2ra-2176/18 — Încasarea pensiei de întreținere a copilului minor

Dosar nr. 2ra-2176/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. Eduard Galușceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Lidia Bulgac, Sivia Gîrbu, Grigore Dașchevici)

Î N C H E I E R E

7 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nadejda Toacă, reprezentată de

avocatul Vitalie Ciuchitu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Toacă

împotriva lui Gheorghii Topciu cu privire la încasarea pensiei de întreținere a

copilului minor,

împotriva deciziei din 7 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 4 septembrie 2017, Nadejda Toacă a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Gheorghii Topciu cu privire la încasarea pensiei de întreținere a

copilului minor.

În motivarea acțiunii a indicat că, sa aflat în relații de căsătorie cu Gheorghii

Topciu din xx xxxx xxxx, care a fost desfăcută la data de xx xxxxxx xxxx.

Din căsătorie au un copil minor Xxxxxx Xxxxxx, născută la xx xxxxx xxxx, fapt

ce se confirmă prin certificatul de naștere seria XX-XX nr. xxxxxxx.

A solicitat Nadejda Toacă admiterea acțiunii, încasarea de la Gheorghii Topciu

a pensia de întreținere a copilului minor în sumă de 1 325 de lei lunar până la atingerea

majoratului copilului minor și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin cererea de modificare a pretențiilor Nadejda Toacă a solicitat încasarea de

la Gheorghii Topciu încasarea pensiei de întreținere a copilului minor în mărime de

¼ din toate veniturile, dar nu mai puțin de 1 350 de lei lunar.

Prin hotărârea din 8 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea s-a admis parțial; s-a încasat de la Gheorghii Topciu în beneficiul Nadejdei

Toacă pensia pentru întreținerea copilului minor Xxxxxx Xxxxxx în cuantum fix de

1 100 de lei lunar, începând cu data de 4 septembrie 2017 până la atingerea

majoratului copilului minor; s-a încasat de la Gheorghii Topciu în beneficiul statului

taxa de stat în sumă de 396 de lei. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

1

Prin decizia din 7 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Nadejda Toacă și s-a menținut hotărârea din 8 februarie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 6 septembrie 2018, Nadejda Toacă, reprezentată de avocatul Vitalie Ciuchitu

a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 7 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată la emiterea dispoziției cu privire la încasarea pensiei de

întreținere pentru copilul minor. Instanța de fond urma să aplice prevederile art. 76

alin. (2) Codul familiei, anume în partea sintagmei instanța judecătorească poate să

stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar

sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă și sub forma unei cote din salariu și/sau

alte venituri conform art. 75 Codul familiei.

A solicitat Nadejda Toacă, reprezentată de avocatul Vitalie Ciuchitu admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Nadejda Toacă, reprezentată

de avocatul Vitalie Ciuchitu, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La 24 septembrie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței. Însă, intimatul Gheorghii Topciu nu a depus referință prin care să-și expună

opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de Nadejda Toacă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Nadejda Toacă, în raport cu materialele cauzei civile, consideră că acesta este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia din 7 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 7 iulie 2018, iar

date privind recepționarea acesteia la materialele cauzei lipsesc (f.d.72). Astfel,

recursul declarat prin intermediul oficiului poștal la data de 6 septembrie 2018 de

către Nadejda Toacă, reprezentată de avocatul Vitalie Ciuchitu, este în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

2

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Nadejda Toacă,

reprezentată de avocatul Vitalie Ciuchitu în cererea de recurs nu se încadrează în

limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Dezacordul Nadejdei Toacă cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma

prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de procedură civilă, sunt

strict delimitate de art. 432. Completul reține că, reieșind din prevederile art. 437 alin.

(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația

delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului,

or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei,

în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Abordarea recurentului evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția

dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor

sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Vladimir Lomonos.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

3

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și c), art. 440

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Nadejda Toacă, reprezentată de avocatul Vitalie Ciuchitu,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4