2ra-1579/18 — repararea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-1579/18

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (E. Bancov)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (V. Movilă, E. Dvurecenschii, N. Veleva)

ÎNCHEIERE

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tamara

Rotaru,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tamara

Rotaru împotriva Alionei Maidan cu privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul prin care a fost

respins apelul declarat de Tamara Rotaru și a fost menținută hotărârea din 31

ianuarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 13 octombrie 2017, Tamara Rotaru a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Alionei Maidan cu privire la încasarea prejudiciului moral în mărime de

1000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 30 august 2017, Aliona Maidan,

în baza deciziei agentului constatator, a fost trasă la răspundere contravențională în

baza art.69 alin.(l) din Codul contravențional, fiindu-i stabilită pedeapsa în formă de

amendă în mărime de 9 unități convenționale (450 de lei).

Potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție nr.3431 din 30 august 2017,

Maidan Aliona în data de 22 august 2017, aflându-se în piața centrală din or. Cahul,

a reacționat negativ și s-a adresat cu vorbe „nenormalo, lasă că o să primești”

reclamantei, astfel i-a înjosit onoarea și demnitatea în loc public.

A notat reclamanta că, în rezultatul înjurării de către Aliona Maidan în loc

public, i-au fost cauzate suferințe morale enorme care o însoțesc permanent.

La fel, a menționat că se află într-o stare permanentă de frică, disconfort și

retrăire, fiind nevoită să se adreseze după ajutor medicilor specialiști.

Deoarece pârâta nu i-a achitat despăgubirile convenite, iar căile de soluționare a

litigiului pe cale extrajudiciară s-au epuizat, a solicitat încasarea din contul Alionei

Maidan în beneficiul dânsei a sumei de 1000 de lei, cu titlu de despăgubiri morale.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.1398, 422, 1423 din Codul

civil, art.45 din Codul contravențional, art.5, 32, 55-56, 59-60, 85, 166-167 din

1

Codul de procedură civilă.

Prin hotărârea din 31 ianuarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

cererea de chemare în judecată înaintată de Tamara Rotaru a fost admisă parțial.

S-a încasat din contul Alionei Maidan în beneficiul Tamarei Rotaru suma de

450 de lei cu titlu de prejudiciu moral. S-a încasat taxa de stat în mărime de 150 de

lei în beneficiul statului.

Prin decizia din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul a fost respins apelul

declarat de Tamara Rotaru și a fost menținută hotărârea din 31 ianuarie 2018 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central.

În consolidarea soluțiilor sale, instanțele ierarhic inferioare au reținut drept

neîntemeiate argumentele reclamantei – apelantei, precum că, Maidan Aliona

intenționat i-a atentat asupra onoarei și demnității prin insulte, calomnii, defăimări și

aprecieri nefavorabile, or, acțiunile pârâtei au fost calificate în temeiul art.69 alin.(l)

din Codul contravențional, „injuria adusă în public, vorbele sau faptele care înjosesc

onoarea și demnitatea persoanei”, iar noțiunile de calomnie, defăimare, aprecieri

nefavorabile sunt prevăzute de norme juridice separate și nu se încadrează în

prevederile art.69 alin.(l) din Codul contravențional, însă, probatoriul administrat de

reclamantă se rezumă la fapta constatată de agentul constatator, deci nu se atestă

recurgerea Alionei Maidan la calomnie, defăimare și apreciere nefavorabilă.

Prin urmare, instanțele au conchis că cuantumul prejudiciului moral în mărime

de 1000 de lei, solicitat de reclamantă - apelantă, este prea exagerat, motiv pentru

care, suma de 450 de lei cu titlu de prejudiciu moral, (suma egală cu amenda stabilită

de agentul constatator) este echitabilă și ar compensa suferințele psihice cauzate

Tamarei Rotaru.

Considerând neîntemeiate soluțiile instanțelor de judecată, Tamara Rotaru la 20

iunie 2018 a depus cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea

deciziei din 17 aprilie 2018 a instanței de apel și a hotărârii din 31 ianuarie 2018 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea

depusă să fie admisă integral.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurenta a menționat

că instanțele de judecată, nu au elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei, incorect au aplicat normele de drept material

și în consecință au adoptat hotărâri neîntemeiate.

A notat că, prin admiterea parțială a acțiunii cu privire la repararea prejudiciului

moral, au fost încălcate prevederile art.6 al Convenției Europene ale Drepturilor

Omului, deoarece în cazul dat a avut loc neacordarea despăgubirilor cu titlu de

satisfacție echitabilă, drept garantat de articolului 6 § 1 al Convenției și a articolului 1

al Protocolului nr. 1 la Convenție.

Totodată, a reiterat argumentele invocate în susținerea cererii de chemare în

judecată și a cererii de apel.

Instanța de recurs constată că, decizia din data de 17 aprilie 2018 a Curții de

Apel Cahul a fost recepționată de către recurentă la 08 iunie 2018 (f.d. 56). Astfel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 din Codul de procedură civilă, consideră

recursul depus în data de 20 iunie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

Completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

2

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Argumentele recurentei precum că, instanțele de judecată eronat au aplicat

normele de drept material se resping, deoarece circumstanțele cauzei au fost

determinate de prima instanță și de instanța de apel și apreciate corect de instanța de

apel cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul

juridic în litigiu.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenta nu a invocat nici un argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol Completul

reține că, recursul declarat nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar

3

cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din

decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă că, prezenta cerere de recurs a fost depusă

după ce recurenta a avut posibilitatea de a fi auzită de prima instanță și de instanța

de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție

în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare

în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea

nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate,a aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, Completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă,completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Tamara Rotaru, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tamara Rotaru împotriva

Alionei Maidan cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei din

17 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

4