2ra-1662/18 — anularea contractului de vinzare-cumparare, recunoasterea dreptului de proprietate, eliberarea titlului detinatorului de teren si radierea din Registrul bunurilor imobile

2ra-1662/18 — anularea contractului de vinzare-cumparare, recunoasterea dreptului de proprietate, eliberarea titlului detinatorului de teren si radierea din Registrul bunurilor imobile (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1662/18

prima instanță, Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei (Iu. Malcoci)

instanța de apel, Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, E, Grumeza, N. Chircu)

Î N C H E I E R E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Tudor Vilidniuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Vilidniuc

împotriva Primăriei comunei Alexăndreni, Victor Cîșlari, Lidiei Cîșlari și a Tatianei

Cuciuc, intervenient accesoriu Instituția Publică Agenția Servicii Publice cu privire

la anularea contractului de vânzare-cumpărare, recunoașterea dreptului de

proprietate, obligarea eliberării titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren și radierea din Registrul bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de Tudor Vilidniuc și s-a menținut hotărârea din data

23 ianuarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei,

c o n s t a t ă:

La data de 09 octombrie 2017, Tudor Vilidniuc a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei comunei Alexăndreni, Victor Cîșlari, Lidiei Cîșlari și

a Tatianei Cuciuc, intervenient accesoriu Instituția Publică Agenția Servicii Publice

cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare, recunoașterea dreptului de

proprietate, obligarea eliberării titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren și radierea din Registrul bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii, reclamantul, Tudor Vilidniuc a indicat că, bunica

reclamantului Victoria Cernovscaia a decedat la xxxxx. Iar, în anul 2016 a aflat că,

Victoria Cernovscaia i-a testat lui toată averea ei, inclusiv și casa de locuit din s.

Țîpletești, raionul Sîngerei, prin testamentul înregistrat cu nr. 435 din data de 15

decembrie 1993.

Reclamantul a invocat că, ulterior a aflat că, dreptul de proprietate asupra

terenului unde a fost amplasată casa bunicii Victoria Cernovscaia, cu numărul

cadastral xxxxx a fost înregistrat după Victor Cîșlari în anul 2002, fiind eliberat titlul

de autentificare a dreptului deținătorului de teren, în urma contractului de vînzare

1

cumpărare încheiat între Victor Cîșlari și Victoria Cernovscaia. Reclamantul a

menționat că, ulterior la 23 ianuarie 2012, terenul din litigiu a fost vândut Tatianei

Cuciuc, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 770, încheiat între Victor Cîșlari

și Tatiana Cuciuc.

Reclamantul, Tudor Vilidniuc a indicat că, a solicitat Primăriei comunei

Alexăndreni eliberarea deciziei nr. 2 din 01 octombrie 1995, în temeiul căreia la data

de 20 septembrie 2002 a fost eliberat Lidiei Cîșlari titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren cu nr. xxxx, iar prin răspuns nr. 208 din data de 14

noiembrie 2006 a fost informat că, această informație are un caracter personal și nu

poate fi comunicată.

La fel, reclamantul a invocat că, s-a adresat cu o plângere la Procuratura

Sîngerei, care în urma examinării plângerii a refuzat în pornirea urmăririi penale,

indicîndu-i să se adreseze în instanța de judecată, în ordine civilă.

Prin urmare, reclamantul Tudor Vilidniuc a solicitat anularea contractului de

vânzare-cumpărare din 23 ianuarie 2012, încheiat între Victor Cîșlari și Cuciuc

Tatiana, recunoașterea dreptului de proprietate a Victoriei Cernovscaia asupra

terenului cu suprafața totală de 0,1497 ha., amplasat în intravilanul satul Tîplitești,

raionul Sîngerei, obligarea Primăriei comunei Alexăndreni să elibereze pe numele

Victoriei Cernovscaia titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren și

obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Sîngerei să radieze din Registrul bunurilor

imobile, dreptul de proprietate a Tatianei Cuciuc, asupra terenului cu numărul

cadastral xxxx.

Prin hotărârea din 23 ianuarie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Vilidniuc împotriva

Primăriei comunei Alexăndreni, Victor Cîșlari, Lidiei Cîșlari și a Tatianei Cuciuc,

intervenient accesoriu Instituția Publică Agenția Servicii Publice cu privire la

anularea contractului de vânzare-cumpărare, recunoașterea dreptului de proprietate,

obligarea eliberării titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren și

radierea din Registrul bunurilor imobile.

Iar, prin decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Tudor Vilidniuc și s-a menținut hotărârea din 23 ianuarie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei.

În consolidarea soluției, instanța de apel a indicat că, Victoriei Cernovscaia i-a

fost eliberat certificatul provizoriu privind punerea la dispoziție în proprietate a unui

teren cu suprafața de 0,30 ha, amplasat în s. Țîpletești, raionul Sîngerei, în baza

deciziei Primăriei comunei Alexăndreni nr. 5 din 04 august 1993, dar un plan a

terenului atribuit nu a fost elaborat.

La fel, instanța de apel a invocat că, la 15 decembrie 1993, Victoria

Cernovscaia a testat toată averea sa, ce îi va aparține la ziua decesului, inclusiv și

casa de locuit situată în s. Țîpletești, raionul Sîngerei, nepotului său, Tudor

Vilidniuc, testamentul fiind înregistrat la Primăria Alexăndreni cu nr.435, dar terenul

aflat în litigiu nu este menționat în testamentul nominalizat.

Instanța de apel a menționat că, conform extrasului arhivistic nr. 820 din data

de 25 noiembrie 2016, în registrele de evidență a gospodăriilor pentru anii 1971 -

1973 deținute pentru s. Țîpletești, raionul Sîngerei, Victoria Cernovscaia dispunea

2

de casă de locuit și teren cu suprafața de 0,15 ha, iar potrivit registrelor pentru anii

1980-1982, Victoria Cernovscaia deținea casa de locuit construită în anul 1917, cu

suprafața de 30 metri pătrați și teren cu suprafața de 0,15 ha.

Instanța de apel a invocat că, asupra lotului de teren cu nr. cadastral xxxx, la

care pretinde Tudor Vilidniuc, la 11 octombrie 2002 a fost înregistrat masiv și primar

dreptul de proprietate a lui Victor Cîșlari, iar temei al înregistrării a servit titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. xxxx din 20 septembrie 2002,

eliberat în baza deciziei Consiliului comunal Alexăndreni nr. 2 din 01 octombrie

1995.

La fel, instanța de apel a indicat că, la 23 ianuarie 2012, bunul imobil

nominalizat supra, a fost înstrăinat Tatianei Cuciuc, prin contractul de vânzare-

cumpărare nr. 776 din 23 ianuarie 2012.

Astfel, instanța de apel a reținut că, defuncta Victoria Cernovscaia, din anul

2002 și până în momentul decesului, 2008, nu și-a manifestat dezacordul și nu a

înaintat careva pretenții către Consiliul comunal Alexăndreni, Primăria comunei

Alexăndreni, sau către Victor Cîșlari, proprietar la acel moment, al terenului în

litigiu.

Mai mult ca atât, instanța de apel a invocat că, certificatul provizoriu, prezentat

la materialele cauzei, nu confirmă dreptul de proprietate a defunctei Victoria

Cernovscaia asupra lotului de teren aflat în litigiu, or, acesta nu se regăsește în lista

documentelor ce confirmă drepturile deținătorilor de teren, conform prevederilor art.

20 Cod Funciar din 25 decembrie 1991.

Cu referire la ilegalitatea și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din

data de 23 ianuarie 2012, încheiat între Victor Cîșlari și Tatiana Cuciuc, instanța de

apel a indicat că, Victor Cîșlari fiind proprietarul terenului din litigiu, era în drept de

a înstrăina acest bun, or, bunul respectiv nu era suspus grevării, gajării ș.a.

Astfel, instanța de apel a invocat că, în litigiu dedus judecății, nu se atestă

situația de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare, iar nulitatea

relativă urmează să fie invocată și dovedită de părți.

Respectiv, instanța de apel a menționat că, instanța de fond just a stabilit faptul

că, contractul de vânzare-cumpărare nominalizat, a fost încheiat în conformitate cu

prevederile legale și corespunde în totalmente condițiilor de valabilitate a actului

juridic.

La data de 22 iunie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Tudor Vilidniuc a

declarat recurs împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii din 23 ianuarie 2018 a Judecătoriei

Bălți, sediul Sîngerei și a deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie recunoscut dreptul de proprietate a

Victoriei Cernovscaia asupra terenului cu suprafața de 0, 1497 ha, cu nr. cadastral

xxxx, anularea contractului de vânzare-cumpărare din 23 ianuarie 2017, încheiat

între Victor Cîșlari și Tatiana Cuciuc, cu radierea din Registrul bunurilor imobile a

dreptului de proprietate a Tatianei Cuciuc, asupra terenului menționat mai sus.

În motivarea cererii de recurs, recurentul, Tudor Vilidniuc a indicat că, Victoria

Cernovscaia a dobândit dreptul de proprietate, asupra terenului, cu suprafața de 0,30

3

ha, în temeiul reformei agrare și a dezvoltării social-economice a statului din data de

19 februarie 1991, fiindu-i eliberat certificat de proprietate.

Recurentul, Tudor Vilidniuc a indicat că, contrar depozițiilor și expunerilor

părților în proces, Victoria Cernovscaia a obținut dreptul de proprietate, asupra

terenului, cu suprafața de 0,15 ha și a fost deposedată de 0,15 ha din intravilan.

Suplimentar, recurentul a menționat că, dreptul de proprietate asupra terenului

din litigiu, Victoria Cernovscaia 1-a deținut înainte de perioada de transmitere în

proprietate a loturilor de pe lângă casă, și în litigiul dedus judecății urmează a fi

aplicat art. 82 Cod funciar.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din data de

24 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost expediată participanților la proces, la

data de 08 mai 2018, conform informației anexate la materialele cauzei (f.d.145) și

a fost recepționată de recurentul Tudor Vilidniuc, la data de 11 mai 2018, conform

trimiterii poștale DS3118053477AS (f.d.147) .

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că, recursul a fost declarat

de Tudor Vilidniuc la 22 iunie 2018, prin intermediul oficiului poștal, cu respectarea

termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La data de 25 iulie 2018, în adresa intimaților, Primăriei comunei Alexăndreni,

Victor Cîșlari, Lidiei Cîșlari, Tatianei Cuciuc și a intervenientului accesoriu

Instituția Publică Agenția Servicii Publice, a fost expediată copia recursului declarat

de către Tudor Vilidniuc, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă

pînă la examinarea recursului, intimații, Primăria comunei Alexăndreni, Victor

Cîșlari, Lidia Cîșlari și intervenientul accesoriu Instituția Publică Agenția Servicii

Publice, nu au depus referință, prin care să-și expună opinia asupra cererii de recurs

depuse de către recurentul Tudor Vilidniuc.

Iar, la 06 august 2018, Tatiana Cuciuc a depus referință prin care a solicitat

declararea inadmisibilității cererii de recurs depuse de Tudor Vilidniuc.

Examinând temeiurile recursului declarat de Tudor Vilidniuc, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Respectiv, instanța de recurs reține că, examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Tudor Vilidniuc, se referă

la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar, se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv, numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat de Tudor Vilidniuc nu rezultă că, instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei

hotărâre din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

În conformitate cu art. 440 alin. (1-11) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului se plasează pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție la data emiterii și se transmite tuturor participanților la

proces și reprezentanților acestora.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul

declarat de către Tudor Vilidniuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Tudor Vilidniuc împotriva

deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Tudor Vilidniuc împotriva Primăriei comunei

Alexăndreni, Victor Cîșlari, Lidiei Cîșlari și a Tatianei Cuciuc, intervenient

accesoriu Instituția Publică Agenția Servicii Publice cu privire la anularea

contractului de vânzare-cumpărare, recunoașterea dreptului de proprietate, obligarea

eliberării titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren și radierea din

Registrul bunurilor imobile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

6