3ra-808/20 — anularea actului de constatare

3ra-808/20 — anularea actului de constatare (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-808/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (S. Iorgov, V. Cotorobai, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

30 septembrie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Anatolie Vîntu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Vîntu Anatolie împotriva Autorității Naționale de Integritate, terț Vartic

Ghenadie cu privire la anularea actului de constatare și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 11 iunie 2019 Vîntu Anatolie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Autorității Naționale de Integritate, terț Vartic Ghenadie privind anularea

actului de constatare nr. 61/13 din 05.06.2019, precum și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, inspectorul de integritate Ala Timoftică, din

cadrul Inspectoratului de integritate al Autorității Naționale de Integritate, a emis la

data de 05.06.2019 Actul de constatare nr. 61/13, prin care s-a decis că se afla în

stare de incompatibilitate nesoluționată în termenul legal, încălcând regimul juridic

al incompatibilităților, precum și decăderea sa din dreptul de a exercita o funcție

publică sau o funcție de demnitate publică pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării

sau destituirii din funcție.

La baza deciziei, inspectorul de integritate Ala Timoftică invocă deținerea

concomitentă de către reclamant a funcției publice de specialist principal în cadrul

Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale a Primăriei mun.

Chișinău și a statutului de consilier în Consiliul comunei Boșcana (r-nul Criuleni),

care ar constitui o stare de incompatibilitate, prin faptul că ar deține concomitent

două funcții publice și ar desfășura o altă activitate remunerată în cadrul autorității

publice.

Consideră că concluzie inspectorului de integritate este în contradicție cu

legislația specială, ce vizează funcția publică și activitatea de ales local și reprezintă

un atentat la reputația sa profesională, cu consecințe materiale și morale directe și

asupra membrului familiei pe care îl are la îngrjire (mama aflată la pensie).

1

Menționează că, deși la faza de control al respectării regimului juridic al

incompatibilităților a adus argumente relevante inspectorului de integritate Ala

Timoftică (prin scrisoarea înregistrată la ANI cu nr. 1531 din 21.05.2019), că nu se

afla într-o stare de incompatibilitate, aceasta totuși le-a desconsiderat, insistând pe

propriul punct de vedere subiectiv, cu efecte negative asupra drepturilor sale.

Cu privire la argumentul că ar deține concomitent două funcții publice sau că

ar avea suplimentar o activitate remunerată în cadrul autorității publice, notează că,

Legea care reglementează regimul general al funcției publice, statutul funcționarului

public, raporturile juridice dintre funcționarii publici și autoritățile publice este

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din

04.07.2008 (cu modificările/completările ulterioare), în anexa nr. 1 a legii se

specifică autoritățile publice ai căror funcționari reprezintă obiectul legii, printre

care se enumeră și „Aparatele autorităților administrației publice locale”, dar nu și

consiliile locale (consiliile unităților administrativ - teritoriale).

Totodată indică că, titlurile funcțiilor publice sunt prevăzute în Legea pentru

aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice nr. 155 din 21.07.2011, în care

funcția de consilier al consiliului unității administrativ - teritoriale nu se regăsește,

întrucât nu este o funcție publică.

Potrivit art. 28 al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public nr. 158 din 04.07.2008, funcția publică se ocupă prin: concurs, promovare,

transfer, detașare, asigurarea interimatului funcției publice de conducere. Iar

modalitatea de ocupare a funcției publice prin organizarea alegerilor nu este

prevăzută în Legea nr. 158. Prin urmare, statutul de membru al consiliului unității

administrative - teritoriale (ales local), ce se ocupă și se validează în baza rezultatelor

alegerilor locale, nu poate fi asimilat statutului de funcționar public.

Conform art. 7, 33, 39 din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr. 158 din 04.07.2008, funcția publică se caracterizează prin:

categorie (funcție publică de conducere de nivel superior; funcție publică de

conducere; funcție publică de execuție), grade de calificare, corespunzător categoriei

(consilier de stat al RM de clasele I-III; consilier de stat de clasele I-III; consilier de

clasele I-III), salarizarea deținătorului funcției publice, conform categoriei, gradului

de calificare, timpului de muncă efectiv lucrat.

Indică faptul că, membrul consiliului unității administrativ-teritoriale

(consilierul local), potrivit prevederilor Legii privind statutul alesului local nr. 768

din 02.02.2000 (cu modificările/completările ulterioare), nu dispune nici de

categorie, nici de grad de calificare, nici de salarizare, întrucât nu deține o funcție

publică, ci o funcție politică de membru al autorității deliberative a administrației

publice locale, ce se exercită în baza mandatului încredințat de cetățenii cu drept de

vot din cadrul unității administrative - teritoriale, pentru o perioadă de 4 ani, iar

indemnizația consilierului local pentru fiecare zi de participare la ședințele

consiliului local nu reprezintă o remunerare, în sensul prevederilor Codului muncii,

ci o compensare acordată alesului local pentru timpul dedicat activității în cadrul

consiliului local, ca autoritate deliberativă a administrației publice locale. Activitatea

consilierului local nu se înregistrează în tabel de pontaj, consilierul local nu dispune

de salariu, de program regulat de muncă, de concediu de odihnă, de concediu

medical sau de alte tipuri de concedii. Consilierul local nu activează în baza actului

de numire în funcție sau a contractului de muncă, ci în baza mandatului încredințat

2

de cetățenii cu drept de vot din raza unității administrativ-teritoriale în care a

candidat, în condițiile Codului electoral.

Consideră eronată concluzia precum că, exercitarea funcției publice cu

deținerea concomitentă a calității de consilier local ca fiind o ocupare concomitentă

a două funcții publice sau o desfășurare a unei activități suplimentare remunerate în

autoritatea publică.

Indică că, referirea inspectorului de integritate, în cuprinsul Actului de

constatare nr. 61/13 din 05 iunie 2019, la prevederile art. 25, alin. (1), (2) și (6), din

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din

04.07.2008, precum că s-ar afla în situație de incompatibilitate, este neîntemeiată,

menit să aducă vătămare gravă dreptului la muncă.

Reclamantul mai indică faptul că, referirea inspectorului de integritate Ala

Timoftică la prevederile art. 1 din Codul electoral nr. 1381 din 21.11.1997 (cu

modificările/completările ulterioare), în partea ce se referă la definiția noțiunii de

„candidat”, este irelevantă or, la definirea noțiunii de „candidat” este utilizată

sintagma „funcție publică eligibilă”, ceea ce reprezintă o similitudine gramaticală,

iar definiția nu cadrează cu sensul prevederilor Legii cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public nr. 158 din 04.07.2008. Funcție publică eligibilă poate

fi funcția de Președinte al RM, deputat, primar, consilier al consiliului unității

administrativ-teritoriale (consiliu local, raional, municipal), membru al Adunării

populare a UTA Găgăuzia, și nu se are în vedere funcționarul public.

Reclamantul indică că, deține o singură funcție publică - funcția de specialist

principal în cadrul Secției patrimoniu, inventariere și înregistrare a Direcției relații

patrimoniale a Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale a

Consiliului municipal Chișinău, notată în Clasificatorul funcțiilor publice cu codul

C 58 (funcție publică de execuție), ocupată în urma desfășurării concursului în acest

sens. O altă funcție publică nu deține și concomitent, exercită funcția eligibilă de

consilier local, adică de membru al Consiliului comunei Boșcana (r-nul Criuleni), în

baza rezultatului alegerilor locale generale din 14 iunie 2015, pe care o exercită în

raza unei alte unități administrativ - teritoriale de nivelul II (rnul Criuleni), spre

deosebire de unitatea administrativ- teritorială de nivelul II în care își exercită funcția

publică (municipiul Chișinău). De aceea, regimul juridic al incompatibilității

funcțiilor nu a fost și nu este încălcat.

A mai indicat că, la completarea declarației anuale de avere și interese

personale, ce se depune în adresa Autorității Naționale de Integritate până la data de

31 martie a anului în curs, reflectă într-un singur document funcțiile deținute (funcția

publică și funcția de ales local) și indică în mod separat venitul salarial obținut în

calitate de funcționar public și venitul obținut din indemnizația de consilier local,

onorându-și astfel obligația legală în acest sens la capitolul integritate, însă aceasta

nu înseamnă că a beneficiat de indemnizație în condițiile Codului muncii (în calitate

de salariat), ci în condițiile Legii privind statutul alesului local, ceea ce nu înseamnă

desfășurarea a încă unei activități remunerate în cadrul autorității publice, în această

ordine de idei, solicită instanței și repararea prejudiciului moral, pe care l-a cauzat

inspectorul de integritate, prin acțiunile sale disproporționate.

În motivarea cerinței de încasare a prejudiciului moral invocă tentativa de a-l

lipsi abuziv de locul de muncă, de dreptul de a beneficia de venit salarial, din care

se întreține, acțiunea de discreditare a reputației sale profesionale, ce și-a cultivat-o

prin studii postuniversitare și activitate conștiincioasă în serviciul public or, Actul

3

de constatare nr. 61/13 din 05 iunie 2019 este o tentativa de a-l lipsi abuziv de dreptul

său de a fi ales în funcții de demnitate publică, în cazul desfășurării unui scrutin,

tentativa de a-l lipsi abuziv de dreptul de a exercita funcții publice, în pofida

randamentului esențial pe care îl aduce subdiviziunii Consiliului municipal Chișinău

în care exercită actualmente funcția publică, suferințele psihice l-a care a fost supus,

prin stări de anxietate, stres, tensiune arterială ridicată, reducerea motivației de

muncă, în urma acțiunilor abuzive. Or, în mod indirect, suferințe psihice suportă și

mama sa pensionară, aflată în situație de vulnerabilitate fizică și materială (pensie

insuficientă), pentru care îi este sprijin esențial.

Prin hotărârea din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost respinsă acțiunea înaintată de Vîntu Anatolie împotriva Autorității Naționale de

Integritate, terț Vartic Ghenadie privind anularea actului de constatare nr. 61/13 din

05.06.2019, precum și repararea prejudiciului moral (f.d. 200-205, vol.I).

Prin decizia din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Vîntu Anatolie, cu menținerea hotărârii primei instanțe (f.d. 45-49,

vol.II).

În motivarea deciziei, instanța de apel a subliniat că, instanța de fond întemeiat

a reținut că, Autoritatea Națională de Integritate prin Actul de constare nr. 61/13 din

05 iunie 2019, corect a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităților

de către Vîntu Anatolie, manifestată prin deținerea concomitentă a funcției de

specialist principal în cadrul Direcției generale economie, reforme și relații

patrimoniale a Primăriei mun. Chișinău și a funcției de consilier local în Consiliul

comunei Boșcana (r-nul Criuleni), fapt ce constituie o stare de incompatibilitate, prin

faptul că ar deține concomitent două funcții publice și ar desfășura o altă activitate

remunerată în cadrul autorității publice.

De asemenea, instanța de apel a constatat cu certitudine faptul că, apelantul

ocupa în aceeași perioadă de timp și funcția de specialist principal în cadrul Direcției

generale economie, reforme și relații patrimoniale a Primăriei mun. Chișinău (fiind

funcționar public), cât și funcția de consilier local în Consiliul comunei Boșcana (r-

nul Criuleni), deși norma art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea privind statutul alesului

local nr. 768-XIV din 02.02.2000, stabilește expres incompatibilitatea funcțiilor

date.

Instanța de apel a conchis că atât autoritatea publică, cât și instanța de fond

întemeiat a apreciat situația de incompatibilitate în care se afla reclamantul Vîntu

Anatolie, care urma să înceteze pe parcursul unei luni din momentul apariției ei.

Astfel, fiind numit în funcția publică de specialist principal al Direcției generale

economie, reforme și relații patrinnoniale a Primăriei mun. Chișinău la 16 noiembrie

2015, apelantul urma în termen o lună, până la 16 decembrie 2015, să soluționeze

situația de incompatibilitate apărută, fapt pe care Anatolie Vîntu nu l-a realizat.

La 13 iulie 2020 Anatolie Vîntu a depus recurs împotriva deciziei din 24 iunie

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei cu adoptarea unei hotărâri

noi prin care se va anula Actul de constatare nr. 61/13 din 05 iunie 2019 întocmit de

inspectorul Ala Timoftică, ca fiind ilegal (f.d. 52-57, vol. II).

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

indicând interpretarea eronată a legii și anume prevederile art. 25 alin. (1) din Legea

cu privire la funcția publică și statulu funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008.

La fel, consideră că instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia aplicată,

astfel, prevederile art. 3 al Legii integrității nr. 82 din 25 mai 2017, potrivit cărora

4

în categoria de „agent public” se încadrează și alesul local or, art. 25 alin. (1) din

Legea cu privire la funcția publică și statulu funcționarului public nr. 158 din 04

iulie 2008, este stipulată interdicția de a deține simultan două funcții publice, dar nu

interdicția de a fi agent public în două ipostaze.

De asemenea, invocă că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia aplicată,

astfel, în motivarea deciziei din 24 iunie 2020, la pct. 53-56, s-au invocat prevederile

art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea privind statutul alesului local nr. 768 din 02 februarie

2000, însă corect urmau a fi aplicate prevederile art. 7 alin. (1) lit. c) și d) din Legea

privind statutul alesului local nr. 768-XIV din 02 februarie 2000. Consideră stabilit

cu certitudine că faptul exercitării mandatului de consilier al Consiliului comunei

Boșcana (raionul Criuleni) și deținerea simultană a unei funcții publice în cadrul unei

subdiviziuni a administrației publice a municipiului Chișinău nu reprezintă o situație

de incompatibilitate, fiind o situație admisă de lege.

A subliniat că instanța de apel a ignorat hotărârea judecătorească irevocabilă a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, adoptată la 18 februarie 2020 prin care s-a

dispus încetarea procesului contravențional în privința lui Vîntu Anatolie, pe motivul

necomiterii faptei imputate, adică a faptei de nesoluționare în termenul legal a unei

situații de incompatibilitate a funcțiilor.

A conchis că instanța ierarhic inferioară nu a apreciat corect circumstanțele

cauzei și nu a dat o apreciere probelor anexate la materialele cauzei.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată, în lipsa

participanților la proces, la data de 24 iunie 2020.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Vîntu Anatolie s-a conformat prevederilor legale și a

depus recursul la 13 iulie 2020, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

La 23 iulie 2020 în adresa intimaților, a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

La 06 august 2020 Autoritatea Națională de Integritate a depus referință

solicitând respingerea recursului, cu menținerea deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

5

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea 4

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În context, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să

le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

6

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Anatolie Vîntu este

inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Anatolie Vîntu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

7