2ra-1925/18 — încasarea datoriei si a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1925/18

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Centru (jud. Gh. Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

judecătorii: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 9 în proces de insolvabilitate, reprezentată de avocatul

Tatiana Costru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală

de Gestionare a Fondului Locativ nr. 9 împotriva Galinei Țurcanu, a lui Victorin Țurcan,

intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admisă cererea de apel declarată de către Galina Țurcanu, s-a casat hotărârea din 20

februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin

care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 17 ianuarie 2015 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 9

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Galinei Țurcanu, a lui Victorin Țurcan,

intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, în baza contului personal deschis la Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 9 pe numele pârâților, Societatea pe

Acțiuni „Termocom” în procedura falimentului a livrat energie termică. Însă, pârâții nu au

achitat serviciile prestate, datoria formată pentru energia termică la data de 1 iulie 2014

constituind suma de 29 410, 71 de lei, fapt ce se confirmă prin informația referitor la

calcularea și achitarea serviciilor locativ-comunale.

Reclamanta a afirmat că, în baza art. 10, 17, 18 din Hotărârea Guvernului nr. 191 din

19 februarie 2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp serviciile

comunal-locative, inclusiv consumul de energie termică.

În urma concretizării cerințelor, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 9 a solicitat încasarea din contul pârâților a datoriei acumulate la energia

1

termică pentru perioada decembrie 2006- decembrie 2016 în sumă de 132 924, 73 de lei,

precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 20 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

depusă de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 9 a fost

admisă. S-a încasat, în mod solidar, de la Galina Țurcanu și Victorin Țurcan în beneficiul

Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 9 datoria pentru consumul

energiei termice (perioada decembrie 2006 - decembrie 2016) în sumă de 132 924, 73 de

lei. S-a încasat, în mod solidar, de la Galina Țurcanu și Victorin Țurcan în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 3 987, 74 de lei.

Prin decizia din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de

apel declarată de către Galina Țurcanu, s-a casat hotărârea din 20 februarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial

acțiunea depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 9. S-a

încasat, în mod solidar, de la Galina Țurcanu și Victorin Țurcan în beneficiul Întreprinderii

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 9 datoria pentru consumul energiei

termice pentru perioada ianuarie 2014 - ianuarie 2017 în sumă de 42 642, 50 de lei și

cheltuielile de judecată, ce ține de achitarea taxei de stat, proporțional părții admise din

acțiune, în mărime de 1 279, 27 de lei. În rest pretențiile au fost respinse ca fiind prescrise.

La data de 16 iulie 2018, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ

nr. 9 în proces de insolvabilitate, reprezentată de avocatul Tatiana Costru a declarat recurs

împotriva deciziei din 11 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel și

consideră că aceasta urmează a fi casată în partea respingerii pretențiilor prescrise.

A invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, conform

căruia se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

A declarat că, la caz nu urmează să fie aplicat termenul de prescripție deoarece

intimații au avut posibilitatea să se prezinte în instanța de fond pentru a-și susține poziția,

or, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. 41) din Codul de procedură civilă,

participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu poate invoca necitarea lor pentru

efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

În opinia recurentei, termenul de prescripție extinctivă a fost întrerupt, astfel începând

să curgă un nou termen.

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 9 în proces de

insolvabilitate a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii instanței de fond.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 11 aprilie 2018, dar date

care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 16 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 9 în proces de insolvabilitate, reprezentată de avocatul

2

Tatiana Costru, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, completul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul

de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

3

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 9 în proces de insolvabilitate,

reprezentată de avocatul Tatiana Costru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Întreprinderea Municipală de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 9 în proces de insolvabilitate, reprezentată de avocatul

Tatiana Costru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4