2ra-1722/18 — recunoasterea nulitătii contractului de vanzare cumparare, radierea dreptului de proprietate

Dosarul nr. 2ra-1722/18

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central (judecătorul: A. Roșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (judecătorii: S.Procopciuc, E.Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de Tatiana Liuticova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă Tatiana Liuticova

împotriva lui Alexandr Liuticov și Nicolai Gațmaniuc cu privire la recunoașterea

nulității contractului de vânzare-cumpărare și radierea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Tatiana Liuticova, fiind menținută hotărârea din

14 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central,

constată:

La 09 august 2017, Tatiana Liuticova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Alexandr Liuticov și Nicolai Gațmaniuc cu privire la recunoașterea

nulității contractului de vânzare-cumpărare și radierea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că în timpul căsătoriei cu Alexandr

Liuticov din mijloacele bănești comune, au procurat automobilul „xxxxxxx”,

,

a.f.xxxxx, culoare argintie, nr. de înmatriculare xxxxxx, motorul nr.xxxxx, caroseria

nr.xxxxxxxx.

A menționat că, prin răspunsul din 11 iulie 2017 eliberat de către Întreprinderea

de Stat „Registru”, i-a fost adus la cunoștință că, la 26 aprilie 2017 unitatea de

transport a fost reînmatriculată după xxxxxx, cu nr. de înmatriculare xxxxxx .

Reclamanta Tatiana Liuticova reține că, înstrăinarea automobilului a avut loc

fără înștiințarea și fără acordul său, cu scopul excluderii automobilului menționat

supra din masa bunurilor comune, care urmau a fie partajate.

Totodată reclamanta a precizat, că i-au fost fraudate interesele de coproprietară

devălmașă a automobilului înstrăinat fără înștiințarea, consimțămîntul și voința ei,

necătînd la faptul că Alexandr Liuticov și Nicolai Gațmaniuc știiau despre faptul că

este împotriva încheierii actului juridic de înstrăinare a automobilului.

Cere Liticova Tatiana, declararea nulă a tranzacției din 26 aprilie 2017,

încheiată între Alexandr Liuticov și xxxxxx privind înstrăinarea automobilului cu

readucerea părților în poziția inițială de până la 26 aprilie 2017; radierea dreptului de

proprietate asupra automobilului de model „xxxxxxxx”, a.f. xxxxxx, culoare argintie,

1

nr. de înmatriculare xxxxxx, motorul nr. xxxxxx, caroseria nr. xxxxxx înregistrat

după xxxxxx.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central, cererea

de chemare în judecată depusă de către Tatiana Liuticovaa fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prima instanță a reținut că, argumentarea Tatianei Liuticova că, contractul de

vânzare-cumpărare a fost încheiat cu intenția de a se eschiva de la partajarea bunului

mobil, nu constituie temei de a considera că acest contract este un act juridic fictiv, în

susținerea acestor afirmații nefiind prezentate probe pertinente ce le-ar justifica.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 15 decembrie 2017, Tatiana

Liuticova a contestat-o cu apel prin care a solicitat, casarea hotărârii instanței de fond

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de către Tatiana Liuticova, menținută hotărârea din 14 decembrie 2017 a

Judecătoriei Bălți, sediul central.

La 05 iulie 2018, Tatiana Liuticova a declarat recurs.

În motivarea recursului, a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material

și procedural.

A susținut că, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 26 aprilie 2017 este

simulat, or prețul automobilului este indicat în contract în sumă de 10 000 lei, însă

Alexandr Liuticov a afirmat că a înstrăinat automobilul cu 2 800 euro.

Consideră că prin emiterea unei hotărâri superficiale i-a fost lezat dreptul la un

proces echitabil, garantat de art.6 al CEDO, prerogativă care prezumă dreptul la o

hotărâre motivată, instanța fiind obligată să se expună asupra tuturor pretențiilor

înaintate.

Recurenta a solicitat, casarea deciziei din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți

cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

La 08 august 2018, Alexandr Liuticov a depus referință solicitând, respingerea

recursului depus de Tatiana Liuticova ca neîntemeiat, cu menținerea hotărârii

instanței de apel. (f.d.143-147)

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

17 aprilie 2018 (f.d. 116, 117-121), fiind expediată în adresa părților la 04 mai 2018

ce se atestă prin scrisoare de însoțire nr.9372 a Curții de Apel Bălți (f.d. 122), fiind

recepționată de către recurenta Tatiana Liuticova la 10 mai 2018, faptul confirmat

prin semnătura recurentei-apelantei aplicată pe avizul de recepție nr.

DS3118053213AS (f.d. 124).

Astfel, instanța de recurs precizează că recursul, depus de către Tatiana

Liuticova, la 05 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Tatiana Liuticova în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

2

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege

care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă este

de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie

să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din

CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul

subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt contra

Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației

și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină

3

concordanță cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din

15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

02 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tatiana Liuticova este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod

de procedură civilă, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de

apel, iar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Tatiana Liuticova, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune :

Recursul, declarat de Tatiana Liuticova, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

4