2rac-341/18 — încasarea datoriei

2rac-341/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac-341/18

Prima instanță - Judecătoria Bălți, sediul Central (A. Cerbu )

Instanța de apel - Curtea de Apel Bălți (A. Albu, E. Bejenaru, N. Macovei)

D E C I Z I E

03 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție,

în următoarea componență:

Președinte ședinței, judecătorul – Iulia Sîrcu,

judecătorii – Galina Stratulat, Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu, Dumitru

Mardari,

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Salviana”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Stim Expres” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Salviana” cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 08 mai 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost admis

apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Stim Expres”, casată hotărârea

din 09 iunie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și pronunțată o hotărâre nouă,

c o n s t a t ă:

La 04 aprilie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Stim Expres” s-a adresat

în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Salviana” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că la 29 august 2015 și

ulterior la 01 octombrie 2015 între Societatea cu Răspundere Limitată ”Stim Expres”

și Societatea cu Răspundere Limitată ”Salviana” a fost încheiat contractul-comandă

privind acordarea serviciilor de transport auto internațional de mărfuri.

Potrivit prevederilor contractuale, pentru o singură transportare a mărfii, suma

serviciilor constituie 4 500 dolari SUA.

La 23 septembrie 2015 și 01 octombrie 2015 Societatea cu Răspundere Limitată

”Salviana” a comandat serviciile de transport de la Societatea cu Răspundere Limitată

”Stim Expres”, pentru transportarea mărfii din or.Edineț, Republica Moldova în Uralsk

Kazahstan.

Reclamantul a indicat că potrivit trăsurilor de transport internațional CMR,

Societatea cu Răspundere Limitată ”Stim Expres” și-a îndeplinit toate obligațiile

contractuale și a transportat marfa din Republica Moldova în Kazahstan, însă

Societatea cu Răspundere Limitată ”Salviana” nu a achitat prețul serviciilor acordate.

Reclamantul solicită încasarea sumei de 9000 dolari SUA cu titlu de datorie și a

cheltuielilor de judecată.

1

Prin hotărârea din 09 iunie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central cererea de

chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată ”Stim Expres”,

s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 10 iulie 2017, Societatea cu

Răspundere Limitată ”Stim Expres” a declarat apel împotriva hotărârii din 09 iunie

2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând casarea hotărârii menționate și

admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 08 mai 2018 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată ”Stim Expres”.

S-a casat hotărârea din 09 iunie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și s-a

adoptat o hotărâre nouă prin care:

Cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Stim Expres” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Salviana” cu privire la

încasarea datoriei, s-a admis.

S-a încasat din contul Societății cu Răspundere Limitată „Salviana” în beneficiul

Societății cu Răspundere Limitată „Stim Expres” suma de 9000 dolari SUA cu titlu de

datorie.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Societatea cu Răspundere

Limitată ”Salviana” și Societatea cu Răspundere Limitată ”Stim Expres” au convenit

asupra transportării merelor proaspete de specii „Aidared” și „Revena”, roada anului

2015, în acest sens fiind eliberate două scrisori de transport internațional.

Contractele-comenzi privind efectuarea serviciilor de transport internațional

conțin comanda transmisă prin fax, care are putere juridică, prin prisma prevederilor

art. 210 Cod civil.

Instanța de apel a reținut că în contractele-comenzi, părțile au prevăzut

modalitatea și termenul de achitare pentru serviciile de transport auto internațional.

La 02 iulie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată ”Salviana” a declarat

recurs împotriva deciziei din 08 mai 2018 a Curții de Apel Bălți solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii din 09 iunie 2017 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Ca temei de drept recurentul a indicat prevederile art. 432 alin.2) lit. c) Cod de

procedură civilă care statuează că se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în

mod eronat legea.

În motivare, a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată.

În cadrul examinării cauzei în fond s-a stabilit faptul că contractele de transport

comandă nu sunt în original și nu au fost semnate de către părți olograf și astfel, la caz

sunt aplicabile prevederile art. 208 din Codul civil.

Instanța de apel a admis drept probă înscrisuri care nu există în original și nici

nu a fost semnate de către părți și fără a fi autentificate prin aplicarea ștampilei.

Între Societatea cu Răspundere Limitată ”Stim Expres” și Societatea cu

Răspundere Limitată ”Salviana” nu au fost încheiate contracte de transport, iar

contractele prezentate nu au existat și nici nu există în original.

În instanțele învestite cu judecarea fondului au fost prezentate Invoice nr.129

din 24 septembrie 2015 și nr.132 din 05 octombrie 2015, în original cu ștampilele

serviciilor vamale care dovedesc că transportatorul Societatea cu Răspundere Limitată

2

”Stim Expres”, preluând marfa în baza Invoce a menționat că a cunoscut despre

condițiile de transportare și persoana care urmează să achite serviciile, fapt asupra

căruia instanța de apel nu s-a expus.

Recurentul a relatat că intimatul a cunoscut la momentul preluării spre

transportare a mărfurilor cine urma să achite serviciile de transport, la caz

Întreprinderea Individuală „Iadova Inna Victor” deoarece în comenzile de transport la

capitolul modalitate de plată este indicat: în ziua descărcării.

Recurentul a specificat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 754 alin.1)

Cod civil și astfel, cheltuielile de transport urmau a fi suportate de către cumpărător,

adică de Întreprinderea Individuală „Iadova Inna Victor”.

În instanța de apel a fost prezentată informația parvenită de la Întreprinderea

Individuală „Iadova Inna Victor”, prin care se confirmă faptul achitării serviciilor de

transport, în numerar în ziua descărcării, șoferilor Societății cu Răspundere Limitată

„Stim-Expres”, pentru serviciile de transport suportate, conform Invoisuri-lor, însă

instanța de apel nu a dat nici o apreciere probei prezentate.

Totodată, a invocat că decizia instanței de apel este superficială, fără o apreciere

a tuturor circumstanțele și nu răspunde la toate argumentele invocate de părți, iar prin

emiterea unei asemenea decizii i s-a lezat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.

6 al Convenției.

La 03 septembrie 2018, avocatul Manea Aliona, acționând în interesele

Societății cu Răspundere Limitată „Stim Expres” a depus referință asupra cererii de

recurs.

A invocat că argumentele recursului referitoare la Invoisuri sunt neîntemeiate,

deoarece, Invoice reprezintă o factură internațională, și nicidecum careva obligațiuni a

destinatarului mărfii față de transportator. Instanța de apel a examinat cauza corect,

verificând toate circumstanțele importantele și a pronunțat o decizie legală și motivată.

A pledat pentru respingerea recursului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 08 mai 2018.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 02 iulie 2018, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Prin încheierea din 19 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Salviana” a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 441 și art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul

în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului, verificând în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse

de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

3

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, prezentul recurs se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând argumentele invocate în cererea de recurs pe baza materialelor din

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei

instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Analizând materialele dosarului, instanța de apel a reținut următoarele:

Din actele cauzei civile s-a stabilit că la 23 septembrie 2015 și respectiv 01

octombrie 2015 între Societatea cu Răspundere Limitată „Stim-Expres” și Societatea

cu Răspundere Limitată „Salviana” au fost încheiate contractele comandă.

Potrivit obiectului contractelor Societatea cu Răspundere Limitată „Stim-

Expres” s-a obligat să transporte fructe proaspete din Republica Moldova or. Edineț în

Uralsk, Kazahstan.

Conform scrisorilor de transport internațional CMR și a Invoice din 24

septembrie 2015 și 05 octombrie 2015 s-a confirmat faptul transportării mărfii de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Stim-Expres” în Uralsk, Kazahstan.

Prin reclamația din 08 februarie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „Stim-

Expres” a informat Societatea cu Răspundere Limitată „Salviana” că nu și-a executat

obligația de plată pentru serviciile de transport și astfel, a solicitat achitarea datoriei și

a penalității pentru întârzierea executării obligației.

La 04 aprilie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Stim-Expres”, s-a

adresat în instanța de judecată cu cererea de chemare în judecată.

Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamantul solicită încasarea sumei de

9000 de dolari SUA, cu titlu de cheltuieli de transport din contul Societății cu

Răspundere Limitată „Salviana”, ca urmare a efectuării rutei de transport din

Republica Moldova or. Edineț în Uralsk, Kazahstan, în baza contractelor de comandă

din 23 septembrie 2015 și 05 octombrie 2015 încheiate între părți.

Judecând cauza în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că la examinarea apelului

instanța de apel a încălcat normele de drept procedural, apreciind arbitrar probele

administrate.

În conformitate cu art. 130 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca rezultat al

aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre

motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

Instanța de recurs reține, că intimatul Societatea cu Răspundere Limitată

„Salviana” a prezentat în instanța de apel dovada de plată în copie prin care este

indicat că Întreprinderea Individuală „Iadova Inna Victor” a achitat Societății cu

Răspundere Limitată „Stim-Expres” suma de 9000 de dolari SUA, pentru rutele de

transport efectuate la 24 septembrie 2015 și 05 octombrie 2015, probă care nu a fost

4

cercetată de instanța de apel și asupra căreia urmează să se expună la rejudecarea

cauzei (f.d.150).

La fel, intimatul a făcut referire la contractele comandă pentru transportarea

mărfurilor în direcții internaționale din 23 septembrie 2015 și 01 octombrie 2015,

potrivit căreia părțile au stabilit modalitatea de plată în numerar în ziua descărcării și la

pct. 5.2 al contractului de comerț nr.12092014 din 16 septembrie 2015, încheiat între

Societatea cu Răspundere Limitată „Salviana” și Întreprinderea Individuală „Iadova

Inna Victor”, potrivit căruia părțile au stabilit că serviciile pentru transportarea mărfii

vânzătorului se efectuează din contul cumpărătorului.

În acest sens, Colegiul menționează că deși recurentul în cadrul examinării

apelului a făcut referire la probele menționate supra, instanța de apel nu le-a dat nici o

apreciere și astfel, a emis decizia cu încălcarea regulilor de administrare și cercetare a

probelor.

În conformitate cu art. 117 alin. (1) din Codul de procedură civilă, probe în

cauze civile sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc

la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și

altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.

Art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că fiecare parte trebuie

să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

Respectiv, în cazul în care se solicită încasarea sumei pentru rutele de transport

internaționale efectuate la 23 septembrie 2015 și respectiv, 05 octombrie 2015, instanța

urma să dea o apreciere probei prezentate în instanța de apel, să verifice autenticitatea

și veridicitatea ei și să se expună asupra argumentelor invocate în cadrul examinării

apelului.

Însă instanța face doar o motivare sumară, invocând că Întreprinderea

Individuală „Iadova Inna Victor” nu este parte a contractului comandă de transport,

fără a da o apreciere prevederilor contractuale stabilite atât între Societatea cu

Răspundere Limitată „Stim-Expres” și Societatea cu Răspundere Limitată „Salviana”

cât și între Societatea cu Răspundere Limitată „Salviana” și Întreprinderea Individuală

„Iadova Inna Victor”.

Or, art. 130 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, statuează că instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

În virtutea principiului nemijlocirii, reglementat de art. 25 alin. (1) din Codul de

procedură civilă instanța trebuie să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte

explicațiile părților și intervenienților, depozițiile martorilor, concluziile expertului,

consultațiile și explicațiile specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze

probele materiale, să audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să

emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și

verificate în ședință de judecată.

5

În conformitate cu art.373 alin. (2) Cod de procedură civilă în limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Prin urmare, instanței de apel i se transmite dreptul de a judeca pricina de la o

instanță de fond la o altă instanță ierarhic superioară și astfel, are obligația de a

rejudeca fondul pricinii.

Așadar, fiind investită cu judecarea fondului, instanța de apel urma să cerceteze

proba prezentată în apel și argumentele intimatului invocate în cadrul ședinței de

judecată din 13 februarie 2018, precum că deține informația primită prin poșta

electronică din partea cumpărătorului Întreprinderea Individuală „Iadova Inna Victor”,

prin care ultimul confirmă achitarea cheltuielilor de transport Societății cu Răspundere

Limitată „Stim-Expres”.

Or, fiind prezentată o probă care nu a fost administrată în instanța de fond,

instanța de apel urma să se expună asupra acesteia și să îi dea o apreciere, pentru a fi

înlăturat orice dubiu vizavi de temeinicia și veridicitatea probei prezentate.

Însă din examinarea hotărârii contestate, Colegiul reține că instanța de apel nu a

răspuns deloc criticilor invocate de intimat, nu a ținut cont de argumentele indicate,

astfel nu a cercetat fondul litigiului dedus judecății, prin ce s-a fost încălcat dreptul la

un proces echitabil în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Art.239 Cod de procedură civilă, stipulează că hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Astfel, instanța de apel trebuie să expună în hotărâre toate criticile invocate atât

de aplanat cât de intimat, având obligația de se pronunța asupra fiecărui motiv, pentru

a da posibilitate instantei de recurs sa exercite controlul judiciar.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat deseori în jurisprudența sa că

efectul art. 6 alin. 1 din Convenție este, să acorde unui „tribunal” atribuția de a efectua

o examinare corespunzătoare a afirmațiilor, motivelor și probelor, fără a prejudicia

evaluarea sau relevanța acestora pentru hotărârea luată (cauza Buzescu împotriva

României parag. 63).

Admisibilitatea probelor și aprecierea acestora sunt în primul rând de

competența dreptului intern și a instanțelor naționale [García Ruiz împotriva Spaniei

(MC), pct. 28]. Tot instanța națională este cea care apreciază utilitatea probelor

propuse [Centro Europa 7 SRL și Di Stefano împotriva Italiei (MC), pct. 198].

Colegiul reține că decizia din 08 mai 2018 a Curții de Apel Bălți nu cuprinde

toate motivele pe care se întemeiază soluția, dat fiind faptul că au fost lăsate

neanalizate probele prezentat de intimat.

Pornind de la aceste aspecte, Curtea a constatat ca în speță, instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra probei și argumentelor prezentate de intimat, prin urmare,

motivarea nu întrunește cerințele procedurale prevăzute de art. 241 alin.5) Cod

procedură civila, pentru că nu arată, la concret, motivele de fapt si de drept care au

format convingerea instanței și care au condus la soluția emisă.

6

Astfel, instanța de recurs conchide că instanța de apel a emis hotărârea, fără a

cerceta în ședința de judecată toate probele prezentate de părți.

Lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este

posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și să emită o decizie legală și întemeiată.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat

încălcarea normelor de drept procedural și deoarece eroarea judecătorească nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa decizia din 08 mai 2018 a Curții de Apel Bălți, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Salviana”.

Se casează decizia din 08 mai 2018 a Curții de Apel Bălți, adoptată în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Stim Expres” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Salviana” cu privire la

încasarea datoriei, cu trimiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

7