3rh-95/18 — contestarea actului administrativ

3rh-95/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3rh-95/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Jud: G. Manoli)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (T. Vieru, M. Pitic, N. Craiu)

ÎNCHEIERE

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând cererea de revizuire declarată de către Iurii Sorochin,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Sorochin

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Mihail Ciubaciuc și Mihail Cerescu cu

privire la contestarea actului administrativ și încasarea prejudiciului,

împotriva încheierii din 5 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, prin

care recursul declarat de către Iurii Sorochin a fost considerat inadmisibil,

c o n s t a t ă :

La 14 decembrie 2015, Iurii Sorochin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Mihail Ciubaciuc și Mihail Cerescu cu

privire la contestarea actului administrativ și încasarea prejudiciului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin decizia nr. 190 din 6

noiembrie 2015 a Direcției Generale Securitate Publică a Inspectoratului General al

Poliției a Ministerului Afacerilor Interne, i-a fost suspendat dreptul de deținere sau

de port și folosirea a armei, deoarece conform ordonanței din 17 mai 2014 a

procurorului Procuraturii Rîșcani mun. Chișinău a fost pus sub învinuire în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) și art. 27, 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal.

Reclamantul a menționat că decizia nr. 190 din 6 noiembrie 2015 a fost emisă

în temeiul prevederilor art. 19 alin. (2) Legea nr. 130 din 8 iulie 2012, privind

regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă.

În acest context, Iurii Sorochin a notat că decizia nr. 190 din 6 noiembrie 2015

a Direcției Generale Securitate Publică a Inspectoratului General al Poliției a fost

adoptată cu încălcarea art. 21 din Constituția Republicii Moldova și art. 36 Cod de

procedură penală, care prevăd că orice persoană acuzată de un delict este prezumată

Pagină 1 din 6

nevinovată pînă cînd vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces

judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale.

Reclamantul a relatat că în conformitate cu art. 20 din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, cererea de chemare în judecată poate fi

formulată și împotriva funcționarului public al autorității publice pârâte care a

elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluționeze cererea în

cazul în care se solicită despăgubiri.

Suplimentar, reclamantul a invocat că reieșind din prevederile art. 2 alin. (1),

(10) din Legea nr. 210 din 29 iulie 2016, infracțiunile de care este învinuit prevăzute

de art. 190 alin. (2) și art. 310 alin. (1) Cod penal, cad sub amnistie.

Solicită reclamantul Iurii Sorochin anularea deciziei nr. 190 din 6 noiembrie

2015 a Direcției Generale Securitate Publică a Inspectoratului General al Poliției a

Ministerului Afacerilor Interne încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne

în beneficiul său a prejudiciului în sumă de 30 bani, încasarea din contul lui Mihail

Ciubaciuc în beneficul său a prejudiciului în sumă de 10 000 lei și încasarea din

contul lui Mihail Cerescu în beneficiul său a prejudiciului în sumă de 10 000 lei.

Prin încheierea din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată a fost restituită, deoarece reclamantul a inițiat

procedura prealabilă, însă nu a respectat termenul de 30 zile, în care Ministerul

Afacerilor Interne să examineze cererea respectivă (f.d. 4-5, vol. I).

Prin decizia din 17 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul

depus de Iurii Sorochin, s-a casat încheierea din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și s-a restituit cauza în aceiași instanță în alt complet de

judecată pentru examinarea cauzei în fond, deoarece la 21 decembrie 2015,

autoritatea publică a examinarea și a respins cererea prealabilă depusă de Iurii

Sorochin (f.d. 22-24, vol. I).

Prin încheierea din 18 aprilie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

respins cererea depusă de Iurii Sorochin cu privire la suspendarea deciziei nr. 190

din 6 noiembrie 2015 a Direcției Generale Securitate Publică a Inspectoratului

General al Poliției a Ministerului Afacerilor Interne (f.d. 28, vol. I).

Prin decizia din 12 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins recursul

depus de Iurii Sorochin și s-a menținut încheierea din 18 aprilie 2016 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru (f.d. 52-56, vol. I).

Prin hotărârea din 12 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

depusă de Iurii Sorochin s-a respins ca fiind neîntemeiată (f.d. 157, 162-164, vol. I).

Prin încheierea din 2 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat curs

cererii de apel depusă de Iurii Sorochin, fiind acordat termen apelantului de până la

28 noiembrie 2017, ora 10:30 pentru prezentarea cererii de apel motivate. Totodată

a fost explicat apelatului că în cazul nu va lichida neajunsurile, cererea de apel nu va

fi considerată depusă și împreună cu toate documentele anexate va fi restituită (f.d.

169-170, vol. I).

Prin încheierea din 17 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a restituit

cererea de recurs depusă de Iurii Sorochin împotriva încheierii din 2 octombrie 2017

a Curții de Apel Chișinău (f.d. 187-188, vol. I).

Pagină 2 din 6

Prin decizia din 8 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus

de Iurii Sorochin și s-a menținut hotărârea din 12 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru (f.d. 221-226, vol. I).

La 27 iunie 2018, Iurii Sorochin a depus recurs împotriva deciziei din 8 mai

2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii cu privire la

admiterea acțiunii.

Prin încheierea din 5 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către Iurii Sorochin a fost considerat inadmisibil (15-20, vol. II).

La 17 septembrie 2018, Iurii Sorochin a depus cerere de revizuire a încheierii

din 5 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea acesteia,

casarea încheierii instanței de recurs și examinarea recursului de un alt compet de

judecată.

În argumentarea punctului lui de vedere, revizuentul Iurii Sorochin a indicat că

prin decizia nr. 190 din 6 noiembrie 2015 a Direcției Generale Securitate Publică a

Inspectoratului General al Poliției a Ministerului Afacerilor Interne, i-a fost

suspendat dreptul de deținere sau de port și folosirea a armei, deoarece conform

ordonanței din 17 mai 2014 a procurorului Procuraturii Rîșcani mun. Chișinău a fost

pus sub învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) și art. 27,

190 alin. (2) lit. c) Cod penal. Consideră revizuentul că instanța de judecată urmează

să constate încălcarea dreptului său.

În opinia revizuentului, circumstanțele prezentate supra constituie o

circumstanță nouă, care poate corecta o eroare judiciară.

În drept, cererea de revizuire este întemeiată pe art. 449 lit. b) din Codul de

procedură civilă.

La 3 octombrie 2018, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de

revizuire Ministerului Afacerilor Interne, Mihail Ciubaciuc și Mihail Cerescu,

informându-i despre posibilitatea depunerii referinței. În mod corespunzător, dacă

referința nu este prezentată până la examinarea cauzei, admisibilitatea cererii se

decide în lipsa acesteia.

Intimații Ministerul Afacerilor Interne, Mihail Ciubaciuc și Mihail Cerescu nu

a depus referință în întâmpinarea cererii de revizuire.

În corespundere cu art. 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă, revizuirea

s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost

plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul judiciar a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de revizuirea

au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței controlul actelor

judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică

a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții v. Finlanda,

19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72,

Pönkä v. Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Verificând încheierea supusă revizuirii, în raport cu criticile formulate și în

limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

Pagină 3 din 6

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire este

inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de procedură

civilă reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de revizuire a

hotărârilor trebuie supuse unei analize stricte.

În conformitate cu articolul 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot fi

supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale

tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Alineatul 2 prevede că încheierile de încetare a procesului conform art.265 lit.

c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind tardivă conform

art.1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu se referă la fondul

cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii. În aceste

cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac.

Structura logico – juridică a articolului 451 alin. (1) – (4) din Codul de

procedură civilă prevede condițiile de formă și de conținut a unei cereri de revizuire,

obligația revizuentului de a depune cererea la instanța competentă și

inadmisibilitatea avansării repetate a unei asemenea cereri, care este întemeiată pe

aceleași temeiuri. În mod corespunzător, nerespectarea acestor cerințe legale

dictează aplicarea articolului 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Totuși, în urma modificărilor operate la articolele 446 și 448 din Codul de

procedură civilă, prin Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018, încheierile judecătorești, care

nu se referă la fondul cauzei, nu se supun revizuirii. Totodată, legislatorul a exclus

competența Curții Supreme de Justiție de a examina cererile de revizuire împotriva

deciziilor curților de apel în privința cărora Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat

printr-o decizie asupra inadmisibilității.

Din această perspectivă, Colegiul judiciar trebuie să se pronunțe dacă

încheierea irevocabilă de inadmisibilitate poate fi supusă revizuirii și dacă Curtea

Supremă de Justiție este competentă să judece o atare situație juridică.

Cu privire la primul aspect, instanța de judecată notează că articolul 440 alin.

(1) din Codul de procedură civilă confirmă că încheierea de inadmisibilitate a unui

recurs nu se referă la fondul cauzei, ceea ce face aplicabil articolul 446 alin. (2) din

Codul de procedură civilă. Cu toate acestea, temeiurile indicate la articolul 433 lit.

a1) – d) din Codul de procedură civilă pot fi apreciate doar de instanța de recurs, iar

lipsa unei căi de a atac, chiar și de retractare, ar afecta dreptul la un proces echitabil,

garantat de articolul 20 din Constituția Republicii Moldova și articolul 6 alin. (1) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, potrivit jurisprudenței constante a

Curții Europene, îndepărtarea de la principiul certitudinii juridice este justificată

doar când este impusă de circumstanțe cu caracter substanțial și convingător (a se

vedea, mutatis mutandis, Riabik vs Rusia, parag. 52, și Pravednaya vs Rusia, 18

noiembrie 2004, parag. 25). Competența instanțelor superioare de a casa și de

modifica hotărâri judecătorești obligatorii și executorii ar trebui exercitată pentru

corectarea erorilor judiciare. Această competență trebuie exercitată astfel încât să

facă, atât cât este posibil, un echilibru echitabil între interesele unui individ și nevoia

Pagină 4 din 6

de a asigura eficiența sistemului judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, Nikitin vs

Rusia, parag. 54-61, CEDO 2004-VIII).

La acest capitol, Colegiul judiciar observă că prin încheierea din 5 septembrie

2018 a Curții Supreme de Justiție a fost declarat inadmisibil recursul depus de Iurii

Sorochin în baza temeiul prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. Formalitățile specificate la articolul 433 a1) – d) din Codul de procedură civilă

au fost respectate de recurent, iar completul de judecată nu a avut obiecții în această

parte.

Drept consecință, instanța de judecată trage concluzia că încheierea sus – citată

nu poate fi contestată în procedură de revizuire, iar instanța nu este competentă de a

examina cererea de revizuire formulată de Iurii Sorochin. Or, este evident că

hotărârea din 12 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost supusă căilor

de atac și a fost menținută de Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 8 mai 2018.

Conjunctura descrisă supra determină dreptul depunerii revizuirii la Curtea de Apel

Chișinău, conform competenței specificate în articolul 448 alin. (2) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, instanța de revizuire declară inadmisibile pretențiile revizuentului

în partea anulării deciziei din 8 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din

12 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Cu privire la încheierea din 5 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

Colegiul de control judiciar relevă că legislatorul nu a prevăzut o împuternicire

expresă a instanței de revizuire în acest caz. Însă, articolul 446 alin. (1) din Codul de

procedură civilă stabilește fără echivoc că dispozițiile judecătorești se revizuiesc în

condițiile capitolului XXXIX. Totodată, alineatul (2) din articolul respectiv folosește

sintagma „încheierile de inadmisibilitate”, ce vizează în mod direct doar încheierile

judecătorești, care nu se supun revizuirii, întrucât nu se referă la fondul cauzei. Mai

mult, o situație juridică similară a fost introdusă de legislator prin punctul 145 din

articolul III din Legea nr. 17 din 5 aprilie 2018. Așadar, potrivit acestor completări,

instanța de recurs are competența de a considera inadmisibil recursul în cazul în care

este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor

prevăzute la art.429 alin.(5).

Astfel, raționamentele de mai sus limitează soluția instanței la articolul 453

alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a cererii

de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Pe baza celor prezentate, instanța învederează că legislatorul nu a exemplificat

împrejurările, când o instanță de revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de

respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Totuși această dispoziție

legală, dar și practica judiciară constantă, atestă că o cerere de revizuire poate fi

declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în termenele prevăzute la

articolul 450 din Codul de procedură civilă sau a fost declarată de persoanele care

nu sunt în drept să facă acest lucru. La fel, cerere de revizuire poate fi respinsă când

nu sunt respectate condițiile de formă din articolul 451 alin. (1) și (3) din Codul de

Pagină 5 din 6

procedură civilă. Mai nou, urmând logica sus - enunțată, instanța de revizuire poate

considera o cerere de revizuire ca inadmisibilă în cazul în care revizuirea este depusă

împotriva unui act ce nu se supune revizuirii.

Având în vedere articolul 446 și 451 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție decide că revizuirea depusă de Iurii Sorochin urmează a fi respinsă ca fiind

inadmisibilă.

Pentru a respecta certitudinea juridică și buna – administrare a justiției, instanța

de judecată explică revizuentului, dar și instanței competente de a examina revizuire,

că inadmisibilitatea cererii nu exclude dreptul adresării cu aceeași cerere de revizuire

la Curtea de Apel Chișinău, conform competenței. În subsidiar, dreptul revizuentului

de a formula cererea de revizuire în fața instanței competente demonstrează că

aplicarea unei atare soluții nu derogă de la dispozițiile generale și nu restrânge

drepturile procedurale, din moment ce nu este afectat dreptul de acces la justiție.

În conformitate cu art. 270, art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Iurii Sorochin

împotriva încheierii din 5 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, deciziei din

8 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 12 iulie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Sorochin

împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Mihail Ciubaciuc și Mihail Cerescu cu

privire la contestarea actului administrativ și încasarea prejudiciului.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Pagină 6 din 6