2ra-1540 — încasarea prejudiciului moral

2ra-1540 — încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1540/2018

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: V. Hadîrca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu)

D E C I Z I E

03 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile

Moisei împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la încasarea

prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova și a fost menținută hotărârea din 20

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

c o n s t a t ă :

La data de 31 octombrie 2017 Vasile Moisei, reprezentat de avocatul

Veaceslav Spalatu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul

Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală a RM și a solicitat

încasarea din contul statului, prin intermediul Ministerului Justiției al RM în

beneficiul lui Vasile Moisei cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 50 000 de lei,

precum și prejudiciului material format din cheltuielile de asistență juridică legate

de cauza penală nr. 2016421870 în suma de 24 000 de lei și a cheltuitelor de

asistență juridică legate de prezenta cauza civilă în sumă de 6 000 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că de către SUP a Inspectoratului de Poliție

Botanica, mun. Chișinău la data de 12 august 2016 a fost pornită cauza penală nr.

2016421870, conform semnelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 186,

alin. (2), lit. d) Cod penal, pornită în baza sesizării SRL „Autoconcord” pe faptul

sustragerii bunurilor în sumă de 35 513 lei din depozitul companiei.

A menționat că la data de 14 noiembrie 2016 de către Procuratura Botanica,

mun. Chișinău a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire a lui Vasile Moisei,

fiindu-i incriminată comiterea infracțiuni prevăzută de art. 191, alin. (1) Cod penal.

Reclamantul a indicat că prin ordonanța de punere sub învinuire i-au fost

aduse o serie de incomodități, atât de ordin moral, familial cât și i-a fost

restricționat dreptul la libera circulație și posibilitatea plecării peste hotare atât în

interes familial, cât și în scopul de a lucra.

1

A afirmat că la data de 23 ianuarie 2017 Vasile Moisei a depus în cadrul

Judecătoriei Chișinău, sediul Central o cerere privind accelerarea urmăririi penale

în cadrul cauzei penale nr. 2016421870, iar la data de 27 ianuarie 2017 prin

încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Central a fost admisă cererea lui Vasile

Moisei privind accelerarea urmăririi penale în cadrul cauzei penale nr.

2016421870, cu obligarea organului de urmărire penală să adopte o hotărâre în

privința cazului dat până la data de 27 februarie 2017.

Ulterior, la data de 01 martie 2017, Vasile Moisei, reprezentat de avocatul

Veaceslav Spalatu a depus în cadrul Procuraturii mun. Chișinău, sediul Botanica, o

plângere în temeiul art. 298-299/2 Cod de procedură penală, împotriva inacțiunilor

și acțiunilor procurorului conducător al urmăririi penale, Mahu Sihian care a

comunicat avocatului în urma unei convorbiri telefonice precum că, cauza penală

se află la ofițerul de urmărire penală și o decizie în acest sens nu a fost luată, tot în

această perioadă, din cancelaria Procuraturii mun. Chișinău, sediul Botanica,

avocatul a aflat că plângerea din 01 martie 2017 a fost transmisă spre examinare

procurorului Petrușca Serghei, iar până la acea data atât avocatul, cât și învinuitul

nu primise vreun răspuns privitor la executarea încheierii din 27 ianuarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în ceea ce privește adoptarea unei decizii pe

marginea cauzei penale nr. 2016421870.

Astfel, a considerat că faptul dat vădit demonstrează că organul de urmărire

penală nu a fost obiectiv și imparțial, nu a executat hotărârile instanței de judecată

privind luarea unei decizii pe marginea cauzei penale sus nominalizate, ci prin

diferite metode neîntemeiat a tergiversat urmărirea penală, contrar prevederilor art.

20 Cod de procedură penală.

A relevat că la 27 martie 2017 Vasile Moisei, reprezentat de avocatul

Veaceslav Spalatu a depus în cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Central o

plângere conform prevederilor art. 313 Cod de procedură penală, iar în urma

acestei plângeri a învinuitului la data de 28 aprilie 2017 Procurorul în Procuratura

mun. Chișinău, Oficiul Botanica, Nadejda Barbalat a dispus prin ordonanță

scoaterea de sub urmărire penală a lui Vasile Moisei, deoarece acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art.

191, alin. (1) Cod penal și încetarea urmăririi penale, cu clasarea procesului penal

în cauză.

A explicat că toate circumstanțele luate în coroborarea lor, prin extinderea în

timp de mai bine de 9 luni prin contestarea deciziilor ilegale ale organului de

urmărire penală la procurorul superior, la instanța de judecată, prin alte acțiuni/

inacțiuni ilegale ale organului de urmărire penală care au dus la tergiversarea

examinării cauzei penale sus menționate, au cauzat anumite suferințe fizice și

psihice lui Vasile Moisei, tergiversarea abuzivă a cauzei penale nominalizate, a

contribuit la ponegrirea cinstei, onoarei și demnității lui, deoarece atât în fața

colectivului de muncă și a altor persoane i s-a adus învinuiri grave în privința

delapidării averii angajatorului.

Reclamantul a susținut că pornirea cauzei penale în privința sa, cu aducerea

unei învinuiri, a generat și conflicte în familia acestuia, adică a contribuit negativ

asupra vieții private, deoarece la acel moment a fost unicul soț întreținător a

familiei, unde avea un copil minor de câteva luni și soția era în concediul de

îngrijire al copilului circumstanțe ce au făcut imposibil angajarea acestuia în

câmpul muncii pentru a-și întreține familia.

2

A precizat că pentru cauza penală nr. 2016421870 intentată în privința lui

Vasile Moisei, acesta a achitat pentru asistența juridică a avocatului suma de 24

000 de lei, care include suma de 10 000 de lei conform contractului de prestări

servicii nr. 01/15 din 15 ianuarie 2017 și bonul de plată Seria EC nr. 864499 din 15

ianuarie 2017 și suma de 14 000 de lei conform contractului de prestări servicii nr.

01/24 din 24 mai 2017 și bonul de plată Seria PL nr. 259453 din 24 mai 2017, iar

pentru examinarea prezentului litigiu, reclamantul a achitat pentru asistență

juridică a avocatului suma de 6 000 de lei, conform contractului de prestări de

servicii nr. 01/26 din 26 octombrie 2017 și bonului de plată Seria PL nr. 259457

din 26 octombrie 2017.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Vasile

Moisei împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura

Generală a RM cu privire la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată. A fost încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției

al RM în beneficiul lui Vasile Moisei suma de 3 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral și suma de 30 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate. În

rest cerințele acțiunii au fost respinse.

La data de 22 decembrie 2017 Ministerul Justiției al RM a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe și a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

La data de 01 ianuarie 2018, Procuratura Generală a RM a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe și a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de Ministerul Justiției al RM și Procuratura Generală a RM și a

fost menținută hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani.

La data de 22 mai 2018, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs,

împotriva deciziei instanței de apel și hotărâri primei instanțe, și a solicitat casarea

acestora cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului Ministerul Justiției al RM a indicat că consideră

neîntemeiată decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece

instanțele au aplicat și interpretat eronat normele de drept material.

Totodată a indicat că instanța de apel nu a constatat și nu au elucidat

circumstanțele importante cauzei pe deplin, precum și-a bazat soluțiile pe fapte

neprobate.

Mai mult ca atât, recurentul a relevat că instanța de apel a examinat

superficial cauza și nu a dat răspuns argumentelor invocate în susținerea cererii de

apel.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 martie 2018,

astfel, recursul declarat la 22 mai 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

3

Prin încheierea din 19 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept

material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Ministerul Justiției al RM și va casa decizia instanței de

apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a), c) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a

interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Din materialele cauzei rezultă că, Vasile Moisei adresându-se cu cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerul Justiției al RM, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a RM a solicitat încasarea din contul statului, prin

intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Vasile Moisei cu titlu de

prejudiciu moral a sumei de 50 000 de lei, precum și prejudiciului material format

din cheltuielile de asistență juridică legate de cauza penală nr. 2016421870 în suma

de 24 000 de lei și a cheltuitelor de asistență juridică legate de prezenta cauza

civilă în sumă de 6 000 de lei.

Prin hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Vasile

Moisei împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura

Generală a RM cu privire la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de

4

judecată. A fost încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției

al RM în beneficiul lui Vasile Moisei suma de 3 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral și suma de 30 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate. În

rest cerințele acțiunii au fost respinse.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 29 martie 2018 a respins apelurile

declarate de Ministerul Justiției al RM și Procuratura Generală a RM și a menținut

hotărârea din 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Judecând cauza în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel a

examinat cauza cu aplicarea eronată a normelor de drept material și eronat a

apreciat circumstanțele cauzei, prin examinarea arbitrară a probelor.

Colegiul reține că prima instanță fiind investită cu examinarea cauzei a

hotărât de a încasa din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM

în beneficiul lui Vasile Moisei suma de 3 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și

suma de 30 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate, în rest

cerințele acțiunii fiind respinse.

Instanța de apel prin decizia din 29 martie 2018 a respins apelurile și a

menținut fără modificări hotărârea primei instanțe, or, în motivarea deciziei,

instanța de apel a constat că prima instanță, în baza bonului de plată a onorariului

corect a încasat suma cheltuielilor de asistență juridică în valoare de 6 000 de lei.

Așadar, Colegiul reține că pe de o parte instanța de apel menține hotărârea

primei instanțe, fără modificări, considerând că întemeiat a fost încasată suma de 6

000 de lei în calitate de cheltuieli de asistență juridică, contrar faptului că prima

instanță a dispus încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 30 000 de

lei.

Distinct de cele supra relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel a fost adoptată arbitrar, fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate de

apelanți coroborate la normele materiale aplicabile speței, iar faptul dat indică

incontestabil la încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procedural,

precum și la examinarea superficială și evazivă atât a apelurilor, cât și a cauzei

deduse judecării, fără a fi verificată în condițiile legii temeinicia pretențiilor

înaintate.

În acest sens, Colegiul remarcă că instanța de apel verificând legalitatea și

temeinicia hotărârii primei instanțe a constatat că cauza a fost soluționată corect de

prima instanță, însă partea motivată a deciziei și dispozitivul deciziei instanței de

apel sunt contradictorii.

Or, instanța de apel avea obligația rezultând din prevederile art. 373, alin. (2)

Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert referitor la pertinența unui înscris

sau altuia. Instanța de judecată fiind obligată să reflecte în hotărâre motivele

concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din prevederile art.

130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar

5

măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii

și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei.

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei probele din dosar se

cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de judecată

este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea

unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor

probe față de altele.

Mai mult, în conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă,

decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

În sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă

claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării. CtEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că „... o funcție a

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult ca

atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și

posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin adoptarea

unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994,

Curtea a statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv

decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică

examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o examinare

efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența”. CtEDO nu își propune să garanteze drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico v. Italiei,

Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația

legală de a motiva hotărârea luată și de a argumenta menținerea hotărârii primei

instanțe.

Așadar, dreptul de a fi auzit a fost încălcat, or dreptul în cauză include nu doar

posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de

instanța de apel.

În consecință, Colegiul verificând conținutul deciziei contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de apel

s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat

aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și

probelor administrate în cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază concluziile

privitoare la aceste circumstanțe, și fără a indica motivele pentru care argumentele

invocate de intimat nu au fost reținute, nefiind supuse aprecierii.

Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Mai mult, hotărârea trebuie să se fondeze pe lege, trebuie să rezolve, într-o

maniera certă, explicit sau implicit, toate cererile invocate de părți, ceea ce în speță

lipsește.

6

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Interpretarea pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie

clară și simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Ministerul

Justiției al RM și a casa integral decizia instanței de apel, cu remiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform căruia instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 445, alin. (1), lit. c) și alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Se casează integral decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vasile Moisei

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului

moral și cheltuielilor de judecată, și se trimite cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

7