2ra-1825/18 — cu privire la obligarea demolării construcțiilor neautorizate și înlăturarea obstacolelor

dosarul nr. 2ra-1825/18

Prima instanță: Judecătoria Strășeni sediul Central (jud. D. Croitor)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Simciuc, Iu. Cotruță, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

10 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Elena Nicolaescu și Nicolai Nicolaescu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Nicolaescu și Nicolai

Nicolaescu împotriva lui Gheorghe Nicolaescu cu privire la obligarea demolării

construcțiilor neautorizate și înlăturarea obstacolelor în utilizarea terenului

împotriva deciziei din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel declarată de către Elena Nicolaescu și Nicolai Nicolaescu și

menținută hotărârea din 14 noiembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni sediul Central

constată:

La 23 martie 2017, Elena Nicolaescu și Nicolai Nicolaescu au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Nicolaescu cu privire la obligarea

demolării construcțiilor neautorizate și înlăturarea obstacolelor în utilizarea terenului.

În motivarea acțiunii au invocat că în anul 1982, Primăria comunei Lozova r-nul

Strășeni le-a repartizat un lot de teren pentru construcția casei de locuit, pe care și-au

construit casa în care locuiesc până în prezent.

Au relatat că Gheorghe Nicolaescu este vecinul lor și pe parcursul ultimilor 10

ani a construit mai multe anexe pe linia de hotar dintre terenuri, iar pe unele segmente

chiar a depășit inclusiv dintre gospodăriile lor.

De mai multe ori l-au atenționat pe Gheorghe Nicolaescu să nu construiască

anexele peste linia de hotar, însă acesta nu s-a conformat, menționând că aceste

construcții vor fi temporare și le va demola ulterior.

Odată cu inițierea lucrărilor de identificare a hotarelor și autentificarea dreptului

de proprietate asupra terenului pe care îl posedă de mai bine de 30 de ani, au apărut

controverse în ceea ce ține de amplasarea construcțiilor lui Gheorghe Nicolaescu,

deoarece peste ele pe unele segmente trebuie sa treacă linia de hotar, iar ei nu pot

1

obține un plan geometric după modelul asemănător celui inițial, atribuit în 1982, în

formă dreptunghiulară, deoarece specialiștii de la OCT refuză efectuarea lucrărilor.

A fost elaborat planul geometric, conform căruia pe hotar, pe segmentul unde

sunt amplasate construcțiile lui Gheorghe Nicolaescu, linia de hotar nu urmează

aceeași direcție, dar puțin deviază spre interiorul terenului ce le aparține lor.

Au relevat faptul că inițial s-au documentat în privința legalității acestor

construcții și au invitat la fața locului o comisie din cadrul primăriei pentru a constata

situația de fapt, iar ulterior, au sesizat Inspecția de Stat în Construcții pentru inițierea

procedurii de sancționare a lui Gheorghe Nicolaescu și demolare a construcțiilor, care

le-a comunicat că de constatarea acestor fapte este responsabilă administrația publică

locală, iar Primăria comunei Lozova r-nul Strășeni a refuzat soluționarea acestui

litigiu, fapt care i-a determinat să înainteze acțiunea în judecată pentru soluționarea

problemei date.

Și-au întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 166-167 CPC, art. 316, 376,

379 Cod civil, prevederile Legii cu privire la autorizarea lucrărilor în construcții,

precum și Hotărârea Guvernului nr. 360 din 18 aprilie 1997 despre aprobarea

Regulamentului privind certificatul de urbanism și autorizarea construirii sau

desființării construcțiilor și amenajărilor.

Au solicitat admiterea acțiunii, obligarea lui Gheorghe Nicolaescu să demoleze

construcțiile neautorizate, amplasate pe linia de hotar sau adiacent acesteia, ce desparte

gospodăriile lor și a lui Gheorghe Nicolaescu, inclusiv a celor menționate în actul de

constatare a Primăriei comunei Lozova r-nul Strășeni din 05 noiembrie 2014, în

termen de 10 zile de la data devenirii irevocabile a hotărârii judecătorești și obligarea

lui Gheorghe Nicolaescu să înlăture obstacolele ce țin de utilizarea terenului aferent

casei lor de locuit.

Prin hotărârea din 14 noiembrie 2017 a Judecătoriei Strășeni sediul Central, a

fost respinsă acțiunea.

Prin decizia din 28 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea

de apel depusă de Elena Nicolaescu și Nicolai Nicolaescu și menținută hotărârea

primei instanțe.

La 12 iulie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Elena Nicolaescu și Nicolai

Nicolaescu au declarat recurs împotriva deciziei din 28 martie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei recurate, cu remiterea cauzei la rejudecare

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o ilegală și neîntemeiată, menționând că la emiterea acesteia instanța de

apel eronat a aplicat normele de drept material.

La examinarea cererii de apel instanța s-a expus doar asupra hotarelor terenului,

în situația în care dânșii au solicitat demolarea construcțiilor neautorizate care

influențează negativ asupra gospodăriei lor.

Instanța și-a argumentat soluția în baza prevederilor art. 316, 309, 376 Cod civil

și art. 12 și 14 Codul funciar, aceste norme neavând nicio relevanță la caz.

Au relevat că în cadrul examinării cauzei Gheorghe Nicolaescu nu a prezentat

niciun act care ar confirma autorizarea construcțiilor litigioase.

2

La fel, au indicat că apa de ploaie de pe acoperișul construcțiilor neautorizate se

scurge pe terenul aferent casei lor de locuit, menționând că la moment au inițiat

procedura de privatizare în baza prevederilor art. 11 Cod funciar.

Au indicat că prima instanță la examinarea cauzei nu a apreciat probele din

dosar în conformitate cu cerințele art. 130 CPC, nu a reflectat în hotărâre preferința

unor probe față de altele, făcând doar o analiză generală a circumstanțelor pricinii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 30 mai 2018, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 115 ), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurenți

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat

recursul la 12 iulie 2018, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Elena Nicolaescu și Nicolai

Nicolaescu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

3

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

Elena Nicolaescu și Nicolai Nicolaescu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Elena Nicolaescu și Nicolai Nicolaescu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Elena Nicolaescu și Nicolai Nicolaescu se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

4