2ra-2127/18 — cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil

Dosarul nr. 2ra-2127/18

Prima instanță: Judecătoria Bălți sediul Central (jud. A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

24 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Eleonora Basarghin și Agnesa Rogac

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Eleonorei Basarghin și

Agnesei Rogac împotriva Annei Rohac cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate asupra bunului imobil

împotriva deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Eleonora Basarghin și Agnesa Rogac și menținută hotărârea

din 6 noiembrie 2017 a Judecătoriei Bălți sediul Central

constată:

La 21 martie 2017, Eleonora Basarghin și Agnesa Rogac au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Annei Rohac cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate asupra bunului imobil.

În motivarea acțiunii au invocat că la 13 iulie 2005 tatăl lor Mihail Rogac,

decedat la XXXXX, a întocmit pe numele lor un testament prin care le-a testat în

părți egale toată averea care îi va aparține la data decesului.

Până la deces, Mihail Rogac a deținut în proprietate garajul nr. X din

Cooperativa de Construcție a Garajelor nr. 7 din mun. XXXXX, care a fost construit

până la încheierea căsătoriei cu Anna Rohac și a fost înregistrat la Oficiul Cadastral

Teritorial Bălți cu nr. XXXXX.

Au specificat că Mihail Rogac a început construcția garajului în anul 1981 fiind

finisată în anul 1983 și s-a folosit de acest garaj până la deces.

Plata pentru pază, întreținerea tehnică a garajului și impozitul, începând cu anul

1981 și până în anul 2006 au fost achitate de către Mihail Rogac, iar din anul 2006

până în prezent toate aceste plăți au fost efectuate de către Eleonora Basarghin.

1

Având în vedere prevederile art. 332 Cod civil, au menționat că Mihail Rogac

mai mult de 15 ani a dispus de garajul în cauză în calitate de proprietar, însă dreptul

de proprietate asupra garajului pe numele lui nu a fost înregistrat la Oficiul Cadastral

Teritorial.

La adresarea lor de a înregistra dreptul de proprietate asupra garajului pe

numele decedatului li s-a refuzat pe motiv că dreptul de proprietate pe numele

persoanelor decedate nu se supune înregistrării în Registrul bunurilor imobile.

Au notat că din acest motiv nu pot finaliza perfectarea succesiunii în privința

garajului.

Și-au întemeiat pretențiile în baza prevederilor art. 332 Cod civil, art. 5, 39,

166, 167 Cod de procedură civilă.

Au solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea lui Mihail Rogac, născut la

XXXXX, în calitate de proprietar al garajului nr. X înregistrat la Oficiul Cadastral

Teritorial Bălți cu numărul cadastral XXXXX situat în mun. XXXXX str. XXXXX,

recunoașterea dreptului de proprietate după Eleonora Basarghin și Agnesa Rogac

asupra garajului nr. X cu număr cadastral XXXXX situat în mun. XXXXX

str. XXXXX, în baza testamentului lăsat de către Mihail Rogac.

Prin hotărârea din 6 noiembrie 2017 a Judecătoriei Bălți sediul Central, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 27 martie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Eleonora Basarghin și Agnesa Rogac și menținută hotărârea primei

instanțe.

La 25 iunie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Eleonora Basarghin și

Agnesa Rogac au declarat recurs împotriva deciziei din 27 martie 2018 a Curții de

Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărârii de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerând-le neîntemeiate și contradictorii, care urmează

a fi casate.

Având în vedere prevederile art. 320 alin. (2) Cod civil, au specificat că toate

condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune au fost

respectate, fiind demonstrat că Mihail Rogac a fost posesor de bună-credință cu o

stăpânire unică și superioară asupra bunului timp de peste15 ani, precum și faptul că

posesiunea bunului a fost utilă.

Au specificat că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au elucidat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, concluziile acestora

fiind în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Totodată, nici prima instanță, nici instanța de apel nu au luat în considerație

faptul că prin actele judecătorești emise li se încalcă dreptul de proprietate și dreptul

la moștenire legală garantate de art. 46 din Constituția RM, art. 320, 322, 1449 Cod

civil și art. 1 din Protocolul CEDO, iar altă cale de legalizare a dreptului de

proprietate nu există.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

2

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 27 aprilie 2018, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 112), fiind recepționată de către recurente la 3 mai 2018, ceea ce se confirmă

prin avize de recepție (f. d. 113, 114).

Astfel, se constată că recurentele s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul la 25 iunie 2018 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Eleonora Basarghin și

Agnesa Rogac nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Eleonora Basarghin și Agnesa Rogac, asemenea aspecte nu se regăsesc.

3

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Eleonora Basarghin și Agnesa Rogac ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Eleonora Basarghin și Agnesa Rogac se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

4