2ra-1862/18 — repararea prejudiciului material, moral si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1862/18 — repararea prejudiciului material, moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1862/18

prima instanță: Judecătoria Criuleni, judecătorul: A. Cazacliu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecătorii: S. Gîrbu, G. Dașchevici, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Anatolie Vîntu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iancu Țurcanu

împotriva lui Anatolie Vîntu cu privire la repararea prejudiciului material și moral

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis cererea de apel declarată de către Anatolie Vîntu,

c o n s t a t ă :

La 14 aprilie 2014 Iancu Țurcanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Anatolie Vîntu cu privire la repararea prejudiciului moral în sumă de

1000000 de lei pentru denigrarea și lezarea onoarei, demnității și a reputației

profesionale și personale la nivel național, 50000 de lei în legătură cu prelucrarea,

utilizarea, și difuzarea ilegală a datelor cu caracter personal, prejudiciului material

în sumă de 6000 lei, obligarea lui Anatolie Vîntu să expedieze un demers tuturor

instituțiilor publice vizate în scrisorile sale denigratorii la adresa sa, Centrul

Național Anticorupție, Cancelaria de Stat, Secretarul general al Guvernului,

Direcția generală politici de descentralizare și administrare locală a Cancelariei de

Stat, tuturor oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, prin care să-i adreseze

scuze publice și să dezmintă faptele și acțiunile denigratoare și false de care a fost

acuzat pe nedrept de către acesta, obligarea lui Anatolie Vîntu , în cazul în care nu

confirmă veridicitatea actelor deținute și anexate de el în copii, să prezinte în

instanță, pentru examinare și verificarea autenticității demersul lui Anatolie Vîntu,

primar al com. Boșcana, r-nul. Criuleni nr. 94 din 13 octombrie 2014, răspunsul

nr.3408-469 din 11 noiembrie 2014, care ia fost adresat și expediat în copie,

răspunsul nr. 19/25-256 din 31 ianuarie 2015 oferit de Centrul Național

Anticorupție și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin adresarea nr.94 din

13 octombrie 2014, pârâtul, care activează în calitate de primar al com. Boșcana,

r-nul. Criuleni, a depus o sesizare la Centrul Național Anticorupție, iar copia

acesteia a expediat-o Cancelariei de Stat a Republicii Moldova și tuturor oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de Stat din Republica Moldova, discreditându-l în

1

calitate de șef al Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, anexând

extrasele din Registrul bunurilor imobile, ce consemnează datele cu caracter

personal ce-l vizează pe el și soția sa, accesate în mod ilegal la 12 octombrie 2014

cu utilizarea abuzivă a situației de serviciu în interes personal, fapt confirmat prin

decizia definitivă și irevocabilă din 16 februarie 2015 a Curții de Apel Chișinău,

care a învinuit reclamantul în comiterea acțiunilor de exces de putere și depășirea

atribuțiilor de serviciu și despre incompatibilitatea reclamantului cu funcția

deținută.

Mai indica reclamantul că pârâtul a expediat repetat scrisori cu caracter

calomnios la 23 decembrie 2014, înregistrate cu nr. 116 și 117, în pofida faptului

că au fost informați despre faptul că afirmațiile sale denigratoare nu s-au confirmat.

În opinia reclamantului, pârâtul a urmărit ca scop lezarea onoarei și reputației

sale profesionale, scop atins, concomitent fiind încălcate drepturile sale la protecția

datelor cu caracter personal.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul pârâtului prejudiciului moral în

sumă de 1000000 de lei pentru denigrarea și lezarea onoarei, demnității și a

reputației profesionale și personale la nivel național, 50000 de lei în legătură cu

prelucrarea, utilizarea, și difuzarea ilegală a datelor cu caracter personal,

prejudiciului material în sumă de 6000 lei suportat pentru achitarea serviciilor

juridice în cauza contravențională, pornită în privința numitului Anatolie Vîntu, în

care a avut statut de victimă, obligarea lui Anatolie Vîntu să expedieze un demers

tuturor instituțiilor publice vizate în scrisorile sale denigratorii la adresa sa, Centrul

Național Anticorupție, Cancelaria de Stat, Secretarul general al Guvernului,

Direcția generală politici de descentralizare și administrare locală a Cancelariei de

Stat, tuturor oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, prin care să-i adreseze

scuze publice și să dezmintă faptele și acțiunile denigratoare și false de care a fost

acuzat pe nedrept de către acesta, obligarea lui Anatolie Vîntu , în cazul în care nu

confirmă veridicitatea actelor deținute și anexate de el în copii, să prezinte în

instanță, pentru examinare și verificarea autenticității demersul lui Anatolie Vîntu,

primar al com. Boșcana, r-nul. Criuleni nr. 94 din 13 octombrie 2014, răspunsul

nr.3408-469 din 11 noiembrie 2014, care ia fost adresat și expediat în copie,

răspunsul nr. 19/25-256 din 31 ianuarie 2015 oferit de Centrul Național

Anticorupție și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 22 iunie 2015 a Judecătoriei Criuleni, a fost respinsă

acțiunea lui Iancu Țurcanu împotriva lui Anatolie Vîntu în partea încasării

prejudiciului moral pentru denigrarea și lezarea onoarei, demnității și a reputației

profesionale și personală ca neîntemeiată. A fost respinsă acțiunea lui Iancu

Țurcanu în partea obligării lui Anatolie Vîntu să expedieze un demers tuturor

instituțiilor publice vizate în scrisorile sale denigratorii la adresa lui Iancu Țurcanu,

Centrul Național Anticorupție, Cancelaria de Stat, Secretar general al Guvernului,

Direcția generală politici de descentralizare și administrare locală a Cancelariei de

Stat, ca neîntemeiată. A fost admisă acțiunea lui Iancu Țurcanu împotriva lui

Anatolie Vîntu în partea obligării lui Anatolie Vîntu să expedieze un demers

tuturor Oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, ca întemeiată. A fost obligat

Anatolie Vîntu să expedieze Oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat mesaje prin

care să-i adreseze scuze publice și să dezmintă faptele și acțiunile denigratoare și

false de care a fost acuzat Iancu Țurcanu. A fost admisă acțiunea lui Iancu Țurcau

împotriva lui Anatolie Vîntu în partea reparării prejudiciului moral și material

2

cauzat în legătură cu accesarea datelor cu caracter personal, ca întemeiată. A fost

încasată de la Anatolie Vîntu în beneficiul lui Iancu Țurcanu prejudiciul material în

sumă de 6 000 lei și prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei și cheltuielile de

judecată în sumă de 302 lei.

La 07 iulie 2015 Anatolie Vîntu a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din

22 iunie 2015 a Judecătoriei Criuleni, prin care a solicitat casarea parțială a

hotărârii instanței de fond în partea pretențiilor admise, cu emiterea în această parte

a unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

La 09 iulie 2015 Iancu Țurcanu reprezentat de avocatul Radu Dumneanu a

depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii instanței de fond în care a

indicat că nu este de acord cu acesta, o consideră neîntemeiată, iar motivele de fapt

și de drept le va prezenta când va primi hotărârea integrală.

Prin încheierea din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat

curs cererilor de apel depuse de Anatolie Vîntu și Iancu Țurcanu reprezentat de

avocatul Radu Dumneanu și s-a acordat termen apelanților până la

18 noiembrie 2015 pentru înlăturarea neajunsurilor și anume prezentarea apelului

motivat și a dovezii achitării taxei de stat în mărime de 226,50 lei.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost

restituită apelantului Iancu Țurcanu cererea de apel cu toate înscrisurile anexate,

din motivul neînlăturării neajunsurilor.

La 14 decembrie 2015 Iancu Țurcanu reprezentat de avocatul Radu Dumneanu

a contestat cu recurs încheierea din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău

prin care a solicitat admiterea cererii de recurs și casarea încheierii instanței de

apel, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 10 februarie 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost respins

recursul declarat de Iancu Țurcanu reprezentat de Radu Dumneanu și menținută

încheierea din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău.

La 20 aprilie 2018, Anatolie Vîntu a depus apel motivat împotriva hotărârii

instanței de fond solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii din

22 iunie 2015 a Judecătoriei Criuleni, în partea pretențiilor acceptate de prima

instanță, sau emiterea unei încheieri de scoatere de pe rol a cererii de chemare în

judecată pe motivul nerespectării procedurii de soluționare prealabilă a cauzei.

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea

de apel declarată de Anatolie Vîntu, casată parțial hotărârea din 22 iunie 2015 a

Judecătoriei Criuleni, în partea în care au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile

lui Iancu Țurcanu către Anatolie Vîntu privind încasarea prejudiciului moral pentru

denigrarea și lezarea onoarei, demnității și a reputației profesionale; obligarea lui

Anatolie Vîntu să expedieze un demers tuturor instituțiilor publice vizate în

scrisorile denigratorii la adresa lui Iancu Țurcanu, Centrul Național Anticorupție,

Cancelaria de Stat, Secretarul general al Guvernului, Direcția generală politici de

descentralizare și administrare locală a Cancelariei de Stat; în partea în care a fost

obligat Anatolie Vîntu să expedieze mesaje Oficiilor teritoriale ale Cancelariei de

Stat, prin care să-i adreseze scuze publice și dezmintă faptele și acțiunile

denigratoare și false de care a fost acuzat Iancu Țurcanu, cu emiterea în această

parte a unei noi hotărâri, sub formă de încheiere, prin care: Se scot de pe rol,

pretențiile din cererea de chemare în judecată înaintată de Iancu Țurcanu către

Anatolie Vîntu privind încasarea prejudiciului moral pentru denigrarea și lezarea

onoarei, demnității și a reputației profesionale; obligarea lui Anatolie Vîntu să

3

expedieze un demers tuturor instituțiilor publice vizate în scrisorile denigratorii la

adresa lui Iancu Țurcanu, Centrul Național Anticorupție, Cancelaria de Stat,

Secretarul general al Guvernului, Direcția generală politici de descentralizare și

administrare locală a Cancelariei de Stat; obligarea lui Anatolie Vîntu să expedieze

mesaje Oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, prin care să-i adreseze scuze

publice și dezmintă faptele și acțiunile denigratoare și false de care a fost acuzat

Iancu Țurcanu, din motiv că reclamantul nu a respectat procedura prevăzută prin

lege, de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară. În rest, în partea în

care au fost admise pretențiile lui Iancu Țurcanu către Anatolie Vîntu privind

repararea prejudiciului material și moral cauzat în legătură cu accesarea datelor cu

caracter personal, prin care s-a dispus încasarea din contul lui Anatolie Vîntu în

beneficiul lui Iancu Țurcanu a prejudiciului material sub forma cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 6000 lei, a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei

și a taxei de stat în mărime de 302 lei, hotărârea din 22 iunie 2015 a Judecătoriei

Criuleni a fost menținută.

În susținerea soluției date, instanța de apel a conchis că la materialele cauzei

lipsește cererea prealabilă a reclamantului ce a fost remisă și înmânată pârâtului în

baza art.15 alin.(1-3) al Legii privind libertatea de exprimare (Nr. 64 din

23 aprilie 2010, publicată în M.O. la 09 iulie 2010 Nr. 117-118, art. Nr: 355, în

vigoare din 09 octombrie 2010), motiv din care hotărârea primei instanțe urmează

a fi casată în partea pretențiilor sus enunțate, cu scoaterea de pe rol a acestora, în

rest aceasta fiind legală și fondată, argumentele contrare ale apelantului fiind

neîntemeiate și combătute integral.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 19 iulie 2018 Anatolie Vîntu a

contestat-o cu recurs, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea parțială a

deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău în partea ce se referă la

încasarea din contul lui Anatolie Vîntu în beneficiul lui Iancu Țurcanu a

prejudiciului material în sumă de 6000 lei, a prejudiciului moral în sumă de

5000 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 302 lei cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie respinse ca neîntemeiate pretențiile lui Iancu Țurcanu

acceptate de prima instanță și menținută de instanța de apel (f.d.156-159).

În motivarea recursului recurentul a menționat că nu este de acord cu decizia

din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, deoarece instanța de apel a interpretat

în mod eronat legea și a apreciat în mod arbitrar probele cauzei, astfel fiind

încălcate normele de drept material și procedural.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

31 mai 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la 07 iulie 2018,

confirmare despre recepționarea acesteia de către părți la materialele dosarului

lipsește.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de către Anatolie Vîntu, la

19 iulie 2018, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Anatolie Vîntu în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

4

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată

neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

5

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Anatolie Vîntu este declarativ

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de

procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de

apel, iar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului

admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Anatolie Vîntu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul, declarat de către Anatolie Vîntu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

6