3ra-1125/18 — contestarea actului administrativ și anularea contractului de locațiune

3ra-1125/18 — contestarea actului administrativ și anularea contractului de locațiune (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra – 1125/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: I. Chirtoaca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

D E C I Z I E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Tamara Chișca – Doneva

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

judecând cererile de recurs declarate de către Comanac Mihail, reprezentat de

avocatul Botnaru Grigore, și de Consiliul municipal Chișinău,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul

teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău și

Comanac Mihail, cu privire la contestarea actului administrativ și anularea

contractului de locațiune,

împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis cererea de apel formulată de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

și s-a casat hotărârea din 23 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 10 iunie 2015, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenient accesoriu Comanac Mihail, cu privire la anularea deciziei nr. 2/25-6 din

2 aprilie 2015 a Consiliului municipal Chișinău.

Circumstanțe de fapt, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum

urmează.

La 2 aprilie 2015, Consiliului municipal Chișinău a adoptat decizia nr. 2/25-6

„Cu privire la prelungirea relațiilor contractuale de locațiune a unui garaj din str.

Ismail 56 lit. D, dlui Mihail Comanac”, prin care s-a transmis în locațiune lui Mihail

Comanac pe un termen de trei ani garajul cu o suprafață de 17,0 m.p. din str. Ismail

56 lit. D, mun. Chișinău.

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a notat că a efectuat un

control sub aspectul legalității deciziei menționate și a constatat că acest act

administrat a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare. Astfel,

Pagină 1 din 12

prin notificarea nr. 1304/0T4-976 din 13 mai 2015, acesta a solicitat pârâtului

anularea deciziei nr. 2/25-6 din 2 aprilie 2015, ca fiind emisă contrar legislației.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a invocat punctul 10 alin. (4) din

Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, potrivit căreia, bunurile

proprietate publică a statului sau a unității administrativ teritoriale, aflate în

gestiunea societăților comerciale sau a altor persoane juridice, pot fi date în

locațiune doar cu acordul autorității în administrarea căreia se află aceste bunuri.

Astfel, în opinia reclamantului, contractul nr. 22/11 din 22 decembrie 2011

încheiat între Î.M.G.F.L. nr. 9 și Mihail Comanac, care se prezumă a fi prelungit

prin decizia contestată urma să fie încheiat doar cu acordul Consiliului municipal

Chișinău în baza legislației în vigoare. Prin urmare, contractului respectiv îi sunt

aplicabile prevederile articolului 220 din Cod civil, care prevede că, actul juridic sau

clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.

În argumentarea acestui punct de vedere, Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a pretins că, la adoptarea deciziei contestate, pârâtul a ignorat

prevederile articolului 77 alin. (2), (3), (5) Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie

2006 privind administrația publică locală. Or, înstrăinarea, concesionarea, darea în

arendă ori în locațiune a bunurilor proprietate a unității administrativ teritoriale se

fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite

expres prin lege. Totodată, conform prevederilor punctului 23 din Hotărârea

Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, pentru aprobarea Regulamentului cu privire

la modul de dare în locațiune a activelor neutilizate, autoritatea abilitată poate

accepta darea bunurilor neutilizate în locațiune prin negocieri directe, atunci când

închirierea lor nu a fost solicitată la o licitație, când cheltuielile de organizare a

licitațiilor nu sunt justificate (nu sunt acoperite de chiria pe 6 luni).

Din aceste raționamente, reclamantul a susținut că procedura licitării dreptului

de locațiune urma a fi desfășurată în conformitate cu Regulamentul privind licitațiile

cu strigare și cu reducere, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 136 din 10 februarie

2009, care stabilește că organizarea și desfășurarea licitației este condiționată de:

asigurarea liberului acces la licitație și a drepturilor egale pentru toți participanții, cu

excepția celor lipsiți de acest drept și prioritatea prețului maxim propus.

În concluzie, Oficiul teritorial a considerat că pârâtul trebuia să asigure

accesul liber si egalitatea tuturor doritorilor de a obține dreptul la locațiune asupra

încăperii menționate în decizia contestată.

La 22 iulie 2015, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de modificare a obiectului acțiunii și de extindere a acesteia cu o pretenție

accesorie. Așadar, reclamantul a modificat calitatea procesuală a intervenientului

accesoriu Mihail Comanac, fiind calificat ca pârât (f. d. 27).

Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat anularea deciziei

nr. 2/25-6 din 2 aprilie 2015 a Consiliului municipal Chișinău și anularea

contractului de locațiune nr. 3/15/020 din 1 iunie 2015 (f. d. 27).

În cadrul examinării cauzei, Consiliul municipal Chișinău și Comanac Mihail

au depus referințe în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care au cerut

respingerea acțiunii ca nefondată (f. d. 19 – 20, 77 – 79).

Pagină 2 din 12

Prin hotărârea din 23 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea formulată de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată (f. d. 106, 114 – 117).

Împotriva acestui act de dispoziție, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat a declarat apel în termenul legal (f. d. 134).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 24 aprilie 2018, a admis cererea de

apel formulată de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și s-a casat

hotărârea din 23 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii (f. d. 135 – 143).

La 19 iunie 2018, Comanac Mihail, reprezentat de avocatul Botnaru Grigore,

a declarat recurs împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel,

în alt complet de judecată.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a afirmat că instanța de

apel nu a informat, în modul prevăzut de lege, participanții la proces despre ziua

examinării cauzei, fiind încălcate drepturile procedurale ale acestora. Mai mult, s-a

susținut că aceștia au fost lipsiți de dreptul de a combate faptele expuse în cererea de

chemare în judecată.

Cu privire la fondul cauzei, reprezentantul recurentului a susținut

considerentele din hotărârea din 23 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru și a considerat că a fost unica parte care a manifestat interesat față de

imobilul din litigiu.

La 20 iulie 2018. în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Oficiului teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat și Consiliului municipal Chișinău, informând că

referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii (f. d. 165).

La 10 septembrie 2018, Consiliul municipal Chișinău a formulat recurs

împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

acesteia și menținerea hotărârii din 23 octombrie 2017 a primei instanței.

În argumentarea opiniei sale, recurentul a considerat că instanța de apel a

interpretat eronat prevederile articolului 77 alin. (2) din Legea nr. 436 – XVI din 28

decembrie 2006 privind administrația publică locală. De fapt, prin prisma punctelor

3.1 și 3.3.3 din Regulamentul gestionării clădirilor, construcțiilor și încăperilor cu

altă destinație decât cea locativă, autoritatea publică locală a avut dreptul de a

prelungi contractul de locațiune cu intimatul Comanac Mihail fără desfășurarea unei

licitații publice.

Până la data examinării cauzei, intimații nu au depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria

de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. La fel,

mandatul seria MA nr. 0981080 din 24 august 2018 a dovedit faptul că avocatul

Botnaru Grigore a fost împuternicit în mod legal să atace hotărârea judecătorească și

să reprezinte interesele recurentului Comanac Grigore, care este subiectul abilitat cu

dreptul de a declara prezentul recurs (f. d. 74) în acord cu dispozițiile articolului 430

Pagină 3 din 12

din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei au confirmat că

cererea respectivă nu a fost examinată anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs a stabilit că

instanța de apel a expediat participanților la proces copia deciziei integrale la 24 mai

2018 (f. d. 146). Recursul a fost înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la 19

iunie 2018 (f. d. 148).

Prin urmare, având în vedere faptele prezentate, completul de judecată

constată că cererea de recurs a fost depusă în în conformitate cu art. 434 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului declarat de Comanac Mihail, inclusiv dacă argumentele recurentului

referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din articolul

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 5 septembrie 2018 a Curții

Supreme de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru

examinarea în fond (f. d. 172)

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursul s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților

la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererile de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept

care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe

baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurentul și intimatul au avut

posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la concluziile părții

adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a

se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie

2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs

Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

În subsidiar, în parag. 26 – 27 din decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a

Curții Constituționale, privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din

Codul de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de

apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în

persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu

criticele invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că se impune admiterea recursului și casarea

deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu dispunerea trimiterii

cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de apel, în alt complet, pentru motivele

ce succed.

În corespundere cu articolul 4451 din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs dispune, printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac, încetarea

procedurii de recurs, din oficiu sau la cerere, dacă după declararea admisibilității

recursului se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433.

Pagină 4 din 12

La această etapă, instanța de recurs notează că la originea prezentei examinări

se află două cereri de recurs declarate la date distincte de către Comanac Mihail,

reprezentat de avocatul Botnaru Grigore, și de Consiliul municipal Chișinău

împotriva deciziei 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În primul caz, cererea a fost înregistrată la 19 iunie 2018 (f. d. 148), iar, la 5

septembrie 2018, a fost considerată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei (f. d.

172). Ulterior, la 10 septembrie 2018, Consiliul municipal Chișinău a avansat o

cerere de recurs, care a fost semnată de reprezentanta Maria Crețu (f. d. 174).

Din această perspectivă și având în vedere că a doua cerere a fost depusă după

examinarea procedurii admisibilității, Colegiul lărgit își propune să verifice

întrunirea condițiilor pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară, care pot fi mai stricte decât cerințele instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag.

34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64). În esență, omiterea unei

asemenea proceduri, în cazul apariției unor noi circumstanțe, ar conduce inevitabil

la încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat în articolul 20 din

Constituția Republicii Moldova și articolul 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO). De fapt, ideea respectivă

se fundamentează, în subsidiar, pe faptul că normele de drept procedural au un

caracter decisiv asupra unei judecări corecte a cauzei, fiind reglementate de norme

imperative ale Codului de procedură civilă.

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 parag. (1) din Convenție (a se vedea, inter alia, Lebedinschi v. Republica

Moldova, 16 septembrie 2015, parag. 32).

Conjunctura relatată supra, implică obligația pozitivă a instanței de recurs de

a efectua controlul judiciar separat al cererilor de recurs.

Cu privire la cererea de recurs declarată de Consiliul municipal Chișinău, în

care a fost aplicată semnătura reprezentantei prin procură Maria Crețu, instanța de

recurs reține următoarele aspecte.

În conformitate cu articolul 5 alin. (1) din Codul de procedură civilă, orice

persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească, în modul

stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și

interesele legitime.

În aceeași ordine de idei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în

jurisprudența sa consecventă, că dreptul de acces la o instanță nu este absolut. El

poate da ocazia unor limitări implicit admise, deoarece el reclamă prin însăși natura

sa o reglementare din partea statului. În elaborarea unei astfel de reglementări,

statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Cu toate acestea, limitările

aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului de o manieră sau într-o

asemenea măsură încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. Mai mult decât

atât, ele nu se conciliază cu art. 6 § 1 decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă

există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

vizat (a se vedea, inter alia, Lupaș și alții v. România, 23 noiembrie 2006, parag. 62

– 64; Jones și alții v. Regatului Unit, 14 ianuarie 2014, parag. 186; Cornea v.

Pagină 5 din 12

Moldova, 22 iulie 2014, parag. 22; Urechean și Pavlicenco v. Moldovei, 2

decembrie 2014, parag. 39).

Prin urmare, legislatorul a prevăzut în articolul 430 lit. a) din Codul de

procedură civilă, sunt în drept să declare recurs: părțile și alți participanți la proces.

În completare la acest articol, articolul 437 alin. (3) din Codul de procedură

civilă prescrie că, în cazul când recursul este declarat prin reprezentant, la cererea de

recurs se anexează și documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă

împuternicirile acestuia dacă în dosar lipsește o astfel de împuternicire.

În același context, art. 75 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

prevede că procesele persoanelor juridice se susțin în instanță de judecată de către

organele lor de administrare, care acționează în limitele împuternicirilor atribuite

prin lege, prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum și de

către alți angajați împuterniciți ai persoanei juridice, de către avocați sau avocați

stagiari. Așadar, conducătorul organizației își confirmă împuternicirile prin

documentele prezentate în judecată ce atestă funcția sau calitatea lui de serviciu ori,

după caz, prin actele de constituire.

Ansamblul acestor norme de drept procedural urmăresc scopul legitim al

protecției intereselor legale ale persoanei reprezentate, întrucât, în conformitate cu

art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, actele procedurale efectuate de

reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana

reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Din analiza conținutului cererii de recurs depuse la 10 septembrie 2018,

rezultă că recurentul Consiliul municipal Chișinău este reprezentat de Maria Crețu.

Totuși, analiza succesivă a lucrărilor dosarului, se atestă că ultima procura anexată

la materialele cauzei datează din 3 februarie 2017. Mai mult, potrivit acesteia,

împuternicirile dnei Maria Crețu sunt valabile până la 31 decembrie 2017 (f. d. 76).

În ceea ce a urmat, Consiliul municipal Chișinău nu a participat la examinarea

cauzei în ordine de apel.

Prin urmare și în baza materialelor prezente la dosar, instanța de judecată

reține, prin prisma articolului 75 alin. (3) din Codul de procedură civilă, înscrisul

indicat supra în calitate de probă pertinentă, care demonstrează în mod incontestabil

că la 10 septembrie 2018, când a fost depus recursul supus examinării, Maria Crețu

nu a avut dreptul de a exercita în numele Consiliului municipal Chișinău calea de

atac sub formă de recurs, dar și de a aplica semnătura pe un atare act de procedură.

În aceste circumstanțe, instanța a stabilit cu certitudine că, la această etapă,

pretinsul reprezentant al recurentului a ignorat prevederile obligatorii cu privire la

cerințele reprezentării în instanța judecătorească impuse de art. 75 alin. (2), (3); art.

437 alin. (3) din Codul de procedură civilă, iar, sub sancțiunea art. 4451 din Codul

de procedură civilă, procedura de recurs intentată la cererea formulată de Consiliul

municipal Chișinău trebuie încetată, din cauza existenței temeiul prevăzut la

articolul 433 lit. c) din Codul de procedură civilă:

Pe cale de consecință, instanța de judecată consideră că există o

proporționalitate rezonabilă între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit în

situația în care cererea de recurs este semnată de o persoană care nu este abilitată cu

Pagină 6 din 12

acest drept în condițiile legii, iar, în principiu, această soluție nu poate fi privită ca o

restricție asupra dreptului de acces la un tribunal.

Cu privire la recursul formulat de către Comanac Mihail, reprezentat de

avocatul Botnaru Grigore, Colegiul lărgit relevă următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs

Spania [Marea Cameră], 21 ianuarie 1999, parag. 26).

În corespundere cu articolul 432 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-

a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

Din perspectiva acestui temei, recurentul a invocat că instanța de apel nu a

informat, în modul prevăzut de lege, participanții la proces despre ziua examinării

cauzei, fiind încălcate drepturile procedurale ale acestora. Mai mult, s-a susținut că

aceștia au fost lipsiți de dreptul de a combate faptele expuse în cererea de chemare

în judecată. În final, acesta a sugerat că articolele 102 alin. (41), 105 și 379 alin. (1)

din Codul de procedură civilă nu sunt relevante speței.

Cu privire la argumentul dat, Colegiul judiciar va efectua, pentru început, un

control al procedurii în fața instanțelor ierarhic inferioare, privită în întregimea sa, și

va ține cont de circumstanțele pertinente încălcării, care este pretinsă de recurent.

Colegiul lărgit observă că, prin încheierea din 6 februarie 2018, instanța de

apel nu a dat curs cererii de apel depuse de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat și a comunicat apelantului despre obligativatea prezentării apelului motivat,

acordându-i un termen de 10 zile. La fel, instanța de apel a stabilit ședința de

judecată pentru 24 aprilie 2018, ora 10:00 (f. d. 122 - 123).

Conform citației la dosarul civil nr. 3a – 258/18, instanța de apel a expediat,

doar părților din proces, inclusiv lui Comonac Mihail, înștiințarea despre

examinarea cauzei civile în incinta acestei autorități judecătorești la 24 aprilie 2018,

ora 10:00. Copia încheierii de a nu da curs a fost indicată ca anexă (f. d. 124).

Plicul expediat în adresa lui Comonac Mihail, la adresa mun. Chișinău, str.

Cărămidarilor, nr. 45, denotă că citația instanței nu a fost recepționată de acesta,

având inscripția pe verso „Nereclamat” (f. d. 125).

La 2 aprilie 2018, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a expediat,

prin intermediul serviciului poștal, apelul motivat la Curtea de Apel Chișinău.

Cererea a fost înregistrată în cancelaria instanței la 4 aprilie 2018 (f. d. 128 – 130).

La o dată necunoscută, grefierul instanței de apel a expediat apelul sus –

menționat în adresa Consiliului municipal Chișinău și Comonac Mihail (f. d. 132).

În decizia din 24 aprilie 2018, instanța de apel a indicat că intimatul a fost

înștiințat în condițiile legii, iar în temeiul articolelor 102 alin. (41), 105 și 379 alin.

(1) din Codul de procedură civilă, a dispus examinarea cauzei în ordine de apel în

lipsa acestuia.

Pagină 7 din 12

În mod corespunzător, instanța de judecată va raporta obiecția recurentului la

normele de drept invocate de el, dar și la dispozițiile legale care sunt relevante

acestei situației de fapt, care vor fi aplicate în redacția de la data judecării cauzei

civile și efectuării actelor de procedură.

În conformitate cu articolul 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, actele

de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra

semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare

recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului

judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în

act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

În corespundere cu articolul 102 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

instanța înștiințează prin citație participanții la proces, martorii, experții, specialiștii

și interpreții privitor la locul, data și ora ședinței de judecată sau la locul, data și ora

efectuării unor acte de procedură.

Articolul 370 alin. (2) din aceeași lege impune obligația pozitivă instanței de

apel de a expedia participanților la proces copii de pe cererea de apel și de pe

înscrisurile care nu au fost prezentate primei instanțe, de a cita părțile și alți

participanți la proces, propunându-le să depună, cu cel puțin 3 zile înainte de

judecarea apelului, noi referințe și înscrisuri la dosar.

Potrivit articolului 379 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

neprezentarea în ședință de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanților

acestora, precum și a unui alt participant la proces, citați legal despre locul, data și

ora ședinței, nu împiedică judecarea apelului. Instanța însă este în drept să amâne

ședința dacă va constata că neprezentarea este motivată. În cazul în care constată că

participantului la proces nu i s-a remis cererea de apel, probele noi, referințele,

instanța de apel dispune amânarea procesului pentru remitere.

Reieșind din raționamentele legale evocate, Colegiul de control judiciar

observă că, potrivit procesului – verbal al ședinței judiciare din 24 aprilie 2018 (ora

10:25), intimatul Comonac Mihail nu s-a prezentat, însă este menționat că a fost

citat legal, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f. d.

133). Materialele cauzei nu conțin nicio confirmare referitoare la împrejurarea

indicată de instanța de apel.

De altfel, instanța de recurs amintește că, la 20 martie 2018, instanța de apel a

expediat în adresa lui Comonac Mihail o citație, care nu a fost recepționată. Cu alte

cuvinte, plicul respectiv conține inscripția pe verso „Nereclamat” (f. d. 125).

Conjunctura dată denotă că trimitere poștală nu a fost distribuită destinatarului din

cauza nesolicitării. Or acest fapt se prezumă, întrucât, conform punctului 82 din

Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, pentru aprobarea Regulilor

privind prestarea serviciilor poștale, trimiterile poștale cu mențiunea „Citație” sau

„Înștiințare” se înmânează personal destinatarului. În lipsa acestuia, în cutia poștală

individuală se lasă avizul de sosire pentru primirea trimiterii în unitatea poștală.

Cu toate acestea, Colegiul judiciar notează că, în jurisprudența Ct.E.D.O, s-a

precizat faptul că instanțele naționale trebuie să depună eforturi rezonabile pentru a

convoca părțile la o audiere (a e vedea Babunidze vs Rusia (dec.), 15 mai 2007;

Kolegovy vs Rusia, 1 martie 2012, parag. 42, 1 martie 2012).

Pagină 8 din 12

În acest caz, instanța de recurs învederează că, în fața primei instanțe,

recurentul Comanac Mihail a fost reprezentat de avocatul Botnaru Grigore în baza

mandatului seria MA nr. 0981080 din 24 august 2016. Avocatul menționat a fost

desemnat, prin decizia privind acordarea asistenței juridice calificate garantate de

stat nr. 1231/ACC din 23 august 2016 a Oficiuli teritorial Chișinău al Consiliului

Național pentru Asistență juridică Garantată de Stat (f. d. 67). Mai mult, în cererea

depusă la 19 iulie 2016 la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, Comanac Mihail a

susținut că este pensionar, nu are resurse financiare pentru a-și angaja un avocat și

dorește să participe în ședința de judecată (f. d. 47 – 48). Argumentele respective au

fost reluate de către avocatul recurentului în cererea dedusă judecății (f. d. 153).

Luând în considerare circumstanțele excepționale ale cauzei, în special, vârsta

recurentului, instanța de recurs consideră că este un factor agravant că, în absența

oricăror mijloace alternative de notificare, instanța de apel nu a apreciat situația

individuală a participantului, după caz, nu l-a informat pe avocatul acestuia. Actele

de contact al reprezentantului au fost inserate în mandatul acestuia, care era anexat

la materialele cauzei (a se vedea Zavodnik vs Slovenia, 21 mai 2015, parag. 79 – 80;

Farcaș și alții vs România, 5 iunie 2018, parag. 39 – 40).

Din considerentele evocate, Colegiul lărgit constată că pricina civilă în ordine

de apel s-a judecat în absența lui Comanac Grigore și a avocatului acestuia, Botnaru

Grigore, cărora nu le-a fost comunicat ora ședinței de judecată din 24 aprilie 2018,

ora 10:00. În esență, probele care confirmă transmiterea prin mijloace legale și

primirea citației de către aceștia lipsesc în dosarul civil.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că instanța de apel a aplicat greșit

articolul 379 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ceea ce nu permitea examinarea

cauzei în fond. În esență, elementele descrise mai sus se circumscriu temeiului

prevăzut la articolul 432 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură civilă. În speță,

Colegiului lărgit îi revine obligația de a verifica dacă erorile judiciare pot fi

calificate esențiale și dacă pot fi corectate în baza argumentelor livrate de părți,

coroborate prin înscrisurile anexate la materialele cauzei.

Efectul omisiunii instanței de apel va fi analizat prin prisma consecințelor

juridice pe care aceste le produc în soluționarea cauzei, în special, în baza

principiului contradictorialității și egalității în arme.

Instanța de recurs învederează că articolul 26 alin. (2) din Codul de procedură

civilă prevede că principiul contradictorialității presupune organizarea procesului

astfel încât părțile și ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și

formula, argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele

susținerii ei de sine stătător și independent de instanță, de alte organe și persoane, de

a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu

pricina dată judecății și de a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor

instanței.

În același context, Curtea Europeană a statuat că principiul

contradictorialității și principiul egalității armelor, care sunt strâns legate, constituie

componente fundamentale ale conceptului de „audiere echitabilă” în sensul

articolului 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceste

principii, care acoperă toate aspectele dreptului procesual din statele contractante, se

aplică și în sfera specifică de notificare a actelor judiciare ale părților, deși articolul

Pagină 9 din 12

6 parag. 1 nu poate fi interpretat ca prescripând o formă specifică de notificare a

documentelor (a se vedea Avotiņš vs Letonia (Marea Cameră), 23 mai 2016, parag.

119). Totodată, un prim pas a respectării acestor garanții și dreptului de acces la

tribunal a fost considerat ca fiind citarea corectă a participanților și comunicarea

hotărârilor pentru a le putea contesta (a se vedea Capital Bank Ad vs Bulgaria, 24

noiembrie 2005). Astfel, Curtea Europeană a arătat că instanțele trebuie să dea

dovadă de diligență suficientă și să ia toate măsurile ce se pot aștepta, în mod

rezonabil, de la ele pentru a-i cita pe justițiabili (a se vedea Miholpa vs Letonia, 31

mai 2007).

Mai mult, cauzele Bucuria vs Moldova (5 ianuarie 2010, parag. 24) și

Rassohin vs Moldova (18 octombrie 2011, parag. 33), Curtea Europeană a examinat

probleme similare și a constatat încălcarea articolului 6 parag. 1 în contul omisiunii

Curții Supreme de Justiție de a cita reclamanții la ședințele de judecată.

În mod similar, Colegiul de control judiciar reține că, în prezenta cauza,

instanța de apel a casat hotărârea judecătorească a instanței inferioare pronunțate în

favoarea recurentului, în urma rejudecării fondului și determinării împrejurări de

fapt în cadrul unei ședințe de judecată la care acesta și avocatul lui nu au fost citați.

De fapt, o asemenea procedură nu ar fi trebuit să aibă loc fără ca recurentul să aibă

posibilitatea de a-și prezenta poziția, în special, având în vedere faptul că instanța de

apel nu le-a expediat cererea de apel motivată (a se vedea KENZIE GLOBAL

LIMITED LTD vs Moldova, 8 aprilie 2014, parag. 18 – 20).

Cu privire la ultimul considerent, Colegiul lărgit notează că la materialele

cauzei nu există nicio dovadă, ce-ar atesta primirea cererii de apel, care ar asigura

posibilitatea recurentului de a-și pregăti apărarea împotriva apelantului.

În subsidiar, instanța de recurs subliniază că articolul 373 din Codul de

procedură civilă prevede competența instanței de apel, în cadrul judecării unei cereri

de apel, de soluționare a situației de drept și de fapt referitoare la fondul cauzei.

Totodată, aceasta procedură impunea oralitatea procesului în fața instanțelor de apel

și prevedea faptul că marja controlului acestor instanțe nu se limita doar la probleme

de drept, ci se extindea și asupra problemelor de fapt. Prin urmare, recurentul a

prezentat un înscris în prima instanță, potrivit căruia, nicio persoană din zona

imobilului nu are interes față de bunul din speță, ceea ce i-a permis să solicite

prelungirea contractului de locațiune (f. d. 80 – 83). Cu toate acestea, instanțele

ierarhic inferioare nu pare să fi luat în considerare niciunul dintre factorii respectivi,

dar nici nu au răspuns la valoarea acestora asupra soluției cauzei.

În aceste circumstanțe, procedând la analiza fondului cererii de apel formulate

de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, fără să stabilească dacă

recurentul cunoștea sau trebuia să cunoască data și ora desfășurării procesului,

instanța ierarhic inferioară l-a privat pe acesta de șansa de a-și susține cauza în mod

efectiv.

Prin urmare, ținând cont de faptele din speță, de argumentele părților și de

constatările de mai sus, Colegiul judiciar consideră că a examinat principalele

întrebări juridice puse în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat

în privința motivelor invocate, cu privire la fondul cauzei civile. Acestea, în esență,

nu au forță juridică de a influența prezenta soluție pe caz (a se vedea, printre alte

autorități, Kamil Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din 10 mai 2007; Centrul

Pagină 10 din 12

pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu vs România (Marea

Cameră), 17 iulie 2014, parag. 156).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili că erorile judiciare

analizate în speță sunt esențiale și confirmă incidența temeiului declarării recursului

indicat la articolul 432 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură civilă. Or omisiunea

instanței de apel de a cita recurentul și de-ai înmâna cererea de apel conduc

inevitabil la o soluționare greșită a cauzei, din moment ce recurentul nu a putut să

ofere comentarii la circumstanțele de fapt și de drept. Iar, în esență, judecarea

recursului, exercitat conform rigorilor impuse de articolul 432 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, are caracter devolutiv numai pentru problemele de drept material și

procedural. Curtea Supremă de Justiție verifică doar legalitatea deciziei, nu și

temeinicia ei în fapt. În acest caz, instanța de recurs nu cercetează cum a fost

reflectată realitatea obiectivă a faptelor determinate de instanțele ierarhic inferioare,

cu excepția situației în care constatările pot fi considerate arbitrare sau vădit

nerezonabile. În plus, articolul 442 din Codul de procedură civilă prevede că în

ordine de recurs nu pot fi administrate probe noi, ceea ce consolidează poziția sus-

menționată.

În concluzie, Colegiul lărgit notează că greșelile procedurale nu pot fi

corectate în ordine de recurs.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, cu dispunerea restituirii pricinii spre rejudecare în aceeași instanță,

în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii este necesar de remediat neajunsurile procedurii

inițiale, iar cauza civilă urmează a fi examinată în întregime în cadrul unor

proceduri noi, fiind examinate pe deplin toate pretențiile și observațiile părților în

vederea respectării dreptului părților la un proces echitabil, în special, în partea ce

ține de citarea părților cu privire la ședința de judecată și comunicarea efectivă a

conținutului cererii de a apel (a se vedea, spre exemplu, cauza Victor Harovschi v.

Moldova, 18 noiembrie 2008).

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se încetează procedura de recurs în cazul cererii de recurs depusă de Consiliul

municipal Chișinău.

Se admite recursul declarat de recurs declarată de către Comanac Mihail,

reprezentat de avocatul Botnaru Grigore.

Se casează decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău și

Comanac Mihail, cu privire la contestarea actului administrativ și anularea

Pagină 11 din 12

contractului de locațiune, cu dispunerea trimiterii cauzei spre rejudecare în Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători, Tamara Chișca - Doneva

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Pagină 12 din 12