și nici Obrijanu

Vitalie nu figurează ca parte pe dosar.

Considerând că prin acțiunile ilegale ale organului de urmărire penală, urmare a

încălcării admise în urma aplicării eronate a sechestrului asupra averii sale, fiindu-i

încălcat dreptul de proprietate și dreptul de a dispune de proprietatea sa, Obrijanu

Vitalie s-a adresat în judecată cu prezenta acțiune, în temeiul Legii nr. 1545 privind

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea cauzei, a admis acțiunea, dispunând

anularea interdicției aplicate prin actul nr. 5/315 din 31 ianuarie 2002, emis de

Inspectoratul de Poliție mun. Chișinău al MAI asupra imobilului-apartamentul nr. 3

situat pe str. Calea Ieșilor nr. 61/1, mun. Chișină, a dispus încasarea din bugetul de

stat prin intermediul Ministerul Justiției în beneficiul lui Obrijanu Vitalie a

prejudiciului moral cauzat în sumă de 10 000 de lei și a cheltuielilor de judecată

formate din cheltuieli de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei.

Instanța de apel, însă, prin decizia din 17 mai 2018 a casat hotărârea primei

,

instanțe în partea încasării prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

invocând că prevederile Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nu sunt aplicabile speței, menționând că

în privința reclamantului nu a fost emisă sentință de achitare sau ordonanță de

scoatere de sub urmărire penală, acesta neavând calitate procesuală în cadrul

dosarului penal în care a fost aplicată interdicția pe bunul imobil al reclamantului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție apreciază ca fiind eronate concluziile instanței de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 315 alin. (1,2) Cod civil, proprietarul are drept de

posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului. Dreptul de proprietate este

perpetuu.

În conformitate cu art. 316 alin. (,2) Cod civil, proprietatea este, în condițiile

legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda

proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă și

prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condițiile legii.

În temeiul prevederilor art. 1405 și 1422 Cod civil, statul răspunde patrimonial

pentru prejudiciu adus persoanei prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Codul civil stabilește un

regim deosebit pentru exercitarea dreptului la repararea prejudiciului cauzat

persoanei prin acțiunile ilicite ale organelor de cercetare penală, de anchetă

preliminară, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată. Aceste norme sunt

completate de prevederile Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, aceasta fiind o lege de aplicabilitate

5

specială prin care se face elucidarea cazurilor și condițiilor de răspundere

patrimonială.

Astfel, conform art. 1 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998, prezenta lege

constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile

de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite

comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de

procuratură și de instanțele judecătorești.

În acest context, instanța precizează că în conformitate cu art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 1545 din 25.02.1998, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat

persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor

preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara,

tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a

averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; c) efectuării

ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării,

punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru

(funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile

persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii

contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către

instanța de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea

prevederilor legislației; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor

documente, a banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

Astfel, reieșind din conținutul dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 1545

din 25.02.1998, pentru angajarea răspunderii statului în urma prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, sunt necesare unele condiții speciale și anume existența

dreptului reclamantului de a solicita repararea prejudiciului.

Prin urmare, coraborând normele legale citate cu circumstanțele de fapt și de

drept ale prezentei spețe, se deduce faptul că reclamantul Obrijanu Vitalie are

dreptul, prin Legea nr. 1545 din 25.02.1998, să solicite despăgubiri pecuniare, în

condițiile în care prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, manifestate

prin punerea ilegală a interdicțiilor asupra imobilului său, i-a fost îngrădit dreptul de

proprietate .

Astfel, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe

precum că în urma aplicării eronate a sechestrului asupra apartamentului ce ii

aparține cu drept de proprietate reclamantului și reieșind din faptul că conform

materialelor dosarului, reclamantul a avut un rol activ în raport cu organele statului

în vederea ridicării sechestrului aplicat eronat , nefiind soldat cu succes, fiindu-i

îngrădit astfel dreptul de proprietate, acesta a suferit prejudicii morale.

În conformitate cu art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luînd în

6

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

Referitor la mărimea prejudiciului moral, instanța de recurs consideră că

suma solicitată de către reclamant este excesivă pentru compensarea prejudiciului

moral cauzat reclamantului în urma aplicării eronate a sechestrului, cuantumul

compensației pentru prejudiciul moral determinat de către prima instanță în sumă de

10 000 fiind pe măsura de a atenua suferințele cauzate lui Obrijanu Vitalie și fiind

echitabilă și rezonabilă pentru prejudiciul suferit.

În conformitate cu art. 7 lit. e) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998, în cazurile

menționate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie

sumele plătite de ea pentru asistența juridică.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că prima instanță întemeiat a dispus

încasarea în beneficiul reclamantului și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 5000 de lei, ținând cont de complexitatea cauzei, aportul avocatului la

soluționarea cauzei, timpul și munca depusă.

De asemenea, instanța de recurs apreciază ca fiind justă concluzia primei

instanțe în sensul netemeiniciei pretenției cu privire la recunoașterea ilegalității

actului nr. 5/315 din 31 ianuarie 2002 emis de Inspectoratul de Poliție mun.

Chișinău (Serviciul Anchetă Preliminară) al MAI. Or, fiind emis în cadrul unui

proces penal, urma ca legalitatea actului respectiv să fie verificată prin prisma

procedurii stabilite de art. 313 Cod de procedură penală.

Colegiul consideră ca fiind eronate și neîntemeiate concluziile instanței de

apel că speței nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 1545 din 25.02.1998,

deoarece în privința lui Obrijanu Vitalie precum că nu există o sentință de achitare

sau ordonanță de scoatere de sub urmărire penală.

La acest capitol, Colegiul menționează că Obrijanu Vitalie nu a avut nicio

calitate procesuală în cadrul cauzei penale nr. 2001032005 și respectiv în privința

acestuia nici nu poate să existe a priori o sentință de achitare sau ordonanță de

scoatere de sub urmărire penală.

Ca urmare a celor menționate, în conexiunea celor relatate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră ca decizia instanței de apel este ilegală, fapt ce impune necesitatea

admiterii recursului, casării deciziei instanței de apel și menținerii hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Obrijanu Vitalie, reprezentat de avocatul

Selchin Igor.

Se casează decizia din 17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și se menține

hotărârea din 13 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiuca, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Obrijanu Vitalie împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, intervenienți accesorii Inspectoratul General al Poliției,

7

Direcția de Poliție mun. Chișinău, Procuratura mun. Chișinău și IP „Agenția

Servicii Publice” cu privire la anularea interdicțiilor aplicate asupra bunului imobil,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

8