2ra-1712/18 — repararea prejudiciului material și moral

dosarul nr.2ra-1712/18

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (M. Bușuleac)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă)

ÎNCHEIERE

31 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Maria

Băncilă, reprezentată de avocatul Oleg Gorlenco,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Maria

Băncilă împotriva lui Valeriu Țurcan cu privire la reparare prejudiciului material și

moral,

împotriva deciziei din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul prin care s-a

respins apelul declarat de Maria Băncilă și s-a menținut hotărârea din 10 noiembrie

2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 05 august 2016, Maria Băncilă a depus cererea de chemare în judecată

împotriva lui Valeriu Țurcan prin care a solicitat încasarea prejudiciului material

cauzat, ca rezultat al deteriorării telefonului mobil în mărime de 3 000 de lei,

încasarea prejudiciul moral în mărime de 5000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, în data de 05 iulie 2016 în apropiere de

magazinul „Sorin”, unde este angajată în calitate de vânzătoare, pârâtul și-a parcat

automobilul cu toate că parcarea automobilelor în locul dat era interzisă. Reclamanta,

i-a cerut să plece, însă el i s-a adresat cu cuvinte jignitoare, a amenințat-o cu răfuiala

fizică, iar când a lovit-o peste față, telefonul mobil i-a căzut din mână și s-a

deteriorat.

Urmare celor întâmplate, reclamanta a menționat că s-a adresat cu cerere la

poliție în data de 05 iunie 2016, iar prin răspunsul primit i s-a comunicat că fapta

comisă de către Valeriu Țurcan, constituie o contravenție și se califică potrivit

prevederilor art. 78 alin. (2) din Codul contravențional.

A mai notat, că comportamentul agresiv al pârâtului și amenințările în public, i-

au cauzat suferințe psihice, retrăiri și frustrări în public.

În opinia reclamantei, se consideră îndreptățită să solicite încasarea din contul

lui Valeriu Țurcan a prejudiciului material cauzat prin deteriorarea telefonului mobil,

în mărime de 3000 de lei, a prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei, precum și

1

a cheltuielilor de judecată.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1416, 1422 din Codul civil.

În cadrul examinării cauzei, Valeriu Țurcan a solicitat să fie încasată suma de

2500 de lei din contul reclamantei, sub formă de cheltuieli pentru asistență juridică.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central

cererea de chemare în judecată depusă de Maria Băncilă împotriva lui Țurcan Valeriu

s-a respins, s-a încasat suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

din contul Mariei Băncilă în beneficiul lui Valeriu Țurcan (f.d.58-63).

Prin decizia din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul, s-a respins apelul

declarat de către Maria Băncilă și s-a menținut hotărârea din 10 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central.

În susținerea soluțiilor sale, instanțele de judecată au reținut că pentru ca

răspunderea delictuală a pârâtului să survină, nu este suficient să existe o faptă ilicită

aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul ce a fost produs, este necesar ca fapta să

poată fi imputată autorului ei, și ca autorul faptei să fi avut o vină atunci când a

săvârșit-o.

Astfel, materialul probator prezentat instanțelor de către reclamantă nu denotă

clar circumstanțele incidentului produs, și anume cui îi aparținea de fapt mijlocul de

transport, cine se afla la volanul automobilului când s-a iscat conflictul și în ce

circumstanțe s-a deteriorat telefonul mobil.

Totodată, instanțele au conchis că argumentul reclamantei-apelantei precum că

vinovăția lui Valeriu Țurcan se dovedește prin încheierea de încetare a cauzei

contravenționale din 08 iunie 2016, este neîntemeiat, or încheierea menționată nu

îmbracă forma unui act judecătoresc irevocabil ce ar constata vinovăția pârâtului-

intimatului.

Pe cale de consecință, având în vedere netemeinicia cerinței cu privire la

încasarea prejudiciului material cauzat, s-a atestat și netemeinicia cerinței cu privire

la încasarea prejudiciului moral, care sunt subsecvente.

Referitor la cerința lui Valeriu Țurcan cu privire la încasarea cheltuielilor pentru

asistență juridică în mărime de 2500 de lei, instanțele au menționat că suma pretinsă

este exagerată. Or, nu se poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în

măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora.

Prin urmare, suma de 2000 de lei a fost considerată adecvată speței date.

La 14 mai 2018, Maria Băncilă, reprezentată de avocatul Oleg Gorlenco a

declarat recurs împotriva deciziei din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel precum și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată

să fie admisă.

În susținerea recursului înaintat, recurenta a menționat că decizia instanței de

apel este ilegală, emisă contrar circumstanțelor de fapt și de drept pertinente speței.

Astfel, Curtea de Apel Cahul la emiterea deciziei recurate nu a ținut cont de

faptul că la depunerea acțiunii în instanță și pe tot parcursul judecării cauzei, Maria

Bancilă a prezentat suficiente probe, care dovedesc faptul că anume Valeriu Țurcan

este acea persoană care a agresat-o. Mai mult decât atât, materialul examinat de

Inspectoratul de Poliție Cahul denotă vinovăția intimatului.

Instanța de recurs constată că, decizia din data de 27 februarie 2018 a Curții de

Apel Cahul a fost expediată participanților la proces în data de 20 aprilie 2018 (f.d.

2

104). Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 din Codul de procedură civilă ,

consideră recursul depus la data de 14 mai 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Argumentele recurentei precum că, instanțele de judecată eronat au aplicat

normele de drept material se resping, deoarece circumstanțele cauzei au fost

determinate de prima instanță și de instanța de apel și apreciate corect de instanța de

apel cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul

juridic în litigiu.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenta nu a invocat nici un argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

3

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol Completul

reține că, recursul declarat nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar

cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din

decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă că, prezenta cerere de recurs a fost depusă

după ce recurenta a avut posibilitatea de a fi auzită de prima instanță și de instanța

de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție

în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare

în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea

nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate,a aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă,completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Maria Băncilă, reprezentată de

avocatul Oleg Gorlenco, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Maria Băncilă împotriva lui Țurcan Valeriu cu privire la reparare

prejudiciului material și moral, împotriva deciziei din 27 februarie 2018 a Curții de

Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

4