2ra-1338/18 — recunoașterea și înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilului

Dosarul nr. 2ra-1338/18 Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Râșcani (O. Țurcan) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros) Î N C H E I E R E 11 iulie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Victor Burduh Iuliana Oprea examinând admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul municipal Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Burlac Larisa și Burlac Borislav împotriva Consiliului municipal Chișinău, Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale cu privire la recunoașterea și înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilului, împotriva deciziei din 13 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și s-a menținut hotărârea din 30 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, c o n s t a t ă : La 28 octombrie 2016, Burlac Larisa și Burlac Borislav au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale cu privire la recunoașterea și înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilului.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, la 28 aprilie 1987 împreună cu părinții Burlac Maria și Burlac Petru au primit bonul de repartiție seria B nr. 000276 pentru spațiul locativ din mun. Chișinău, sectorul xxxxx, bd. xxxxx nr. xx, ap.xx, astfel Burlac Petru, fiind ca chiriaș principal a spațiului locativ, cu membrii familiei - soția Burlac Maria, fiica Burlac Larisa și fiul Burlac Borislav. Au menționat că, din momentul construirii imobilului nominalizat și până în prezent dreptul de proprietate asupra acestuia nu a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Reclamanți au declarat că, în anul 1987, împreună cu părinții Burlac Maria și Burlac Petru, s-au instalat în apartamentul nr. xx din bd.

xxxxx nr. xx, mun. Chișinău și de atunci până în prezent domiciliază în mod oficial, permanent și neîntrerupt, îl posedă, administrează, folosesc și îngrijesc sub nume de proprietar, achitând serviciile locative și comunale. Au indicat și faptul că, ambii părinți sunt decedați, Burlac Maria a decedat în anul 1996, iar Burlac Petru a decedat în anul 2005. 1 De asemenea, au relatat că în anul 1996, de către Burlac Petru și membrii familiei a fost depusă o cerere pentru privatizarea apartamentului, iar prin hotărârea nr. 127, Comisia pentru privatizarea fondului locativ din Chișinău a transmis în proprietate privată apartamentul nr.xx din bd. xxxxx, mun. Chișinău pe numele lui Burlac Piotr, însă dreptul de proprietate asupra spațiului locativ nu a fost înregistrat conform legislației în vigoare.

Au mai precizat că, la moment în apartamentul nr. xxx din bd. xxxxx, mun. Chișinău locuiesc și au vize de reședință două persoane, adică, Burlac Larisa (a.n.1976) și Burlac Borislav (a.n.1978). La fel, au indicat că, după decesul părinților Burlac Maria și Burlac Petru, careva contract de vânzare-cumpărare (privatizare) în acte nu a fost găsit, motiv din care au solicitat Oficiului Cadastral Teritorial, Agenției Proprietății Publice, Serviciului Arhivă a Ministerului Justiției și Direcției de privatizare fondului de locuințe, informația privitor la contractul de privatizare și înregistrarea dreptului de proprietate pe apartament, dar date despre perfectarea unui asemenea contract și înregistrarea lui nu s-au constatat.

Reclamanții au solicitat, recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil apartamentul nr. xx, din mun. Chișinău, bd. xxxxx, nr.xx, constituit din 4 odăi, cu suprafața totală de 89,70 m.p., cu înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 30 ianuarie 2017, cererea de chemare în judecată a fost admisă, fiind recunoscut după Burlac Larisa și Burlac Borislav dreptul de proprietate asupra bunului imobil amplasat în mun. Chișinău, bd. Xxxxx nr. xx, ap.xx, cu suprafața totală de 89,70 m.p., hotărârea servind temei de înregistrare a dreptului de proprietate a Larisei Burlac și Borislav Burlac asupra bunului imobil la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 16 februarie 2017, Consiliul municipal Chișinău a declarat apel. Prin decizia din 13 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și s-a menținut hotărârea din 30 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. La data de 17 mai 2018, Consiliul municipal Chișinău a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral. În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu actele judecătorești de dispoziție contestate, considerându-le neîntemeiate și ilegale prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material.

La fel, a menționat că instanțele de judecată nu au luat în considerație probele și argumentele prezentate de către Consiliul municipal Chișinău, și în final, greșit au concluzionat asupra soluției adoptate. Prin prisma art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 13 iulie 2017, dar date care ar conforma recepționarea deciziei de către recurent la materialele dosarului lipsesc. 2 Astfel, recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău la data de 17 mai 2018, este depus în termen. La 26 iunie 2018, Burlac Larisa a depus referință prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursul Consiliului municipal Chișinău, urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău, este declarativ și nu justifică afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 Cod de procedură civilă, completul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 și anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4). În cazul de față, Completul constată că temeiurile inserate în cererea de recurs nu dezvăluie nicio aparență a încălcării normelor de drept material sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De altfel, argumentele invocate de către recurent nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, Completul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII al Codului de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin urmare, recursul nu poate fi exercitat pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, controlul judiciar fiind limitat, de regulă, numai la problemele de 3 drept, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor chestiuni de fond ce au fost soluționate de către instanțele de judecată.

În același timp, Completul reiterează că, prin prisma jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atât în practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi considerate ca fiind „serioase și legitime” (a se vedea Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Totodată, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Recursul declarat de către Consiliul municipal Chișinău, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Victor Burduh Iuliana Oprea 4