2ra-1392/18 — anularea ordinului de concediere, încasarea prejudiciului

2ra-1392/18 — anularea ordinului de concediere, încasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1392/2018

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: O. Țurcan)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

D E C I Z I E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Iulian Cemîrtan, reprezentat de avocatul

Anatolie Bacalâm,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iulian Cemîrtan

împotriva Întreprinderii de Stat „Registru” (succesor Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”) cu privire la anularea ordinului, încasarea prejudiciului material

și moral, și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Iulian Cemîrtan și a fost menținută hotărârea din 17

iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

c o n s t a t ă :

La data de 14 februarie 2017, Iulian Cemîrtan a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎS „Registru” (succesor Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice”) cu privire la anularea ordinului, încasarea prejudiciului material și moral,

și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că a fost angajat în cadrul ÎS „Registru”, în

baza contractului individual de muncă nr. 2250 din 01 aprilie 2005, în funcția de

inspector, ulterior, fiind transferat prin acorduri adiționale în funcția de șef al

Secției gestiune personal al Direcției managementului resurselor umane, iar prin

ordinul pârâtului nr. 575p din 22 septembrie 2016 a fost preavizat despre reducerea

funcției deținute și prin ordinul nr. 725p din 18 noiembrie 2016 a fost concediat în

temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii.

Reclamantul a considerat că acțiunile pârâtului au fost ilegale, inclusiv cele ce

au precedat declanșarea procedurii de reducere a statelor de personal, afirmând că

pârâtul a acționat deliberat și ilegal în privința sa, a sfidat insolent legislația

muncii, reducerea de personal fiind formală în scopul eliberării sale din funcție,

deoarece nu au existat premise de ordin juridic sau economic ce ar fi motivat

inițierea unor astfel de măsuri.

Prin cererea de concretizare a cuantumului pretențiilor, reclamantul a solicitat

anularea ordinului pârâtului nr. 725p din 18 noiembrie 2016 privind încetarea

1

contractului individual de muncă nr. 2250 din 01 aprilie 2005, prin care a fost

concediat, în locul restabilirii la locul de muncă a solicitat încasarea unei

compensații în mărime a 6 salarii lunare, stabilite prin acordul suplimentar la

contractul individual de muncă nr. 1406/16 din 09 august 2016 în sumă de 65 760

de lei, încasarea din contul pârâtului a despăgubirilor materiale în valoare de 109

000 de lei cu titlu de compensație a prejudiciului cauzat pentru întreaga perioadă

de absență forțată de la muncă; a prejudiciului moral cauzat în mărime de 32 880

de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 7 000 de lei.

Prin hotărârea din 17 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Iulian Cemîrtan împotriva ÎS

„Registru” (succesor Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”) cu privire la

anularea ordinului, încasarea prejudiciului material și moral, și a cheltuielilor de

judecată.

La data de 18 iulie 2017, Iulian Cemîrtan, reprezentat de avocatul Anatolie

Bacalâm a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 17 iulie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani și a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care a admite acțiunea integral.

Prin decizia din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de apel depusă de Iulian Cemîrtan, reprezentat de avocatul Anatolie

Bacalâm, și a fost menținută hotărârea din 17 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

La data de 14 mai 2018, Iulian Cemîrtan, reprezentat de avocatul Anatolie

Bacalâm a declarat recurs împotriva deciziei din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârii din 17 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea recursului a indicat că consideră neîntemeiată decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante soluționării cauzei, precum și și-au bazat soluția pe fapte

neprobate.

A relevat că instanțele nu au reținut spre examinare faptul că ordinul de

eliberare a fost emis contrar legislației, deoarece a fost emis până la expirarea

termenului de preavizare, de două luni.

Astfel, a considerat că atât instanța de apel, cât și prima instanță au examinat

superficial cauza, ajungând la concluzii eronate și aplicând o lege ce nu trebuia să

fie aplicată.

Recurentul a opinat că, instanța de apel respingând cererea de apel depusă și

menținând hotărârea primei instanțe, a ignorat total prevederile Codului Muncii.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel, eronat au interpretat normele

legale și argumentele invocate, respingând apelul declarat.

Or, orice omisiune a angajatorului la preavizare și la concedierea salariaților,

precum și a instanței de judecată la examinarea cauzei, urmează să fie interpretată

în favoarea sa.

Totodată, a reiterat în susținerea recursului motive de fapt și de drept similare

celor invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele inferioare.

Recurentul a solicitat casarea deciziei din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârii din 17 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii în sensul formulat.

2

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă (la momentul

depunerii recursului), recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 ianuarie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat de Iulian Cemîrtan, prin intermediul avocatului

Anatolie Bacalâm la data de 14 mai 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 05 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept

material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Iulian Cemîrtan, reprezentat de avocatul Anatolie

Bacalâm și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform art. 89 alin. (2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual de

muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligat să dovedească

legalitatea și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a

salariatului. În cazul contestării de către salariatul membru de sindicat a ordinului

de concediere, instanța de judecată va solicita acordul (opinia consultativă) al

organului (organizatorului) sindical privind concedierea salariatului respectiv.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

3

În conformitate cu art. 130 alin. (3), (4) Cod de procedură civilă, fiecare probă

se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este

obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe

față de altele.

În conformitate cu art. 241 alin. (5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare

se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul

cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea

integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și

termenul de atac al hotărârii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) - (2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

Din materialele cauzei se denotă cert că Iulian Cemîrtan a fost angajat în

cadrul ÎS „Registru”, în baza contractului individual de muncă nr. 2250 din 01

aprilie 2005, în funcția de inspector, ulterior, fiind transferat prin acorduri

adiționale, în funcția de șef al Secției gestiune personal al Direcției

managementului resurselor umane, iar prin ordinul pârâtului nr. 575p din 22

septembrie 2016 a fost preavizat despre reducerea funcției deținute și prin ordinul

nr. 725p din 18 noiembrie 2016 a fost concediat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c)

Codul muncii.

Colegiul menționează că ordinul nr. 725p din 18 noiembrie 2016 de

concediere a lui Iulian Cemîrtan a fost emis ca rezultat al modificării Structurii

organizatorice a ÎS „CRIS „Registru”.

Astfel, din probatoriul cauzei se reține că în cadrul ședinței Consiliului de

administrație al ÎS „CRIS Registru” din 06 septembrie 2016 a fost pusă în discuție

chestiunea „Cu privire la modificarea Structurii organizatorice a ÎS „CRIS

„Registru” (pct. 3 din Ordinea de zi), unde s-a informat despre necesitatea operării

unor modificări în structura organizatorică a Întreprinderii, care nu are ca impact

modificarea numărului de state sau disponibilizarea personalului, modificarea fiind

destinată îmbunătățirii măsurilor administrative de intervenție a managerului

pentru cazurile de identificare a riscurilor existente în activitatea Întreprinderii.

În cadrul ședinței Consiliului de administrare a fost decis de a aproba

structura organizatorică a ÎS „CRIS „Registru”, conform anexei nr. 2, fără

modificarea numărului existent al statelor de personal, precum și fără

disponibilizarea angajaților (f.d. 53).

Ca rezultat, la data de 22 septembrie 2016, în baza art. 8 al Legii cu privire la

întreprinderea de stat nr. 146-XIII din 16 iunie 1994 (în vigoare la data emiterii

4

ordinului), a fost emis ordinul nr. 449 „Cu privire la modificarea statelor de

personal” de către Directorul General a ÎS „CRIS „Registru” prin care a fost

ordonat de a modifica structura și statele de personal ale întreprinderii, conform

anexelor 1 și 2.

Tot la data de 22 septembrie 2016, în legătură cu reducerea statelor de

personal efectuate prin ordinul nr. 449 și în temeiul art. 86, alin. (2), 88, alin. (1),

lit. b), 183, 184, 251 Codul muncii, Directorul General a ÎS „CRIS „Registru” a

emis ordinul nr. 575 p „Cu privire la preavizarea salariaților în legătură cu

reducerea funcțiilor din statele de personal”, prin care conform pct. 1.1. a fost

preavizat și Iulian Cemîrtan, ordinul fiindu-i adus la cunoștință contra semnătură în

aceiași zi (f.d. 35).

Prin oferta nr. 01/2951 din 22 septembrie 2016 lui Iulian Cemîrtan i-au fost

propuse mai multe funcții, însă acesta a refuzat funcțiile propuse (f.d. 37-38).

Conform ordinului nr. 725 p din 18 noiembrie 2016 „Cu privire la încetarea

contractului individual de muncă cu Iulian Cemîrtan” al ÎS „CRIS „Registru”, în

temeiul prevederilor art. 86, alin. (1) lit. c) Codul muncii, s-a dispus concedierea

începând cu 21 noiembrie 2016 a lui Iulian Cemîrtan (f.d. 40).

Prin cererea de chemare în judecată depusă la data de 14 februarie 2017,

concretizată ulterior, împotriva ÎS „CRIS „Registru” (succesor Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice”), Iulian Cemîrtan a solicitat anularea ordinului nr. 725 p

din 18 noiembrie 2016 cu privire la încetarea contractului individual de muncă nr.

2250 din 01 aprilie 2005, prin care a fost concediat, în locul restabilirii la muncă de

a încasa din contul ÎS „CRIS „Registru” o compensație bănească în mărime de 6

salarii lunare, stabilite prin acordul suplimentar la contractul de muncă din 09

august 2016, încasarea despăgubirilor materiale pentru întreaga absență forțată de

la locul de muncă, încasarea prejudiciului moral în mărime de 3 salarii lunare și a

cheltuielilor de judecată.

Prima instanță fiind investită cu examinarea prezentului litigiu prin hotărârea

din 17 iulie 2017 a respins cererea de chemare în judecată depusă de Iulian

Cemîrtan împotriva ÎS „Registru” (succesor Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice”) cu privire la anularea ordinului, încasarea prejudiciului material și moral,

și a cheltuielilor de judecată, soluție menținută prin decizia din 23 ianuarie 2018 a

Curții de Apel Chișinău.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție relevă că instanțele ierarhic inferioare pripit au concluzionat

asupra netemeiniciei acțiunii, or, concluzia instanțelor ierarhic inferioare este

rezultatul examinării superficiale a litigiului dedus judecății și interpretării eronate

a probatoriului administrat în cauză, prin ce se impune rejudecarea cauzei în ordine

de apel.

Din conținutul normelor procedurale enunțate supra se deduce că, hotărârea

judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele

pentru care sau respins cerințele părților. O hotărâre judecătorească trebuie să

cuprindă în motivarea sa argumentele „pro” și „contra” care au format, în fapt și în

drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în

mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la supozițiile și argumentele

părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic

5

litigios, în caz contrar hotărârea se va considera lipsită de suport probatoriu și

legal, precum și pronunțată cu nerespectarea prevederilor legale.

Colegiul reține că instanțele ierarhic inferioare au invocat că angajatorul a

respectat normele de drept la concedierea reclamantului din funcția de șef al

Secției gestiune personal al Direcției managementului resurselor umane a ÎS

„CRIS „Registru”, în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal și

anume prevederile art. 86, alin. (1), lit. c) Codul muncii.

Însă, instanța de recurs menționează că instanța de apel în motivarea soluției

adoptate s-a rezumat doar la citarea normelor materiale și la constatarea faptului că

prima instanță în mod justificat a respins cerința lui Iulian Cemîrtan privind

anularea ordinului cu privire la încetarea contractului individual de muncă și

încasarea sumelor solicitate, din considerentul că angajatorul a redus funcția

deținută de acesta în urma optimizării structurii întreprinderii ca urmare a

modificării organigramei și statelor de personal, prin comasarea mai multor

subdiviziuni. În acest sens, instanța de apel a reținut că, în speță, s-a stabilit în mod

incontestabil faptul că angajatorul la emiterea ordinului de preavizare s-a

conformat prevederilor art. 88 Codul muncii, deoarece a fost adus la cunoștință

salariatului la data de 22 septembrie 2016, care la rândul său, a avut o zi liberă pe

săptămână, așa cum au convenit, cu menținerea salariului pentru căutarea unui alt

loc de muncă, ulterior i-a fost propus lui Iulian Cemîrtan, ocuparea unui altei

funcții vacante în unitate.

Totodată, instanța de apel a reține că în urma comasării subdiviziunilor și

creării a unor noi subdiviziuni, funcția deținută de Iulian Cemîrtan urma a fi redusă

din cauza modificării structurii organizatorice a întreprinderii, iar funcțiile vacante

propuse erau funcții de execuție, necesare în vederea asigurării activității

subdiviziunilor corespunzătoare, existența cărora nu influența reducerea funcției de

conducere pe care o deținea Iulian Cemîrtan.

La acest capitol, Colegiul specifică că conform art. 86, alin. (1), lit. c) Codul

muncii, concedierea – desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului

individual de muncă pe durată nedeterminată, precum și a celui pe durată

determinată – se admite în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal din

unitate.

Conform art. 88 alin. (1), lit. a) Codul muncii, angajatorul este în drept să

concedieze salariații de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură

cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art. 86 alin. (1), lit. b) și c)) doar

cu condiția că va emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), motivat din punct

de vedere juridic sau economic, cu privire la lichidarea unității ori reducerea

numărului sau a statelor de personal.

Astfel, instanța de recurs semnalează că angajatorul dispunând încetarea

contractului individual de muncă cu salariatul Iulian Cemîrtan nu a emis un ordin

motivat din punct de vedere juridic sau economic, cu privire la lichidarea unității

ori reducerea numărului sau a statelor de personal, contrar normei materiale

precitate.

Or, în ordinul nr. 725 p din 18 noiembrie 2016 a ÎS „CRIS „Registru” a fost

indicat doar norma materială, în temeiul căruia a fost emis.

Așadar, instanța de recurs consideră ca fiind pripite constatările instanțelor

inferioare, deoarece ordinul a fost emis în legătură cu necesitatea de serviciu și în

6

scopul optimizării structurii întreprinderii, însă ca rezultat funcția intimatului Iulian

Cemîrtan s-a redus.

Colegiul reiterează că la examinarea cauzei instanțele de judecată nu au dat

apreciere faptului că, la data de 06 septembrie 2016 în cadrul ședinței nr. 8 a

Consiliului de administrație al ÎS „CRIS „Registru” a fost pusă în discuție

chestiunea „Cu privire la modificarea Structurii organizatorice a ÎS „CRIS

„Registru” (pct. 3 din Ordinea de zi), unde s-a informat despre necesitatea operării

unor modificări în structura organizatorică a Întreprinderii, care nu are ca impact

modificarea numărului de state sau disponibilizarea personalului, fiind destinată

îmbunătățirii măsurilor administrative de intervenție a managerului pentru cazurile

de identificare a riscurilor existente în activitatea Întreprinderii, iar în final a fost

hotărât de a aproba structura organizatorică a ÎS „CRIS „Registru”, conform anexei

nr. 2, fără modificarea numărului existent al statelor de personal, precum și fără

disponibilizarea angajaților (f.d. 53). Pe când, Directorul General a ÎS „CRIS

„Registru” la data de 22 septembrie 2016, în baza art. 8 al Legii cu privire la

întreprinderea de stat nr. 146-XIII din 16 iunie 1994 (în vigoare la data emiterii

ordinului), a emis ordinul nr. 449 „Cu privire la modificarea statelor de personal”,

prin care a ordonat de a modifica structura și statele de personal ale întreprinderii,

conform anexelor 1 și 2.

Tot la data de 22 septembrie 2016, în legătură cu reducerea statelor de

personal efectuate prin ordinul nr. 449 și în temeiul art. 86, alin. (2), 88, alin. (1),

lit. b), 183, 184, 251 Codul muncii, Directorul General a ÎS „CRIS „Registru” a

emis ordinul nr. 575 p „Cu privire la preavizarea salariaților în legătură cu

reducerea funcțiilor din statele de personal”, conform pct. 1.1. Iulian Cemîrtan a

fost preavizat, ordinul fiindu-i adus la cunoștință contra semnătură în aceiași zi

(f.d. 35).

Astfel, Colegiul menționează că, în speță, se atestă o divergență între

hotărârea Consiliului de administrație al ÎS „CRIS „Registru” și acțiunile

Directorului General a ÎS „CRIS „Registru”, deoarece Consiliul a aprobat operările

propuse în structura organizatorică, fără modificarea numărului existent al statelor

de personal, precum și fără disponibilizarea angajaților, iar Directorul întreprinderi

prin ordin dispunea preavizarea și reducerea personalului.

Or, în sensul art. 8, lit. a) și d) din Legea privind întreprinderea de stat nr.

146-XIII din 16 iunie 1994, Administratorul necătînd la faptul că conduce

activitatea întreprinderii și asigură funcționarea ei eficientă, urmează să asigure și

executarea deciziilor fondatorului și consiliului de administrație.

Astfel, în situația creată, Colegiul consider pripită concluzia instanței de apel

prin care a argumentat precum că acest drept al administratorului de a decide

reducerea funcției ca urmare a reorganizării structurale a întreprinderii, este stabilit

la art. 8 lit. a) al Legii cu privire la întreprinderea de stat, în cazul în care consiliul

de administrare a hotărât prin vot de a nu modifica și disponibiliza personalul,

modificarea fiind destinată îmbunătățirii măsurilor administrative și de

management.

Mai mult ca atât, instanțele nu au dat un răspuns argumentului salariatului

prin care a indicat că oferta înaintată la 22 septembrie 2016 cu nr. 01/2951 este o

mușamalizare a acțiunilor ilegale, care contravine prevederilor art. 183 Codul

muncii, deoarece în aceiași zi a fost emis de angajator și ordinul nr. 573-p din 22

7

septembrie 2016 cu privire la numirea prin transfer a lui Dan Cărăuși la funcția

deținută de Iulian Cemîrtan, anterior și redenumită actualmente, deoarece scopul

optimizării structurii întreprinderii sa redus numai la modificarea denumirii

Direcțiilor și a secțiilor, or, numărul de state și personal nu s-au redus, fapt

confirmat prin anexele nr. 1 și 2.

La rejudecarea cauzei, urmează a fi verificate aceste aspecte, deoarece

legalitatea ordinului de concediere a reclamantului-recurent urmează a fi stabilită și

prin prisma acestui aspect, întru determinarea certă a motivului și temeiului de

drept ce a stat la baza emiterii acestuia.

Colegiul reține că recurentul insistă asupra faptului precum că la concedierea

sa nu a fost respectat termenul de preavizare conform art. 88 alin. (1) lit. b) Codul

muncii, conform căruia angajatorul este în drept să concedieze salariații de la

unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau

a statelor de personal (art. 86 alin. (1) lit. b) și c), doar cu condiția că va emite un

ordin (dispoziție, decizie, hotărâre) cu privire la preavizarea, sub semnătură, a

salariaților cu 2 luni înainte de lichidarea unității ori de reducerea numărului sau a

statelor de personal. În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor

fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse.

Or, în speță nu se neagă existența ordinului de preavizare, doar că se insistă că

ordinul de concediere din 18 noiembrie 2016 a fost emis până la expirarea acestui

termen de două luni, iar, modul de calculare a termenului este prevăzut de art. 14

Codul muncii și, în opinia recurentului, urma ca termenul să se scurgă, abia la 23

noiembrie 2016 și nu la 18 noiembrie 2016.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, cele descrise cert indică

la examinarea superficială a apelului, deoarece prezintă relevanță și folosirea

criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând

din specificul acestui și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de

dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt.

Sub aspectul celor relatate se constată că, soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, iar instanța de recurs este în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții.

Colegiul remarcă că, instanța inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin.(2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert

referitor la pertinența unui înscris sau altuia, în condițiile când este obligată să

reflecte în hotărâre motivele, pertinența, admisibilitatea, veridicitatea probelor și

toate probele în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

cauzei, concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă subliniază

rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din

Convenția Europeana a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces

echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt

examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de a proba sau cel puțin de a le

aprecia.

8

De altfel, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial poziția

doar a unei părți a raportului litigios, ci trebuie sa analizeze cauza și sa răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de ambele părți.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedurale enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea cauzei în ordine de apel

a avut loc în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de apel, nu

întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, având în vedere

faptul că această soluție nu este motivată, în condițiile în care nu este analizat

însăși ordinul contestat prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor din dosar, de

altfel fiind încălcat și principiul nemijlocirii.

Or, în conformitate cu art. 25 alin.(1) Cod de procedură civilă, instanța trebuie

să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și

intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și

explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele

materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să

emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate

și verificate în ședință de judecată.

Un aspect important prezintă și faptul că instanța care judecă cauza își

păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea

drepturilor participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor

reale ale pricinii.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Iulian

Cemîrtan, reprezentat de avocatul Anatolie Bacalâm și a casa integral decizia

instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele

cauzei, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Iulian Cemîrtan, reprezentat de avocatul

Anatolie Bacalâm.

9

Se casează integral decizia din 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iulian Cemîrtan

împotriva Întreprinderii de Stat „Registru” (succesor Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”) cu privire la anularea ordinului, încasarea prejudiciului material

și moral, și a cheltuielilor de judecată, și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

10