3ra-1268/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1268/18 prima instanţă: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D. Sușchevici) instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru) ÎNCHEIERE 24 octombrie 2018 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Victor Burduh Iurie Bejenaru examinând chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Cazacu Tudor, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cazacu Tudor împotriva „TANJAR-CO” Societate cu Răspundere Limitată, Primăriei şi Consiliului or. Codru, mun.

Chişinău şi Cojocaru Olga, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul depus de Cazacu Tudor și a fost menținută hotărârea din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, c o n s t a t ă: La 15 octombrie 2014 Cazacu Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva „TANJAR-CO” Societate cu Răspundere Limitată, Primăriei şi Consiliului or. Codru, mun. Chişinău şi Cojocaru Olga, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni, solicitând anularea actului de constatare pe teren la modificarea planului cadastral şi/ sau geometric din 10 decembrie 2010, anularea deciziei nr. 1/27 din 11 februarie 2010 a Consiliului or.

Codru „Cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren a Olgăi Cojocaru şi a lui Tudor Cazacu”, anularea contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent din 09 noiembrie 2009 încheiat între Primăria or. Codru, mun. Chişinău şi Tudor Cazacu, anularea contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent din 18 noiembrie 2009 încheiat între Primăria or. Codru, mun. Chişinău şi Olga Cojocaru. În motivarea acțiunii a indicat că prin actul de constatare pe teren la modificarea planului cadastral şi/sau geometric din 10 decembrie 2010 s-a modificat planul cadastral și/sau geometric a sectorului de teren situat în mun. Chișinău, or. Codru, str. Schinoasa-Deal, 47a cu nr. cadastral 0131131211 și destinat construcție locativă.

În rezultatul modificării, suprafața sectorului de teren cu nr. cadastral 0131131211, întocmit în cadrul înregistrării masive, urma să se schimbe din 0,2677 ha și urma să constituie, în conformitate cu noul plan geometric, 0,2110 ha. Reclamantul nu este de acord cu acest act din motivul includerii, cu încălcarea legii, a suprafeței de teren destinat protecției rețelei electrice de tensiune înaltă ce aparține SA „RED Union Fenosa” în calculul suprafeței de 0,2110 ha de teren aferent. În baza acestui act, Consiliul Codru mun.

Chișinău a întocmit decizia nr. 1/27 din 11 februarie 2010 „Cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren a Olgăi Cojocaru şi a lui Tudor Cazacu” și s-a dispus radierea înscrierii din Registru bunurilor imobile nr. 67032/05 şi nr. 67034/05 din 12 septembrie 2005, s-a transmis în proprietatea lui Tudor Cazacu ¼ cotă-parte ce reprezintă 7,11% şi Olgăi Cojocaru ¾ cotă-parte, care reprezintă 21,33% din suprafaţa de 0,2110 ha. La 22 iulie 2014 a depus către Consiliul or. Codru, mun. Chişinău cerere prealabilă întru anularea deciziei, însă care, prin răspunsul din 14 august 2014, a fost respinsă. Tudor Cazacu a menționat că în baza deciziei Consiliului or. Codru nr. 1/27 din 11 februarie 2010 Primăria or.

Codru a încheiat cu el contractul de vânzare- cumpărare a terenului aferent din 09 noiembrie 2009 şi cu Olga Cojocaru - contractul de vânzare-cumpărare a terenului aferent din 18 noiembrie 2009, indicate în decizie. Tot, la 22 iulie 2014 reclamantul a depus în adresa Primăriei or. Codru cerere prealabilă întru anularea contractului nominalizat, însă la 24 august 2014 a fost întocmit răspunsul nr. 1316 prin care i s-a respins cererea prealabilă. A solicitat a fi repus în termen pentru depunerea cererii de chemare în judecată, anularea actului de constatare pe teren la modificarea planului cadastral şi/ sau geometric din 10 decembrie 2010, anularea deciziei Consiliului or. Codru nr. 1/27 din 11 februarie 2010 „Cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren a Olgăi Cojocaru şi Tudor Cazacu”, anularea contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent din 09 noiembrie 2009 încheiat între Primăria or.

Codru, mun. Chişinău şi Tudor Cazacu, anularea contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent din 18 noiembrie 2009 încheiat între Primăria or. Codru, mun. Chişinău şi Olga Cojocaru. Prin hotărârea din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Tudor Cazacu a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chişinău, sediul Centru din 14 decembrie 2017, solicitând casarea acesteia și pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Prin decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus de Cazacu Tudor și a fost menținută hotărârea din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanța de apel a menționat că reclamantul, nefiind de acord cu răspunsul Primăriei or. Codru din 14 august 2014, abia la 15 octombrie 2014 a depus cerere de chemare în judecată Astfel, la caz acesta a încălcat termenul de 30 zile de adresare în instanţa de contencios administrativ, depunând acţiunea cu întârziere, termenul limită fiind până la 13 septembrie 2014. Or, la rândul său, Tudor Cazacu nu a prezentat nici o probă prin care să demonstreze că a primit răspunsul la o dată de la 2 care să înceapă termenul de adresare în instanţă prin care instanţa să considere că cererea a fost depusă în termenul prevăzut de lege. Referitor la solicitarea reclamantului de repunere în termen a cererii de chemare în judecată, instanţa de apel a indicat că reclamantul nu a prezentat nici un argument plauzibil prin care să demonstreze că a fost în imposibilitate de a depunere cererea în termen.

La 19 iulie 2018, în termenul stabilit de lege, Cazacu Tudor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și remiterea pricinii spre rejudecare. În motivarea recursului a invocat aplicarea eronată a legii. Examinând temeiurile recursului declarat de Cazacu Tudor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cazacu Tudor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. 3 În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebai şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Cazacu Tudor.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Cazacu Tudor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Victor Burduh Iurie Bejenaru 4