3rh-93/18 — contestarea actului administrativ

3rh-93/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3rh-93/18

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (Domnica Manole)

instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (Valeriu Arhip, Valeriu Doagă, Iulia Cimpoi)

ÎNCHEIERE

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând cererea de revizuire depusă de Iacob Guja și reprezentantul

acestuia Vitalie Zama,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iacob

Guja împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 29 aprilie 2009 a Curții Supreme de Justiție, prin care

s-a respins recursul declarat de Iacob Guja și s-a menținut hotărârea din 17

decembrie 2008 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 10 iulie 2008, Iacob Guja a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, în anul 2001 a fost angajat în cadrul

Procuraturii Generale în funcția de specialist principal pentru relații cu mijloacele

de informare în masă, iar ulterior a fost desemnat în funcția de șef al Secției

relații cu mijloacele de informare în masă. La 03 martie 2003, a fost concediat.

Nefiind de acord cu concedierea sa, el a înaintat acțiune în instanța de judecată cu

privire la restabilirea în funcția deținută anterior și încasarea salariului restant.

Prin hotărârile judecătorești naționale, acțiunea sa a fost respinsă. Însă, prin

hotărîrea din 12 februarie 2008 a Marii Camere a CtEDO s-a constatat că

concedierea lui Iacob Guja pentru răspândirea scrisorilor constituie o ingerință a

autorității publice în libertatea de exprimare, garantat de art. 10 §1 din Convenție.

La 11 martie 2008, Iacob Guja a depus cerere de revizuire împotriva deciziei

din 26 noiembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 30 aprilie 2008 a Curții Supreme de Justiție a fost admisă

cererea de revizuire depusă de Iacob Guja și s-a casat decizia din 26 noiembrie

2003 a Curții Supreme de Justiție.

Prin decizia din 28 mai 2008 a Curții Supreme de Justiție recursul său a fost

admis și s-a casat hotărârea din 16 septembrie2003 a Curții de Apel Chișinău,

1

fiind emisă o hotărâre nouă de admitere a acțiunii, prin care s-a anulat ordinul de

concediere și s-a restabilit Iacob Guja în funcția anterior deținută.

Astfel, prin ordinul nr. 523-p din 05 iunie 2008, a fost restabilit în funcția de

șef al Secției relații cu mijloacele de informare în masă a Procuraturii Generale,

începând cu 28 mai 2008. La 16 iunie 2008, Procuratura Generală i-a adus la

cunoștință conținutul ordinului nr. 551-p, prin care a fost demisionat din funcție

în temeiul art. 14 al. (8) din Legea serviciului public.

În această ordine de idei, Iacob Guja a apreciat acțiunile Procuraturii

Generale ca fiind ilegale, deoarece aceasta nu s-a conformat art. 46 din

Convenție, și anume principiului „Forței obligatorii și executorii a hotărârilor”.

Iacob Guja a solicitat anularea ordinului nr. 551-p emis de Procuratura

Generală la 16 iunie 2008; restabilirea în funcția deținută anterior; încasarea

salariului mediu pentru absența forțată de la lucru și încasarea sumei de 100 000

de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 46, 47-

49), acțiunea depusă de Iacob Guja a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 29 aprilie 2009 a Curții Supreme de Justiție (f.d. 69, 70-74),

a fost respins recursul declarat de Iacob Guja și s-a menținut hotărârea din 17

decembrie 2008 a Curții de Apel Chișinău.

Soluția primei instanțe s-a întemeiat pe dispozițiile art. 14 alin. (8) din Legea

serviciului public.

În consolidarea soluțiilor sale, Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de

Justiție au reținut că, începând cu data de 08 februarie 2007, a fost numit un nou

conducător al Procuraturii Generale. Astfel, prin prisma art. 14 alin. (8) din Legea

serviciului public, începând cu 10 iunie 2008, acesta dispunea de dreptul legal de

a înceta, prin demisionare, activitatea lui Iacob Guja.

La 18 iulie 2018, Iacob Guja și reprezentantul acestuia Vitalie Zama a

declarat revizuire împotriva deciziei din 29 aprilie 2009 a Curții Supreme de

Justiție (f.d. 76-78), în temeiul art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă.

În motivarea revizuirii a indicat că, la 27 februarie 2018, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a adoptat și pronunțat hotărâre pe cauza Guja v. Republica

Moldova Nr. 2 (cererea nr. 1085/10), prin care a declarat că a avut loc violarea

articolului 10 din Convenție.

În acest sens, revizuentul a notat că Înalta Curte a constatat că modul în care

autoritățile au executat decizia din 28 mai 2008 a Curții Supreme de Justiție de

restabilire a reclamantului, precum și tratamentul la care a fost supus acesta pe

durata a zece zile a angajării sale, denotă că noua concediere a lui Iacob Guja nu

a fost rezultatul unei noi și irelevante dispute de muncă, ci mai degrabă o

continuare a măsurilor de represiune pentru whistle-blowing-ul din 2003.

Astfel, Curtea a conchis că noua concediere a lui Iacob Guja constituie o

ingerință în dreptul acestuia la libertatea de exprimare.

Curtea a ajuns la concluzia că, prin prisma articolului 10 § 2 din Convenție,

noua ingerință nu era necesară într-o societate democratică, Procuratura Generală

continuând măsurile sale de represiune împotriva reclamantului pentru informare.

În conjunctura relevată, revizuentul a menționat că dorește să obțină casarea

hotărârilor judecătorești naționale emise contrar Convenției, și redeschiderea

procedurii judiciare, cu ulterioara admitere a acțiunii și anulare a ordinului de

concediere a sa din funcție.

2

Revizuentul Iacob Guja a solicitat admiterea cererii de revizuire; casarea

deciziei din 29 aprilie 2009 a Curții Supreme de Justiție; rejudecarea cauzei în

ordine de recurs, cu casarea deciziei din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel

Chișinău și emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă acțiunea sa, să fie

recunoscut ilegal și anulat ordinul nr. 551-p emis la 16 iunie 2008 de Procurorul

General, restabilirea lui Iacob Guja în funcția anterior deținută și încasarea

salariului mediu pentru lipsa forțată de la muncă, începând cu data concedierii și

până la restabilirea la locul de muncă.

Examinând cererea de revizuire, prin prisma criticilor formulate de Iacob

Guja și în limitele temeiurilor de drept invocate de acesta, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că aceasta urmează a fi admisă și casată decizia din 29 aprilie 2009 a Curții

Supreme de Justiție, cu transmiterea cauzei pentru rejudecare în ordine de recurs,

din motivele ce succed.

În conformitate cu art. 446 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pot fi

supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile, și deciziile irevocabile ale

tuturor instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Articolul 448 din Codul de procedură civilă statuează în alineatul (2) că

cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a

fost menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se

soluționează de instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă

hotărâre.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheiere de admitere a

cererii de revizuire și de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii.

În debut, Colegiul consideră oportun de a evoca faptul că, revizuirea este o

cale extraordinară de atac – de retractare, prin intermediul căreia se poate obține

desființarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și redeschiderea procedurii

judiciare, în cazurile expres determinate de lege, dar și cu respectarea principiilor

fundamentale ale unui proces echitabil.

Urmează a fi notat că unul din aspectele fundamentale ale preeminenței

dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere inter alia ca

atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Securitatea raporturilor

juridice presupunând respectarea principiului res judicata, adică principiul

caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest principiu cere ca nicio

parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și

obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a

cauzei.

La caz, este imperioasă și jurisprudența Curții Europeane a Drepturilor

Omului, care a reiterat că competența instanțelor de revizuire care trebuie

exercitată întru corectarea erorilor judiciare și omisiunilor justiției, dar nu pentru

a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat,

iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este

un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar

atunci când este necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare

(Brumărescu v. România, nr. 28342/95, § 61-62 și Roșca v. Moldova, nr.6267/02,

3

Astfel, legiuitorul național a permis o derogare de la principiul res judicata,

doar în cazurile când această derogare este necesară, datorită unor circumstanțe

esențiale și convingătoare.

Or, în esență, scopul instituției revizuirii este de a îndrepta (repara/înlătura)

unele greșeli comise la înfăptuirea actului de justiție, pentru neregularități ce s-au

săvârșit dintr-o împrejurare, neimputabilă instanței, sau dintr-un motiv

neimputabil părților, și care de obicei sunt descoperite ulterior adoptării hotărârii

judecătorești.

Prin urmare, redeschiderea unui proces civil este condiționată de respectarea

exigențelor de exercitare a căii extraordinare de atac prevăzute expres în Codul de

procedură civilă, iar scopul urmărit de titular nu trebuie să rezide în reexaminarea

cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri favorabile sie.

Reieșind din ipoteza relevată, Colegiul decelează că legiuitorul a prevăzut

mecanisme ce acordă posibilitatea desființării hotărârilor judecătorești

irevocabile, în cazul în care urmează a fi corectate anumite erori judiciare și

omisiuni în cadrul înfăptuirii justiției. Revizuirea fiind o cale de retractare și nu

de reformare a hotărârii, astfel încât redeschiderea procesului având loc doar în

baza unor temeiuri strict prevăzute de lege.

Astfel, revizuirea fiind o cale de retractare și nu de reformare a hotărârii, în

cadrul acesteia, redeschiderea procesului are loc doar în baza unor temeiuri strict

prevăzute de lege, in concreto stipulate la art. 449 din Codul de procedură civilă.

În condițiile speței, Iacob Guja a depus cerere de revizuire în baza art. 449

lit. h) din Codul de procedură civilă, întemeind-o pe hotărârea din 27 februarie

2018 a Curții Europene a Drepturilor Omului adoptată în cauza Guja v. Republica

Moldova Nr. 2 (cererea nr. 1085/10).

În conformitate cu art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, revizuirea

se declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat,

printr-o hotărâre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o

declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi

remediată, cel puțin parțial, prin anularea hotărîrii pronunțate de o instanță de

judecată națională.

Colegiul notează că invocarea acestui temei de declarare a revizuirii impune

necesitatea respectării a două condiții: 1) să fie raportat la consecințele grave ale

încălcării drepturilor sau libertăților fundamentale și care continuă să se producă;

și 2) imposibilitatea remedierii consecințelor produse în alt mod decât prin

revizuirea hotărârii pronunțate.

Respectiv, acest temei de revizuire este aplicabil în situația în care este

necesară reabilitarea cetățenilor în drepturile și libertățile fundamentale încălcate

printr-un act judecătoresc de dispoziție irevocabil, acest fapt fiind constatat

printr-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului.

În sensul temeiului de revizuire prevăzut de art. 449 lit. h) din Codul de

procedură civilă, pentru aplicarea acestuia urmează a fi constatată legătura de

cauzalitate între actul judecătoresc de dispoziție supus revizuirii și drepturile și

libertățile fundamentale declarate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului

urmează ca fiind violate.

Implicit circumstanțelor cauzei, instanța de revizuire taxează că, prin

hotărârea din 27 februarie 2018 a CtEDO, în baza căreia Iacob Guja își

întemeiază revizuirea, s-a constatat încălcarea articolului 10 din Convenție.

4

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că dat fiind faptul că după ce

a constatat prin hotărârea din 12 februarie 2008 o încălcare a libertății lui Iacob

Guja de exprimare cu privire la prima sa concediere, reclamantul a fost concediat

a doua oară de la locul său de muncă.

Înalta Curte a considerat că există suficiente motive pentru a se conchide că

a doua concediere a reclamantului de la locul de muncă nu era legată de un litigiu

obișnuit de muncă, ci avea toate caracteristicile unor represalii pentru acțiunile

sale de dezvăluire a scrisorilor în anul 2003. De fapt, Procurorul General nu a

încercat nici măcar să creeze impresia unei simple dispute de muncă, în schimb a

acționat astfel încât să dea impresia că reclamantul nu mai era binevenit să

lucreze la vechiul său loc de muncă.

Aici, Curtea a subliniat faptul că obligația de repunere în drepturi nu

împiedică concedierea ulterioară dintr-un alt motiv justificat, fără legătură însă cu

demiterea inițială.

Având în vedere cele expuse, Curtea a considerat că concedierea

reclamantului de la lucru din iunie 2008 a constituit o „ingerință a unei autorități

publice” în dreptul lui Iacob Guja la libertatea de exprimare, protejat de articolul

10 § 1 din Convenție. O asemenea ingerință reprezintă o încălcare a articolului 10

dacă nu este „prevăzută de lege”, dacă nu urmărește unul sau mai multe scopuri

legitime și dacă nu este „necesară într-o societate democratică” pentru realizarea

acestor scopuri.

Deopotrivă, Curtea nu a considerat necesar să se pronunțe cu privire la

legalitatea intervenției autorităților și la scopul legitim al acesteia. În ceea ce

privește caracterul „necesar într-o societate democratică”, Curtea nu a identificat

niciun motiv să se distanțeze de constatările sale cuprinse în §§ 80-97 ale

hotărârii din 12 februarie 2008 adoptate pe cauza Guja v. Moldova (cererea

nr. 14277/04).

În plus, ceea ce a avut o importanță deosebită pentru Curte în cauza de față

este faptul că instanțele naționale nu au reacționat în vreun fel la afirmațiile

reclamantului potrivit cărora concedierea sa reprezintă, de fapt, o încercare a

autorităților de a scăpa de un angajat incomod, date fiind evenimentele din 2003.

Or, instanțele naționale nu au dat atenție afirmațiilor reclamantului cu privire la

tratamentul la care fusese supus în timpul celor zece zile de angajare. Instanțele

nu au examinat dacă concedierea reclamantului a constituit o ingerință în

drepturile acestuia garantate de articolul 10 sau dacă decizia de concediere a

reclamantului în baza art. 14 alin. (8) din Legea privind serviciul public a fost una

justificată, conform articolului 10 § 2 din Convenție, având în vedere

evenimentele din 2003 și hotărârea CtEDO din 12 februarie 2008 adoptată pe

cauza Guja v. Moldova.

Finalmente, Curtea a reținut că, în loc să-și îndeplinească rolul principal în

cadrul sistemului de protecție al Convenției, prin examinarea factorilor

fundamentali și esențiali din perspectiva Convenției, instanțele naționale s-au

limitat la verificarea formalităților precum acordul dat de sindicate și

aplicabilitatea art. 14 alin. (8) din Legea privind serviciul public în situația

reclamantului.

La caz, Colegiul reiterează că în conformitate cu articolul 46 § 1 din

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale,

Înaltele Părți Contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive

5

ale Curții în litigiile în care ele sunt părți.

În acest sens, la 19 ianuarie 2000, în cadrul reuniunii a 694-a a Delegaților

Miniștrilor, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat Recomandarea

nr. R (2000) 2 „Cu privire la reexaminarea sau redeschiderea unor cauze la nivel

național în urma hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului”. Potrivit

acestei Recomandări, ține de autoritățile competente ale Statului pârât să decidă

care sunt măsurile cele mai potrivite pentru a realiza restitutio in integrum, luând

în considerație mijloacele disponibile conform sistemului de drept național.

Astfel, Colegiul notează că, la nivel intern, mecanismul de asigurare a

realizării principiului restitutio in integrum, în conformitate cu articolul 46 § 1

din Convenție, este desființarea în temeiul art. 449 lit. h) din Codul de procedură

civilă a hotărârii judecătorești care a adus violarea articolului 10 din Convenție în

privința lui Iacob Guja.

Însă, aplicarea acestui temei de redeschidere a procedurii judiciare, este

justificată doar în cazul în care:

1) partea lezată continuă să suporte consecințe negative în urma hotărârii

naționale, și care nu pot fi compensate prin satisfacție echitabilă, și care nu pot fi

înlăturate decât prin redeschiderea procedurii judiciare și rejudecarea cauzei;

2) din hotărârea Curții rezultă că: a) decizia internă atacată contravine în

fond Convenției; b) încălcarea constatată este cauzată de erori sau deficiențe de

procedură de o astfel de gravitate care ar provoca un dubiu serios față de

rezultatul procedurii interne atacate.

În această ordine de idei, coroborând concluziile Curții Europene a

Drepturilor Omului din hotărârea adoptată în cauza Guja v. Moldova Nr. 2, se

deduce că, în speță, sunt întrunite elemente necesare pentru aplicarea prevederilor

art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, deoarece a fost stabilită o legătura de

cauzalitate directă între decizia din 29 aprilie 2009 a Curții Supreme de Justiție și

drepturile, garantate de articolul 10 din Convenție, ce i-au fost încălcate lui Iacob

Guja.

Astfel, pentru a obține o reparație, cel puțin parțială, a drepturilor ce i-au

fost încălcate lui Iacob Guja prin decizia din 29 aprilie 2009 a Curții Supreme de

Justiție, se impune necesitatea desființării acestui act judecătoresc de dispoziție.

Or, în condițiile circumstanțelor constatate de Curte, este necesară repunerea

părții lezate, pe cât e posibil, în aceeași situație în care s-a aflat înainte de

violarea Convenției (restitutio in integrum).

Respectiv, având în vedere că prin hotărârea Curții Europene nu s-a stabilit

temeinicia sau netemeinicia hotărârii judecătorești naționale, ci doar violarea

articolului 10 din Convenție, Colegiul conchide că în condițiile speței, repararea

prejudiciului cauzat lui Iacob Guja poate fi efectuat, în primul rând, prin

modificarea hotărârii judecătorești naționale. Astfel, Iacob Guja fiind readus în

aceeași situație în care s-a aflat înainte de violarea Convenției.

În acest sens, este imperioasă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului în cauza Papamichalopoulos și alții v. Greciei, în care Curtea a notat că

„o hotărâre care constată o încălcare implică pentru statul pârât obligațiunea

juridică de a înceta încălcarea dreptului și de a lichida consecințele încălcării în

așa mod încât să restabilească pe cât se poate situația anterioară”.

În corolar, cu titlu de consecință și întru eliminarea disensiunii create,

precum și în sensul repunerii lui Iacob Guja în aceeași situație în care s-a aflat

6

înainte de violarea Convenției, Colegiul vădește necesitatea de a casa decizia din

29 aprilie 2009 a Curții Supreme de Justiție și de a redeschide procedura judiciară

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iacob Guja

împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la contestarea

actului administrativ, pentru rejudecare în ordine de recurs.

În conformitate cu articolul 46 § 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale și art. 453 alin. (1) lit. b) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Se admite cererea de revizuire depusă de Iacob Guja și reprezentantul acestuia

Vitalie Zama împotriva deciziei din 29 aprilie 2009 a Curții Supreme de Justiție.

Se casează decizia din 29 aprilie 2009 a Curții Supreme de Justiție în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iacob Guja împotriva

Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ.

Se reține cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Iacob Guja împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ în Curtea Supremă de Justiție, pentru examinarea

recursului declarat de Iacob Guja împotriva hotărârii din 17 decembrie 2008 a

Curții de Apel Chișinău.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

7