2ra-858/18 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-858/18 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: T. Andronic dosarul nr. 2ra-858/18

instanța de apel: M. Guzun, L. Pruteanu, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ala Urechi

și reprezentantul acesteia, avocatul Alexandru Bodrug, împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 12 decembrie 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Ala Urechi împotriva Anastasiei Cercasova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin contravenție și compensarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La 28 ianuarie 2016, Ala Urechi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Anastasiei Cercasova cu privire la repararea prejudiciului material și

moral cauzat prin contravenție și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că, în baza procesului-verbal cu privire la

contravenție din 07 august 2015, Anastasia Cercasova a fost recunoscută vinovată de

comiterea faptei contravenționale prevăzute de art. 354 din Codul contravențional,

iar în baza Deciziei agentului constatator acesteia i-a fost aplicată o sancțiune sub

formă de amendă în mărime de 20 de unități convenționale, ceea ce constituie 400 de

lei.

Reclamanta relevă că, în cadrul cauzei contravenționale s-a constatat că la 21

iulie 2015, aproximativ ora 22.00, în urma unui conflict apărut pe strada

Mecanizatorilor din s. Cojușna, r-nul Strășeni, având un comportament inadecvat,

Anastasia Cercasova a agresat-o fizic pe vecina Ala Urechi.

Ala Urechi susține că în urma acestui conflict a suportat suferințe atât fizice, cât

și psihice, fapt ce se confirmă prin Raportul de constatare medico-legală nr. 159 din

03 august 2015, conform căruia la dânsa s-au depistat excoriații a gâtului, care sau

format sub acțiunea unui corp contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

fapt ce duce la dereglarea sănătății până la 6 zile și constituie vătămări corporale

neînsemnate.

Mai indică reclamanta că în timpul acelui conflict i-a fost rupt lănțișorul de aur

de la gât, iar drept rezultat a pierdut cruciulița de aur, cu greutatea de 3 gr., care era

agățată de lănțișor.

1

Reclamanta susține că, prejudiciul moral ce i-a fost cauzat prin acțiunile ilegale

ale pârâtei se manifestă prin suferințele psihice survenite în urma agresiunii fizice din

partea agresoarei. Totodată, fiind diagnosticată cu diabet zaharat, este îngrijorată de

copiii minori care-i are la întreținere. Mai mult decât atât, agresoarea fiind-ui vecină,

îi este frică de eventuale acțiuni ale acesteia nu doar în privința ei, ci și îndreptate

împotriva copiilor săi minori.

Solicită admiterea cererii de chemare în judecată; încasarea din contul

Anastasiei Cercasova în beneficiul său a sumei de 3 742 de lei cu titlu de reparare a

prejudiciului material, a sumei de 10 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului

moral, a sumei de 3 000 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență

juridică și a sumei de 100 de lei cu titlu de compensare a taxei de stat achitată la

depunerea cererii de chemare în judecată.

Judecătoria Strășeni, prin hotărârea din 10 noiembrie 2016 (f.d. 102, 1107-108

recto-verso), a admis cererea de chemare în judecată și a încasat de la Anastasia

Cercasova în beneficiul Alei Urechi suma de 3 368 de lei cu titlu de reparare a

prejudiciului material, cheltuielile suportate în legătură cu plata taxei de stat în

mărime de 100 de lei, cheltuielile pentru asistență juridică acordată în sumă de 3000

de lei și suma de 500 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral, iar în rest a

respins pretențiile ca vădit nefondate.

Prima instanță și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile art. 14, art. 15,

art. 1398 alin. (1), art. 1422 alin. (1), art. 1423 din Codul civil, art. 94 și art. 96 din

Codul de procedură civilă.

La fel, în consolidarea soluției sale, Judecătoria Strășeni a reținut că, prin

procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia agentului contravențional din 07

august 2015, Anastasia Cercasova a fost recunoscută vinovată și i s-a aplicat amendă

pentru faptul că la 21 iulie 2015, aproximativ la ora 22.00, a agresat-o fizic pe Ala

Urechi. Totodată, faptul că Anastasia Cercasova a achitat amenda contravențională,

aplicată în baza acestui proces-verbal, denotă faptul că pârâta a recunoscut fapta

ilegală pentru care a fost sancționată contravențional.

Respectiv, Anastasia Cercasova urmează să compenseze Alei Urechi prejudiciul

material în sumă de 3 368 de, pentru lănțișorul de aur de la gât ce i-a fost rupt ultimei

în timpul conflictului, or, valoarea acestuia se confirmă prin certificatul eliberat de

societatea cu răspundere limitată ,,Rinauro”.

Totodată, ținând cont de caracterul și gravitatea suferințelor fizice și psihice

cauzate Alei Urechi și statutul social al acesteia, precum și gradul de vinovăție al

Anastasiei Cercasova, prima instanță a considerat că suma de 500 de lei ca fiind

echitabilă prejudiciului moral cauzat victimei Ala Urechi prin acțiunile Anastasiei

Cercasova.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 12 decembrie 2017 (f.d. 149, 150-

155), a respins apelul declarat de Ala Urechi și a admis cererea de apel depusă de

Anastasia Cercasova.

A casat hotărârea Judecătoriei Strășeni din 10 noiembrie 2016 în partea încasării

prejudiciului material în sumă de 3 368 de lei, emițând în această parte o nouă

hotărâre, prin care:

A respins ca nefondat capătul de cerere privind încasarea prejudiciului material

în mărime de 3 368 de lei.

2

A modificat hotărârea în partea compensării cheltuielilor pentru asistența

juridică, micșorând suma încasată de la Anastasia Cercasova în beneficiul Alei

Urechi cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică de la 3 000 de lei până la 1 500

de lei, iar în rest a menținut hotărârea.

Instanța de apel și-a întemeiat soluția adoptată pe dispozițiile art. 45 alin. (1) din

Codul contravențional, art. 1398 alin. (1), art. 1422 alin. (1), art. 1423 din Codul civil,

art. 94 și art. 96 din Codul de procedură civilă.

În consolidarea soluției sale, Curtea de Apel Chișinău a reținut că din conținutul

procesului-verbal de audiere a martorului din 04 august 2015, Sazon Urechi rezultă

că lănțișorul de aur a Alei Urechi, ce a fost rupt în urma conflictului cu Anastasia

Cercasova, ulterior a fost găsit. Respectiv, reclamanta nu poate pretinde la repararea

contravalorii lănțișorului de aur, odată ce-l deține în posesie. Ba mai mult decât atât,

procesul-verbal cu privire la contravenție nu conține mențiuni despre eventualul

prejudiciu material, iar partea vătămată nu a făcut careva obiecții în acest sens.

Referitor la apelul Alei Urechi, instanța de apel a reținut că suma de 500 de lei

corespunde calității de echivalent bănesc echitabil pentru suferințele psihice cauzate

acesteia, or, suma pretinsă spre încasare în cuantum de 10 000 de lei este exagerată,

iar instanței nu i-au fost prezentate probe pertinente, concludente și admisibile în

susținerea încasării unei sume bănești mai mari cu titlu de reparare a prejudiciului

moral. Totodată, faptul că Ala Urechi suferă de diabet zaharat nu are nicio legătură

cauzală cu contravenția săvârșită de către Anastasia Cercasova. Respectiv dereglările

de sănătate nu se datorează acțiunilor pârâtei, deoarece reclamanta nu necesită un

tratament specific în scopul restabilirii sănătății în urma săvârșirii contravenției.

Subsecvent, instanța de apel a conchis necesitatea micșorării sumei încasate cu

titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică, proporțional pretențiilor

admise.

La 19 martie 2018, Ala Urechi și reprezentantul acesteia, avocatul Alexandru

Bodrug, au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12

decembrie 2017, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

pretențiilor din acțiune (f.d. 159-160).

În motivarea recursului menționează că, suma de 500 de lei încasată cu titlu de

reparare a prejudiciului moral nu este una echitabilă în coraport cu suferințele

suportate de către recurentă, deoarece în urma conflictului iscat cu intimata, a avut

nevoie de acordarea primului ajutor medical și i-au fost administrate sedative, iar

având în vedere că este diagnosticată cu diabet zaharat, orice dereglare a sistemului

nervos are repercusiuni asupra acestei maladii.

La fel, opinează că este lipsită de temei concluzia instanței de apel precum că nu

este în drept de a pretinde repararea prejudiciului material pentru lănțișorul deteriorat.

La caz, evocă faptul că deși lănțișorul nu a fost pierdut, totuși acesta a fost deteriorat

și nu mai poate fi folosit conform destinației. Prin urmare, invocă faptul că este

nevoită să cumpere alt lănțișor.

Subsecvent, apreciază ca fiind netemeinică concluzia instanței de apel de a

micșora cuantumul cheltuielilor de asistență juridică de la 3 000 de lei la 1 500 de lei,

or, în speță, serviciile prestate de avocatul Alexandru Bodrug sunt reale, necesare,

rezonabile și au acoperit pe deplin volumul de lucru.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

3

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Ab initio, instanța de recurs consideră că, în speță, calea de atac a fost demarată

în interiorului termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilit

4

momentul comunicării deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017, însă,

aceasta a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea de comunicare a

actului de procedură cu numărul de ieșire 1352 din 01 februarie 2018 (f.d. 156), iar

cererea de recurs a fost depusă la 19 martie 2018, fapt confirmat prin amprenta

sigiliului aplicată pe prima filă a cererii de recurs (f.d. 159).

In concreto, completul de admisibilitate apreciază ca fiind lipsite de substanță și

care nu pot fi acceptate alegațiile conținute în cererea de recurs referitor la faptul că

suma de 500 de lei încasată cu titlu de reparare a prejudiciului moral nu este una

echitabilă în coraport cu suferințele suportate de către recurentă.

La caz, este notabil faptul că mărimea pagubei morale se stabilește bazându-se

pe caracterul și circumstanțele suferințelor morale și/sau fizice cauzate victimei în

fiecare caz concret.

Completul de admisibilitate găsește oportun de a învedera că prin gradul

suferințelor se înțelege intensitatea acestora, iar caracterul suferințelor trebuie privit

în legătură cu particularitățile individuale ale persoanei prejudiciate, sub două aspecte

diferite: 1) suferințele fizice (durere, sufocație, amețeli și alte senzații dureroase); și

2) suferințele morale/psihice (frica și rușinea, tristețea și neliniștea, umilirea și alte

emoții negative).

Astfel, întru susținerea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, recurenta

trebuie argumenteze și să dovedească caracterul și importanta acelor valori

nemateriale (nepatrimoniale), care i-au fost lezate, precum și situația personală a sa

(mediul social din care face parte, educația, cultura, standardul de moralitate,

personalitatea și psihologia, vătămările suferite de aceasta ș.a.m.d.).

În condițiile speței, însă, se atestă că recurenta nu a adus în fața instanței de

judecată argumente plauzibile în susținerea mărimii compensației de 10 000 de lei

pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat prin acțiunile Anastasiei Cercasova. Prin

urmare, de către instanța de recurs nu poate fi acceptată alegația acesteia că suma de

500 de lei încasată cu titlu de reparare a prejudiciului moral nu este echitabilă

acțiunilor ilegale ale Anastasiei Cercasova.

Deopotrivă, nu poate fi acceptat nici argumentul recurentei și a reprezentantului

acesteia precum că instanța de apel neîntemeiat a respins capătul de cerere privind

repararea prejudiciului material pentru lănțișorul de aur deteriorat. Or, faptul

deteriorării unui bun, în măsura în care acesta nu este deteriorat ireversibil, nu dă

naștere dreptului de a solicita compensarea contravalorii acestuia.

Astfel, în situația în care recurenta revendică dreptul de a-i fi achitată

contravaloarea lănțișorului de aur, ce a fost deteriorat prin acțiunile intimatei, aceasta

are obligația pozitivă de a proba că acest bun, prin reparație, nu mai poate fi adus la

starea inițială. Or, în caz contrar, dacă ar încasa contravaloarea unui bun reparabil și

l-ar păstra și pe cel deteriorat, ar interveni instituția îmbogățirii fără justă cauză.

Succesiv, completul de admisibilitate, consideră că nu poate fi acceptată critica

recurentei și ale reprezentantului acesteia adusă împotriva deciziei instanței de apel în

partea micșorării cuantumului cheltuielilor de asistență juridică.

În acest sens, este remarcabil că în conformitate cu art. 96 alin. (1) și (11) din

Codul de procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut

procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență

juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile

menționate se compensează părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost

5

reprezentată în judecată de un avocat.

Totodată, art. 94 din Codul de procedură civilă statuează în alin. (1) că, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții care

a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost

admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții

admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

În condițiile speței, se constată că, cererea de chemare în judecată depusă de Ala

Urechi împotriva Anastasiei Cercasova a fost admisă parțial. Astfel, ținând cont de

acest fapt, este just că pretenția Alei Urechi cu privire la compensarea cheltuielilor de

asistență juridică nu poate fi admisă în volum integral, iar cheltuielile de asistență

juridică urmau a fi compensate proporțional părții admise din pretenții.

Ba mai mult decât atât, completul de admisibilitate evocă faptul că, în speță, nu

a fost depusă lista detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și orarul timpului

aferent acestora. Astfel, instanța fiind în dificultate de a aprecia cuantumul

cheltuielilor de judecată prin prisma numărului de ore lucrate, tariful perceput de

acesta pentru o oră de lucru și necesitatea acestor acțiuni.

În această ordine de idei, completul de admisibilitate conchide că ipotezele

relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului declarat,

deoarece Ala Urechi și reprezentantul său, avocatul Alexandru Bodrug nu au

invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței

de apel. Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit

de conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului cu soluția dată de instanțele

inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de Ala Urechi și reprezentantul său, avocatul

Alexandru Bodrug nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind

lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că recurenta și reprezentantul

acesteia au depus prezenta cerere de recurs după ce prima a avut posibilitatea de a fi

auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție

în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare

în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea

nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

6

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ala

Urechi și reprezentantul său, avocatul Alexandru Bodrug, împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017, în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de Ala Urechi și reprezentantul

acesteia, avocatul Alexandru Bodrug, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

12 decembrie 2017, adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Ala Urechi împotriva Anastasiei Cercasova cu privire la

repararea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

7