2ra-2244/18 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata

2ra-2244/18 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-2244/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru jud: N. Mazur

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău jud: V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Zaharia Vârtosu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 împotriva lui Zaharia Vârtosu

și Nadejda Vârtosu, intervenienți accesorii Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

Agenția Națională pentru Reglementarea în Energetică cu privire la încasarea

datoriei, și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de Zaharia Vârtosu, s-a admis apelul declarat de

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11, s-a casat

hotărârea din 28 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă

o nouă hotărâre prin care acțiunea înaintată de Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 împotriva lui Zaharia Vârtosu și Nadejda

Vârtosu, intervenienți accesorii Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, Agenția

Națională pentru Reglementarea în Energetică cu privire la încasarea datoriei, s-a

admis parțial și s-a încasat în mod solidar din contul Nadejdei Vârtosu și Zaharia

Vârtosu în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr.

11 datoria la serviciile comunale pentru perioada august 2011 – octombrie 2016, în

mărime de 4963, 12 lei și taxa de stat, în mărime de 150 lei, iar în total 5113, 12 lei,

în rest acțiunea Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 a

fost respinsă ca tardivă, s-a respins recursul declarat de Zaharia Vârtosu împotriva

încheierii din 02 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 14 august 2014, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 11 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Zaharia Vârtosu

și Nadejda Vârtosu, intervenienți accesorii Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”,

Agenția Națională pentru Reglementarea în Energetică cu privire la încasarea

datoriei, și compensarea cheltuielilor de judecată.

1

În motivarea acțiunii, reclamanta ÎMGFL nr. 11, a invocat că, în baza contului

personal deschis pe numele pârâților Zaharia Vârtosu și Nadejda Vârtosu, SA

„Termoelectrica” a livrat energie termică.

Reclamanta ÎMGFL nr. 11, a menționat că, Zaharia Vârtosu și Nadejda

Vârtosu nu au achitat plata pentru serviciile prestate, iar datoria formată la data de

01 aprilie 2014 constituie suma de 2813, 17 lei pentru energia termică, fapt ce se

confirmă prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor locativ - comunale

respective.

Reclamanta ÎMGFL nr. 11, a indicat că, în conformitate cu prevederile art. 10,

17, 18 ale Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 cu privire la aprobarea

Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp

serviciile locative comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Reclamanta ÎMGFL nr. 11, a menționat că, este în drept să înainteze cererea

de chemare în judecată fără respectarea procedurii de soluționare prealabilă a pricinii

pe calea extrajudiciară, deoarece pârâții Zaharia Vârtosu și Nadejda Vârtosu, sunt

informați prin intermediul facturii lunare și a reclamației, prin care se atenționează

să-și execute obligațiile.

Reclamanta ÎMGFL nr. 11, și a întemeiat acțiunea în baza prevederile art. art.

512, 514, 530, 572, 575, 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, art. 59, 60 Cod locativ, art.

28. 166, 167, 248,131 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Reclamanta ÎMGFL nr. 11, a solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la

Zaharia Vârtosu și Nadejda Vârtosu a datoriei pentru energia termică în mărime de

2813,17 lei și taxa de stat în mărime de 270 lei.

La 26 decembrie 2016 în cadrul ședinței de judecată reclamanta ÎMGFL nr.

11, a depus cerere de concretizare a pretențiilor din acțiune prin care a solicitat

încasarea în mod solidar de Zaharia Vârtosu și Nadejda Vârtosu în beneficiul

ÎMGFL nr. 11 datoria pentru energia termică în sumă de 5247, 43 lei și taxa de stat

în mărime de 270 lei.

Prin hotărârea din 28 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

admisă parțial acțiunea, s-a încasat de la Zaharia Vârtosu și Nadejda Vârtosu în mod

solidar în beneficiul ÎMGFL nr. 11 mun. Chișinău suma datoriei pentru serviciile

comunale pentru perioada aprilie 2014 – octombrie 2016, în mărime de 2434, 26 lei

și taxa de stat achitată în mărime de 150 lei, în total suma de 2584, 26 lei, în rest

acțiunea a fost respinsă ca fiind tardivă.

Prin decizia din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel declarată de Zaharia Vârtosu, s-a admis apelul declarat de Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11, s-a casat hotărârea din

28 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o nouă hotărâre

prin care acțiunea înaintată de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 11 împotriva lui Zaharia Vârtosu și Nadejda Vârtosu, intervenienți

accesorii Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, Agenția Națională pentru

Reglementarea în Energetică cu privire la încasarea datoriei, s-a admis parțial și

s-a încasat în mod solidar din contul Nadejdei Vârtosu și Zaharia Vârtosu în

beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 datoria

2

la serviciile comunale pentru perioada august 2011 – octombrie 2016 în mărime de

4963, 12 lei și taxa de stat în mărime de 150 lei iar în total 5113, 12 lei, în rest

acțiunea Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 a fost

respinsă ca tardivă, s-a respins recursul declarat de Zaharia Vârtosu împotriva

încheierii din 02 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, Nadejda

Vârtosu, Zaharia Vârtosu sunt proprietarii apartamentului nr. 106, situat pe str.

Miorița, nr. 3/1, mun. Chișinău, care se află la balanța ÎMGFL nr. 11, ce se confirmă

prin extrasul din Registrul bunurilor imobile, eliberat de către Agenția Relații

Funciare a ÎS „Cadastru”, cât și prin Extrasul din fișa locuinței nr.194350, eliberat

de către ÎMGFL nr. 11.

Instanța de apel a menționat că, conform pct. 8 din condițiile

deconectării/reconectării individuale de la sistemul de încălzire, Anexa nr. 7 la

Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 191

din 19 februarie 2002, în cazul deconectării integrale a apartamentului de la sistemul

centralizat de încălzire, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime de

20 % din costul energiei termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului,

luând în considerație existența pierderilor normative de energie termică în încăperile

tehnice care mențin în stare funcțională sistemele inginerești de alimentare cu apă și

de canalizare în perioada rece, necesitatea încălzirii locurilor de uz comun și

imposibilitatea deconectării coloanelor de încălzire tranzitorii.

Instanța de apel a reținut prevederile pct. 81 din Regulamentul cu privire la

modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru

fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la

reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 191 din 19 februarie 2002, care prevede că, în

cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului de la sistemul centralizat

de încălzire, cu instalarea altei surse de încălzire pentru întreținerea temperaturii

constante în încăpere la un nivel de cel puțin +18°C, consumatorul va achita plata

pentru încălzire în mărime de: 10 % începând cu 1 octombrie 2011, 15 % începând

cu 1 octombrie 2012, 20 % începând cu 1 octombrie 2013, din costul energiei

termice calculate pentru un metru pătrat al apartamentului.

Instanța de apel a stabilit că, apartamentul pârâților Zaharia Vârtosu și

Nadejda Vârtosu este debranșat de la sistemul de încălzire, astfel, pârâții urmând să

efectueze achitările în mărime de 20 %, potrivit calcului anexat la dosar.

Instanța de apel a reținut prevederile pct. 17 din Regulamentul cu privire la

modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru

fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la

reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr.191 din 19 februarie 2002, care stipulează că

plățile pentru serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la

proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/ încăperilor

locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza

3

conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de

furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii.

Instanța de apel a reținut prevederile pct. 18 din Regulamentul cu privire la

modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru

fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr.191 din 19 februarie 2002, în care se

menționează că achitarea plăților se efectuează de către proprietarii, chiriașii și

locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și

încăperilor nelocuibile din bloc, de regulă, prin instituțiile bancare și oficiile poștale,

dacă în contractele încheiate nu este prevăzut altceva. În cazul în care plata se achită

direct furnizorilor, prestatorilor de servicii și gestionarilor, casele lor trebuie să fie

înzestrate cu aparate de casă cu memorie fiscală.

De asemenea, instanța de apel a reținut prevederile art. 25 alin. (1), (2) și (5)

din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 - XV din 24

octombrie 2002, care prevede că, persoanele fizice și juridice care beneficiază de

servicii publice de gospodărie comunală sînt obligate să achite contravaloarea

serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul

încheiat între operator și consumator. Dacă suma datorată, inclusiv penalitățile, nu a

fost achitată în termenul stabilit în contract, operatorul poate suspenda executarea

contractului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare. Agenții economici care

furnizează/prestează servicii de gospodărie comunală fără contracte cu

consumatorii, în caz de neachitare a sumelor datorate, pot acționa conform

prevederilor alin.(2)–(4).

Instanța de apel a menționat că cerințele reclamantei ÎMGFL nr. 11, privind

încasarea datoriei pentru serviciile prestate sunt întemeiate, însă, prima instanță

eronat a stabilit perioada de calcul a datoriei și cuantumul sumelor dispuse spre

încasare.

Instanța de apel a constatat că, acțiunea de încasare a datoriei deși este

întemeiată, este prescrisă ultimilor 3 ani, de la data adresării în instanță. Astfel,

perioada pentru care urmează a fi dispusă încasarea datoriei este august 2011 –

octombrie 2016, având în vedere că pentru perioada anterioară termenul de

prescripție pentru încasarea datoriei a expirat, cerințele reclamantului în acest sens

urmând a fi respinse ca tardive. Potrivit calcului anexat la dosar pentru perioada

august 2011 – octombrie 2016, urmează a fi dispusă încasarea din contul pârâților a

datoriei în mărime de 4963,12 lei (5247,43 lei – 284,31 lei, datoria existentă la

situația lunii august 2011).

Prin urmare instanța de apel consideră necesar de a respinge apelul declarat

de Zaharia Vârtosu și a admite apelul declarat de ÎMGFL nr. 11.

La 07 august 2018, Zaharia Vârtosu, a depus recurs împotriva deciziei din data

de 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 11 să fie

respinsă integral.

4

În motivarea cererii de recurs, recurentul Zaharia Vârtosu a indicat că, nu este

de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe le consideră

neîntemeiate, fiind emise contrar prevederilor legale.

Recurentul Zaharia Vârtosu, consideră că, instanța de judecată nu a examinat

cazul sub toate aspectele, decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală,

concluziile instanței de apel expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Recurentul Zaharia Vârtosu a menționat că, odată ce relațiile contractuale

lipsec Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.191

din 19 februarie 2002, nu poate fi aplicat în acest caz. În afară de acesta instanța de

apel a făcut o concluzie greșită în acestă cauză facând trimitere la o versiune a

Regulamentului nominalizat, care nu mai este în vigoare.

Recurentul Zaharia Vârtosu, a relatat că, furnizarea energiei termice se face

numai în baza contractului încheiat între furnizor și consumator. Consumul de

energie termică fără contract este considerat consum fraudulos, care constituie

contravenție sau infracțiune și se pedepsește conform legislației în vigoare.

Totodată, recurentul Zaharia Vârtosu, în cererea de recurs a invocat faptul că

instanțele de judecată, nu au dat o apreciere justă circumstanțelor cauzei și nu au

aplicat corect normele de drept material și procedural.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată recurentului, la data de

12 iulie 2018, prin scrisoarea de expediere nr. 7177 (f. d. 158 vol. II), însă la

materialele cauzei lipsesc date despre recepționarea acesteia.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de către Zaharia Vârtosu, la 07 august 2018, cu respectarea termenului indicat la art.

434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La 08 octombrie 2018, în adresa intimatei Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 11, a fost expediată copia recursului declarat de

către Zaharia Vârtosu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței.

Intimata Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11

nu și-aa valorificat dreptul procedural respectiv, și nu a depus referință în termenul

stabilit, la cererea de recurs declarată de Zaharia Vârtosu.

Examinând temeiurile recursului declarat de Zaharia Vârtosu, în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

5

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Zaharia Vârtosu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Zaharia Vârtosu, se referă

la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform secțiunii a II-a, are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

6

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat Zaharia Vârtosu.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Zaharia Vârtosu, împotriva

deciziei din 13 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 11 împotriva lui Zaharia Vârtosu și Nadejda Vârtosu, intervenienți

accesorii Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, Agenția Națională pentru

Reglementarea în Energetică cu privire la încasarea datoriei, și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

7