2rac-413/18 — încasarea prejudiciului, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor judiciare

2rac-413/18 — încasarea prejudiciului, dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor judiciare (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac – 413/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud.: A. Brăgaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: I. Muruianu, I. Țurcan, N. Budăi)

Î N C H E I E R E

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială

„Elinatcons” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Victor

Panțîru,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Elinatcons” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Direcției

Educație, Tineret și Sport, sectorul Botanica, intervenient accesoriu Agenția Achiziții

Publice, cu privire la încasarea datoriei, prejudiciului în partea neacoperită prin

dobânda de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul formulat de Societatea Comercială „Elinatcons” Societate cu

Răspundere Limitată și s-a menținut hotărârea din 7 martie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 11 august 2017, S.C. „Elinatcons” S.R.L. a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Direcției Educație, Tineret și Sport, sectorul Botanica,

intervenient accesoriu Agenția Achiziții Publice, cu privire la încasarea datoriei,

prejudiciului în partea neacoperită prin dobânda de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Circumstanțele de fapt, prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate

după cum urmează.

La 1 noiembrie 2016, Direcția Educație, Tineret și Sport, sect. Botanica, în

calitate de beneficiar, și S.C. „Elinatcons” S.R.L., în calitate de antreprenor, au

semnat contractele de antrepriză nr. 85 și nr. 87. Ambele imobile se află în

subordinea beneficiarului. În baza acestor acte juridice, antreprenorul s-a obligat să

execute lucrările de reparație a acoperișului din cadrul Liceului cu profil sportiv

„Gloria”, situat în mun. Chișinău, str. Teilor nr. 7 și Grădiniței nr. 104, amplasate în

mun. Chișinău, str. Muncești 402, în conformitate cu prevederile proiectului tehnic

Pagină 1 din 9

(caietul de sarcini), cu detaliile de execuție, precum și a normativelor, standardelor și

prescripțiilor tehnice în vigoare.

Conform articolului 4.1 din contractele de antrepriză nr. 85 și nr. 87, costul

lucrărilor prestate a fost evaluat de părți la suma de 425 867,92 lei, inclusiv TVA, cu

durata execuției lucrărilor conform articolului 3.1, în perioada de 1,5 luni, termen

care a început a curge din momentul semnării de către părți a contractelor și primirii

ordinului de începere a execuției. Totodată, în virtutea articolul 3.4, antreprenorul s-a

obligat să execute în termen obiectele asumate, iar articolul 4.2 a specificat că

beneficiarul și-a asumat obligația de achitare a valorii contractelor pentru executarea

efectuată până la data 31 decembrie 2016.

Drept urmare, antreprenorul a efectuat lucrările conform contractelor stipulate,

până la data de 15 decembrie 2016, notificând beneficiarul despre acest fapt conform

articolului 3 din contractele de antrepriză. În plus, societatea reclamantă a solicitat

convocarea comisiei de recepționare a lucrărilor efectuate, dup caz, achitarea valorii

lucrărilor efectuate în acord cu articolul 4 din contractele de antrepriză nr. 85 și nr.

reprezentanții antreprenorului, reprezentanții instituției de învățământ directorii

Grădiniței nr. 104 și Liceului cu profil sportiv „Gloria”, precum și reprezentanții

Direcției Educație, Tineret și Sport sec. Botanica.

S.C. „Elinatcons” S.R.L. a subliniat că reprezentanții beneficiarului au

recepționat lucrările efectuate parțial, dat fiind faptul că doar directorii instituțiilor de

învățământ au semnat procesul-verbal de recepție a lucrărilor efectuate, iar

reprezentanții pârâtului au amânat semnarea procesului-verbal de recepție a

lucrărilor, în lipsa unor motive întemeiate. Or aceștia au participat la deschiderea

obiectelor menționate mai sus și au efectuat zilnic verificarea procesului de lucru,

fără a expune obiecții.

Astfel, pentru a soluționa pe cale amiabilă litigiul, la 1 februarie 2017, a fost

înaintată cererea prealabilă în adresa pârâtului. Societatea reclamantă a solicitat

semnarea proceselor-verbale de recepție finală a lucrărilor executate, conform

contractelor de antrepriză nr. 85 și nr. 87 din 1 noiembrie 2016, efectuate la Grădinița

nr. 104 în mărime de 189 974, 09 lei și Liceul cu profil sportiv „Gloria” în cuantum

total de 235 893,83 lei, iar în total 425 867,92 lei.

Prin răspunsul din 21 februarie 2017, Direcția Educație, Tineret și Sport sec.

Botanica a recunoscut încheierea contactelor de antrepriză nr. 85 și nr. 87, însă nu a

oferit un răspuns concludent cu privire la recepționarea lucrărilor efectuate de

antreprenor, la aceste două instituții și respectiv achitarea valorii lucrărilor executate.

De altfel, pârâtul a făcut trimitere la prevederile Legii nr. 131 privind achizițiile

publice, potrivit căreia, dacă contractul de antrepriză nu a fost înregistrat la

subdiviziunile Trezoreriei de Stat a Ministerului Finanțelor, acesta nu va avea putere

juridică.

Societatea reclamantă a susținut că, spre deosebire de pârât, și-a executat în

mod conștiincios obligațiile contractuale

În argumentarea celor invocate, reclamantul a considerat că Direcția Educație,

Tineret și Sport sec. Botanica nu a respectat prevederile articolului 70 alin. (10) din

Legea nr. 131 din 3 iulie 2015 și nu a înregistrat contractele respective la Agenția

Pagină 2 din 9

Achiziții Publice. În opinia reclamantului, obligația descrisă îi revenea în mod direct

pârâtului. Așadar, interesele societății au fost prejudiciate în sumă de 425 867,92 lei.

În concluzie, societatea reclamantă a sugerat că pârâtul trebuie să achite

suplimentar o dobânda de întârziere în sumă de 46 833,81 lei.

S.C. „Elinatcons” S.R.L. a solicitat încasarea din contul pârâtului a sumei de

425 857, 92 lei și a prejudiciului în partea neacoperită prin dobânda de întârziere în

cuantum de 46 833, 81 lei. La fel, s-a cerut compensarea cheltuielilor de asistență

juridică în valoare de 10 000 lei și taxei de stat achitate la depunerea acțiunii în

mărime de 12 776,03 (f. d. 8).

În cadrul judecării cauzei, pârâtul Direcția Educație, Tineret și Sport, sectorul

Botanica a depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a

cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată (f. d. 59 – 62). Agenția Achiziții Publice a

solicitat examinarea cauzei în lipsa sa (f. d. 102).

Prin hotărârea din 7 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea formulată de S.C. „Elinatcons” S.R.L. a fost respinsă (f. d. 120, 124 – 128).

Împotriva acestui act judecătoresc, S.C. „Elinatcons” S.R.L. a declarat apel în

termenul legal (f. d. 157). În apărare, Direcția Educație, Tineret și Sport, sectorul

Botanica a formulat o referință, solicitând respingerea cererii acestuia (f. d. 160 -

161).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 31 mai 2018 , a respins apelul

formulat de S.C. „Elinatcons” S.R.L. și a menținut hotărârea din 7 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central (f. d. 168 – 177).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a constatat

situația de fapt prezentată de reclamant în cererea de chemare în judecată și stabilită

de prima instanță.

În drept, instanța de apel a considerat relevante articolele 226, 514, 572 alin.

(2), 946 alin. (1) din Codul civil și articolul 70 alin. (10) și (11) din Legea nr. 131 din

3 iulie 2015 cu privire la achizițiile publice.

Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a stabilit că,

atât contractul de antrepriză nr. 85, cât și contractul de antrepriză nr. 87 din 1

noiembrie 2016, nu au fost înregistrate la Agenția Achiziții Publice și Trezoreria de

Stat subordonată Ministerului Finanțelor, după cum prevede legea. Or, punctul 9.10

din contractele menționate stipulează expres că lucrările vor începe după 5 zile de la

semnarea și înregistrarea contractului în modul corespunzător și primirea ordinului de

executare. Mai mult, pct. 14.5 specifică că aceste contracte se consideră încheiate la

data semnării și intră în vigoare după înregistrarea lui de către Agenția Achiziții

Publice și de către Trezoreria de Stat subordonată Ministerului Finanțelor, fiind

valabile până la 31 decembrie 2016.

În continuare, instanța de apel a respins argumentele apelantului cu privire la

faptul că intimatul era obligat să înștiințeze agentul economic despre neînregistrarea

contractelor de antrepriză, în vederea stopării lucrărilor de reparație a acoperișului.

Or, în viziunea instanței, există o neconcordanță între data încheierii contractului de

antrepriză nr. 87 din 1 noiembrie 2016 (f. d. 18-25) și data procesului-verbal de

deschidere a lucrărilor de reparație capitală a acoperișului Liceului cu profil sportiv

„Gloria” din 21 octombrie 2016 (f.d.28), ceea ce denotă încheierea contractului

Pagină 3 din 9

ulterior deschiderii lucrărilor de reparație. De fapt, apelantul cunoștea cert despre

faptul că actele juridice din speță urmau a fi înregistrate, prin prisma Legii privind

achizițiile publice. La fel, Colegiul judiciar a subliniat că intimatul nu a acționat cu

rea – credință și nu s-a eschivat de la înscrierea contractelor, întrucât, din răspunsul

Agenției Achiziții Publice nr. 29/259-2711 din 15 noiembrie 2016, se constată că

Direcției Educație Tineret și Sport sect. Botanica i-au fost remise fără înregistrare

documentele prezentate cu privire la achiziționarea lucrărilor de reparație a

acoperișului la Grădinița nr. 104, precum și la Liceul cu profil sportiv „Gloria”.

Așadar, se atestă că intimatul a întreprins acțiunile de rigoare, prevăzute de art. 70

alin. (10) al Legii nr. 131 din 3 iulie 2015 (f. d. 73).

Față de invocarea articolul 215 alin. (2) din Codul civil, instanța de apel a

observat că apelantul a fost în drept să ceară înscrierea contractelor de antrepriză, în

situația în care a pretins că intimatul a creat impedimente pentru aceste acțiuni.

Într-un final, instanța de judecată a precizat că imposibilitatea executării

contractelor de antrepriză nr. 85 și nr. 87 a fost cauzată de niște împrejurări, pentru

care nu răspunde nemijlocit debitorul, de vreme ce este o autoritate publică, care

necesită de autorizația semnată a Ministerului finanțelor sau de o persoană autorizată

din Ministerul Finanțelor. În acest sens, apelantul trebuia să cunoască despre

limitările stipulate expres în actele sus – citate (f. d. 176 – 177).

La 14 august 2018, S.C. „Elinatcons” S.R.L., reprezentată de avocatul Victor

Panțîru, a declarat recurs împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 7 martie 2018 a primei

instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a considerat neîntemeiat

argumentele instanțelor judecătorești referitor la faptul că ambele contracte de

antrepriză nu au putere legală, deoarece nu au fost înregistrate. Or această sarcină îi

revenea intimatului. În plus, contractele respective, procesele – verbale de recepție

intermediară, procesul – verbal de recepție finală și factura fiscală nu au fost anulate.

De altfel, instanțele judecătorești au interpretat eronat principiul obligativității

prevăzut la articolul 668 din Codul civil.

Mai mult, societatea recurentă a subliniat că instanțele judecătorești nu au

aplicat articolul 67 alin. (4) din Legea nr. 131 din 3 iulie 2015. Potrivit acestei norme

juridice, autoritatea contractantă are obligația de a comunica în scris tuturor

participanților la procedura de achiziție publică, în cel mult 3 zile de la data anulării

procedurii, atât încetarea obligațiilor pe care aceștia și le-au creat prin depunerea de

oferte, cât și motivul anulării. La fel, S.C. „Elinatcons” S.R.L. a notat că partea care

s-a eschivat neîntemeiat de la înregistrarea actului juridic este obligată să repare

celeilalte părți prejudiciul cauzat prin întârzierea înregistrării acestui act. Conjunctura

enunțată se regăsește în articolul 215 alin. (2) din Codul civil.

În concluzie, recurentul a sugerat că instanțele judecătorești nu și-au motivat

hotărârile judecătorești, încălcând prevederile articolelor 239, 240 alin. (1) și 241

alin. (5) din Codul de procedură civilă.

La 11 septembrie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Direcției

Educație, Tineret și Sport, sectorul Botanica și Agenției Achiziții Publice, informând

Pagină 4 din 9

că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod

corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 201).

Intimatul nu a depus referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la

recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de S.C. „Elinatcons”

S.R.L. este inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces echitabil

prevăzute la articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale (a se vedea Lebedinschi vs Republica Moldova, 16

septembrie 2015, parag. 32, Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi efectuată

și analizată prin prisma articolului sus - citat, care cuprinde, în mod particular, dreptul

de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin

intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat

de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere. În

acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară

(a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34;

Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie

2017, parag. 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

La început, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită,

dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 31 mai 2018 a

Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Mandatul seria MA, nr. 1109229 din 8 august 2018 dovedește faptul că

avocatul Victor Panțîru a fost împuternicit în mod legal să atace hotărârea

judecătorească și să reprezinte interesele S.C. „Elinatcons” S.R.L., care este subiectul

abilitat cu dreptul de a declara prezentul recurs (f. d. 3) în acord cu dispozițiile

Pagină 5 din 9

articolului 430 din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei

confirmă că cererea nu a fost examinată anterior.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare a

justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem,

parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

La 2 iulie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la proces

copia deciziei integrale din 31 mai 2018 (f. d. 180).

În cazul de față, jurisprudența constantă a Ct.E.D.O notează că dreptul la recurs

trebuie să se exercite din momentul în care părțile interesate pot cunoaște efectiv

hotărârile judecătorești care le impun o obligație sau care ar putea aduce atingere

drepturilor sau intereselor lor legitime (a se vedea Miragall Escolano și alții vs

Spania, 25 ianuarie 2000, parag. 37; Diaz Ochoa vs Spania, 22 iunie 2006, parag. 48;

S.C. Raisa M. Shipping S.R.L. vs România, 8 ianuarie 2013, parag. 29 – 30). Mai

mult, dreptul prezentat mai sus se valorifică de partea interesată într-un termen

rezonabil de la pronunțarea actului judecătoresc, coroborat prin acțiuni diligente în

apărarea intereselor sale (a se vedea Teuschler vs Germania (dec.), 4 octombrie 2001,

Sukhorubchenko vs Rusia, 10 februarie 2005, parag 41-43, Muscat vs Malta, 17 iulie

2012, parag. 44).

În baza înscrisurilor anexate la materialele cauzei, completul de judecată

conchide că decizia contestată a fost expediată la 2 iulie 2018 (f. d. 180), iar recursul

a fost înregistrat la 14 august 2018 (f. d. 184). Totodată, dovadă primirii adecvate a

actului contestat nu există la materialele cauzei. Astfel, luând în considerare cele

menționate, se constată că cererea dedusă judecății a fost declarată în termenul

prevăzut mai sus.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală,

potrivit căreia, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în

cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

La acest capitol, alin. (2) și (3) din articolul 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Iar, alin. (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut conduce

la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul în

care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Mai mult, modul de prezentare și formulare a chestiunilor de drept a fost

explicitat în punctele 22 – 27 din Hotărârea explicativă nr. 5 din 11 noiembrie 2013 a

Pagină 6 din 9

Plenului Curții Supreme de Justiție (a se vedea similar Trevisanato vs Italia; 16

decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentului de a obține, după caz,

casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de

Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în

articolul 1 alin. (2) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea Zubac,

ibidem, parag. 83, 105 - 106).

În consecință, limitările impuse de articolul 432 alin. (2) – (4) din Codul de

procedură civilă urmăresc un scop legitim, respectând în același timp cerințele

securității juridice și bunei administrări a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan vs

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen,

ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem,

parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se

vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17 iulie 2018, parag. 44).

Astfel, instanța de judecată conchide că judecarea recursului, exercitat conform

rigorilor impuse de articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, are caracter

devolutiv numai pentru problemele de drept material și procedural. Curtea Supremă

de Justiție verifică doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt. În acest caz,

instanța de recurs nu cercetează cum a fost reflectată realitatea obiectivă a faptelor

determinate de instanțele ierarhic inferioare, cu excepția situației în care constatările

pot fi considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În speță, completul de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima

vedere, ar putea ridica probleme de drept prin prisma articolului 432 alin. (3) din

Codul de procedură civilă.

Instanța de judecată observă că recurentul S.C. „Elinatcons” S.R.L. a criticat

decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău în baza articolului 432 alin. (2) lit.

a) și c), alin. (4) din Codul de procedură civilă. Totuși, în virtutea principiului jura

novit curia, instanța de recurs are competența de a decide asupra caracterului juridic

al argumentelor inserate în cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina

temeiurilor articolului 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu procedura în

ansamblu, reiese în mod cert că societatea recurentă a reluat observațiile formulate în

faza procesual anterioară și asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat în mod

detaliat, în special, în privința obligațiilor contractuale ale ambelor părți contractante.

Instanța de judecată notează că, pentru a motiva respingerea apelului avansat

de S.C. „Elinatcons” S.R.L., Curtea de Apel Chișinău s-a călăuzit de articolele 226,

514, 572 alin. (2), 602 alin. (1) și (2), 946 alin. (1) din Codul civil și articolul 70 alin.

(10) și (11) din Legea nr. 131 din 3 iulie 2015 cu privire la achizițiile publice. De

asemenea, instanța de apel a dat o apreciere juridică înscrisurilor din dosar.

Deopotrivă cu cele stabilite, instanța de recurs subliniază că recurentul nu a

demonstrat că instanțele judecătorești au interpretat eronat punctele 9.10 și 14.5 din

contractele de antrepriză nr. 85 și 87 din 1 noiembrie 2018, dar și au aplicat greșit

Pagină 7 din 9

legile menționate mai sus. Mai mult, acesta nu a reușit să convingă că a fost

împiedicat să solicite înregistrarea acestor contracte în conformitate cu articolul 215

alin. (1) din Codul civil. O atare pretenție nu a fost formulată în cauza de față.

Cu referire la calitatea motivării deciziei atacate, completul de judecată

învederează că întinderea obligației de a motiva hotărârea poate varia în dependență

de circumstanțele specifice, natura și complexitatea cauzei (a se vedea Ruiz Torija vs

Spania, 9 decembrie 1994, parag. 29). Prin urmare, în lumina împrejurărilor din

speță, instanța de recurs reține că instanța de apel și-a motivat amplu decizia și a

răspuns la toate argumentele esențiale ale cauzei (a se vedea deciziile de

inadmisibilitate în cauzele Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008;

Fundația pentru Copii Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții

vs. Moldova, 6 februarie 2018, parag. 20, 34 – 35).

În orice caz, completul Colegiului de control judiciar consideră că recurentul,

asistat de avocat, a formulat prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură

contradictorie pe fond. De altfel, acesta a avut posibilitatea de a-și prezenta

elementele de probă și de a-și apăra în mod liber cauza, fiind audiat de o primă

instanță și de o instanță de apel, care au fost competente de a examina toate

chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea A. Menarini Diagnostics

S.R.L. vs Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie

2014, parag. 34, Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018,

parag. 41 - 43).

Un raționament subsidiar rezidă în faptul că recurentul a fost reprezentat în fața

instanței de recurs de către avocatul Victor Panțîru (f. d. 3, 190), care a fost în măsură

să cunoască cerințele articolului 432 alin. (2) – (4) din Codul de procedură civilă, iar,

după caz, să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea, mutatis mutandis,

Henrioud vs Franța, 5 noiembrie 2015, parag. 61, Trevisanato, ibidem, parag. 45,

Sturm, citată mai sus, parag. 40).

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că observațiile

înaintate de S.C. „Elinatcons” S.R.L. nu dezvăluie nicio aparență a încălcării

normelor de drept material sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Prin urmare, raționamentele inserate în recurs

nu pot fi calificate ca esențiale și nu ar putea obliga instanța de recurs să primească

cererea acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze hotărârea

judecătorească contestată. În mod corespunzător, punctele de vedere al recurentului

nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din

Codul de procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde

condiției de a fi efectiv (a se vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie

2011, parag. 31 – 33, Sturm, ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței

supreme de a interpreta uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul

aplicării legilor, în raport cu obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței,

Pagină 8 din 9

normele de drept nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului

recurentului de acces la un tribunal.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs

Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.

71 – 74). În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs

Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46;

Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun

direct în cazul de față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății,

inclusiv și argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate

sau a procedurii în ansamblu.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de S.C. „Elinatcons” S.R.L. nu ridică probleme de

drept și nu poate fi acceptat spre examinare în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială

„Elinatcons” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Victor

Panțîru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Pagină 9 din 9