2rac-127/18 — încasarea datoriei

2rac-127/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2rac-127/18

prima instanță: Judecătoria Bălți

judecător: D. Stănilă

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

judecători: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

25 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Serv-Steaua-Com”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Vladiana” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Serv-Steaua-Com” cu privire la încasarea datoriei,

cererea reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Serv-

Steaua-Com” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Vladiana” și Societații

cu Răspundere Limitată „Vlafavalux” cu privire la rezoluțiunea contractelor de

vânzare-cumpărare,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Serv-Steaua-

Com”, a fost casată parțial hotărârea Judecătoriei Bălți din 17 august 2016, emisă

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Vladiana”

împotriva SRL „Serv-Steaua-Com” cu privire la încasarea datoriei și cererea

reconvențională depusă de SRL „Serv-Steaua-Com” împotriva SRL „Vladiana” și

SRL „Vlafavalux” cu privire la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, în

partea ce ține de admiterea acțiunii formulate de SRL ”Vladiana” cu privire la

încasarea penalității și cheltuielilor de judecată, și a fost emisă în partea dată, o

nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial. A fost încasat de la SRL

„Serv-Steaua-Com”, în beneficiul SRL ”Vladiana” 100 000 lei, cu titlu de

penalitate, 8321,50 lei cheltuieli de judecată. În rest acțiunea a fost respinsă. În rest

hotărârea primei instanțe a fost menținută,

1

c o n s t a t ă:

La 21 august 2015, SRL „Vladiana” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Serv-Steaua-Com” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii, reclamanta SRL „Vladiana” a invocat că la

18 noiembrie 2014, SRL „Vladiana”, în calitate de vânzător, și SRL „Serv-Steaua-

Com”, în calitate de cumpărător, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare a

utilajului - mașină pentru fabricarea brichetelor.

Astfel, conform pct. 2.1 a contractului sus indicat, vânzătorul s-a obligat să

livreze mașina pentru fabricarea brichetelor, iar cumpărătorul s-a obligat să

primească și să achite costul utilajului în modul și în termenele stabilite în p. 3.1 și

p. 3.2 al contractului de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2014. Conform pct.

3.1 a contractului de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2018, costul utilajelor

pentru fabricarea brichetelor constituie suma de 180 000 lei. Conform p. 3.2 a

contractului sus numit, achitarea pentru bunuri, urma să fie efectuată în termen de

20 zile bancare, din momentul primirii bunurilor conform facturii semnate.

Conform contractului din 18 noiembrie 2014 și în baza facturii fiscale nr.

BV1938968, SRL „Vladiana” a vândut și a predat cumpărătorului SRL „Serv-

Steaua-Com”, mașina pentru fabricarea brichetelor în sumă de 180 000 lei.

Reclamanta SRL „Vladiana” a indicat că, SRL „Serv-Steaua-Com” a

acceptat bunurile livrate, însă nu a efectuat achitarea acestora, acumulând o datorie

în sumă de 180 000 lei.

Reclamanta a invocat că conform dispozițiilor art. 268 lit. a) Cod Civil,

coroborate cu prevederile art. 624 Cod Civil și în baza punctului 6.2, capitolul 6 al

contractului de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2014, cumpărătorul, SRL

„Serv-Steaua-Com”, pentru neplata la timp, va cere vânzătorului, SRL „Vladiana”,

penalitatea în mărime de 1 % de la suma datoriei, pentru fiecare zi de întârziere.

Astfel, a menționat că datoria acumulată de către SRL „Serv-Steaua-Com”

constituia suma de 180 000 lei. Totodată, valoarea penalității, conform următorului

calcul: 180 000 lei x 1% x 180 zile, constituia suma de 324 000 lei.

SRL „Vladiana” a înaintat cereri către SRL „Serv-Steaua-Com” cu privire la

soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă au fost lăsate fără soluționare.

Reclamanta SRL „Vladiana” a solicitat încasarea în beneficiul său, din

contul SRL „Serv-Steaua-Com”, datoria în suma de 180 000 lei, pentru bunurile

vândute, a penalității în mărime de 324 000 lei, a cheltuielilor de judecată,

compuse din taxa de stat în mărime de 15 130 lei.

La 26 noiembrie 2015, în cadrul ședinței de judecată, SRL „Serv-Steaua-

Com”, prin intermediul avocatului Valentina Moruz, a depus cerere

reconvențională împotriva SRL „Vladiana” și SRL „Vlafavalux”, prin care a

solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2014,

2

încheiat cu SRL „Vladiana” și a contractului de vânzare-cumpărare din

02 februarie 2015, încheiat cu SRL „Vlafavalux”, precum și încasarea, în mod

solidar, de la pârâți a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale, SRL „Serv-Steaua-Com” a invocat că,

la data de 18 noiembrie 2014, a încheiat cu SRL „Vladiana”, contractul de vânzare-

cumpărare a utilajului de fabricare a brichetelor. La 19 decembrie 2014, a fost

eliberată factura fiscală nr. BV1938968, confirmată de părți.

La 02 februarie 2015, între SRL „Serv-Steaua-Com” și SRL „Vladiana” a

fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a utilajului de fabricare a brichetelor,

suma utilajului fiind de 120 000 lei.

Reclamanta SRL „Serv-Steaua-Com” a invocat că, SRL „Vladiana” și SRL

„Vlafavalux” sunt administrate de către Fiodor Ionescu, fapt ce se confirmă prin

extrasele din Registrul de stat al persoanelor juridice. Astfel, a indicat că utilajele

de fabricat brichete, care figurează în contractele de vânzare-cumpărare, erau

gestionate de una și aceiași persoană.

Reclamanta SRL „Serv-Steaua-Com” a indicat că la momentul încheierii

contractelor, în urma înțelegerilor între părților, a fost stabilită modalitatea de

realizare a contractelor, sus indicate, întru respectarea obligațiilor contractuale, și

anume, cumpărătorul SRL „Serv-Steaua-Com” va prezenta băncii contractele de

vânzare-cumpărare și facturile fiscale, întru contractarea unui credit bancar, pentru

achitarea costului utilajului. Din acest motiv, contractele menționate nu au fost

confirmate, prin ștampila și semnătura ambelor părți. Însă, a indicat că băncile

comerciale, la care s-a adresat cumpărătorul SRL „Serv-Steaua-Com”, nu au

acceptat acordarea creditului bancar, fapt confirmat prin răspunsul din

22 octombrie 2015.

Reclamanta SRL „Serv-Steaua-Com” a menționat că a fost în imposibilitate

de a-și onora obligațiile contractuale, față de vânzători SRL „Vladiana” și SRL

„Vlafavalux” din motive, ce nu depind de voința sa, situație adusă la cunoștința

vânzătorilor.

Reclamanta SRL „Serv-Steaua-Com” a comunicat pârâților SRL „Vladiana”

și SRL „Vlafavalux”, despre intenția de a restitui bunurile, indicate în contractele

de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2014 și 02 februarie 2015, și anume, două

aparate de fabricat brichete în sumă de 180 000 lei și respectiv de 120 000 lei, din

motivul neacordării de băncile comerciale a creditului bancar, pentru achitarea

bunurilor. Expedierea în adresa pârâților a foii de parcurs, se confirmă prin avizul

de recepție a acesteia din 29 iunie 2015.

Reclamanta SRL „Serv-Steaua-Com” a susținut că utilajele vizate în

contractele de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2014 și 02 februarie 2015, nu

au fost puse în funcțiune, fiind doar depozitate, pe teritoriului cumpărătorului SRL

„Serv-Steaua-Com”, unde a fost asigurată paza și integritatea acestora.

3

Reclamanta SRL „Serv-Steaua-Com” a mai susținut că pârâții SRL

„Vladiana” și SRL „Vlafavalux”, nu au dat niciun răspuns la cererea privind

restituirea utilajelor, însă au expediat în adresa SRL „Serv-Steaua-Com” două

reclamații, prin care au solicitat executarea obligațiilor contractuale și achitarea

bunurilor procurate. Drept răspuns, SRL „Serv-Steaua-Com” a expediat în adresa

pârâților SRL „Vladiana” și SRL „Vlafavalux” înștiințarea, prin care a solicitat

rezoluțiunea contractelor, din motivul neacordării creditului bancar de către băncile

comerciale la care s-a adresat, fapt confirmat prin avizul de recepție a trimiterii

poștale din 27 iulie 2015.

Reclamanta SRL „Serv-Steaua-Com” a considerat că a acționat cu bună-

credință și diligență, întrucât imediat, cum a cunoscut despre imposibilitatea

achitării bunurilor, a informat vânzătorii SRL „Vladiana” și SRL „Vlafavalux”,

despre imposibilitate de plată și le-a comunicat, despre intenția de a restitui

utilajele de fabricare a brichetelor.

Reclamanta SRL „Serv-Steaua-Com” a solicitat admiterea cererii

reconvenționale, rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie

2014, încheiat între SRL „Serv-Steaua-Com” și SRL ”Vladiana”, rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare din 02 februarie 2015, încheiat între SRL

„Serv-Steaua-Com” și SRL ”Vlafavalux” și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, din 17 august 2016, a fost admisă cererea

de chemare în judecată depusă de SRL ”Vladiana”, a fost încasată de la SRL

„Serv-Steaua-Com”, în beneficiul SRL ”Vladiana”, datoria conform contractului

de vânzare-cumpărare, încheiat la 18 noiembrie 2014, în mărime de 180 000 lei,

penalitatea în sumă de 324 000 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 15 130 lei,

în total, suma de 519 130 lei. A fost respinsă acțiunea reconvențională depusă de

SRL „Serv-Steaua-Com” împotriva SRL „Vladiana” și SRL „Vlafavalux” cu

privire la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017, a fost admis apelul

declarat de SRL „Serv-Steaua-Com”, a fost casată parțial hotărârea Judecătoriei

Bălți din 17 august 2016, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de SRL ”Vladiana” împotriva SRL „Serv-Steaua-Com” cu privire la

încasarea datoriei și cererea reconvențională depusă de SRL „Serv-Steaua-Com”

împotriva SRL „Vladiana” și SRL „Vlafavalux” cu privire la rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare, în partea ce ține de admiterea acțiunii

formulate de SRL ”Vladiana” cu privire la încasarea penalității și cheltuielilor de

judecată, și a fost emisă în partea dată, o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost

admisă parțial. A fost încasat de la SRL „Serv-Steaua-Com”, în beneficiul SRL

”Vladiana” 180 000 lei, cu titlu de datorie, 100 000 lei, cu titlu de penalitate,

8321,50 lei cheltuieli de judecată. În rest acțiunea a fost respinsă. În rest hotărârea

primei instanțe a fost menținută.

4

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel, cu referire la cererea de

chemare în judecată depusă de SRL ”Vladiana” împotriva SRL „Serv-Steaua-

Com”, a constat că obiectul juridic litigios dedus judecății, constituie încasarea

datoriei în baza contractului de vânzare-cumpărare.

În acest sens, a menționat că libertatea contractului este principiul

fundamental, care stă la baza codului civil. Dreptul părților de a determina liber

dacă doresc să încheie un contract și dacă da, cu cine și în ce condiții să încheie

acest contract, constituie unul din elementele fundamentale ale unei economii de

piață. Pornind de la principiul de bază, persoanele care sunt parte la aceste relații,

sunt obligate de a-și înfăptui drepturile și de a-și exercita obligațiile cu bună-

credință și diligență în concordanță cu stipulările contractuale. Părțile pot încheia o

tranzacție în mod liber și în limitele normelor imperative de drept, ele sunt absolut

libere să încheie un contract și să-i determine conținutul în limitele exigențelor

bunei-credințe. Efectul imediat al oricărui contract este acela de a da naștere unor

drepturi și obligații în sarcina părților, în sensul dat având în vedere puterea

obligatorie a contractului.

În temeiul art. art. art. 514, art. 572 alin. (1), 666, 668 și art. 753 Codul

Civil, instanța de apel a indicat că instanța de fond corect a reținut că raportul

juridic dintre părți se supune reglementărilor contractului de vânzare-cumpărare.

Astfel, instanța de apel, a constat că instanța de fond, just, a ajuns la

concluzia că SRL „Serv-Steaua-Com” nu a executat obligațiile contractuale, ori

conform pct. 3.2 din contractul de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2014, urma

să efectueze plata mărfii recepționate pînă la 09 ianuarie 2015.

Or, motivul invocat, precum că nu poate fi obligat la plată, întrucât nu și-a

exprimat consimțământul la cumpărarea bunului, având doar intenția la depozitarea

temporară a acestuia, este una declarativă și neprobată. Astfel, atât contractul cât și

factura fiscală seria BV nr. 1938968 din 19 decembrie 2014, este semnată de către

conducătorul SRL „Serv-Steaua-Com”, iar obiecțiile în acest sens au fost

formulate, doar după emiterea hotărîrii, argument, care nu constituie temei de a nu

recunoaște încheierea tranzacției de vânzare-cumpărare, între părți. Ori, aplicarea

ștampilei pe contractul de vânzare-cumpărare, actele contabile și factură, reprezintă

exteririzarea consimțimântului apelantului SRL „Serv-Steaua-Com” la nașterea

obligațiilor de cumpărător, și nu de depozitar.

Referitor la încasarea clauzei penale, instanța de apel a menționat că potrivit

pct. 6.2 din contract, partea, care a încălcat termenele de achitare va achita

suplimentar celeilalte părți 1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere, iar

din materialele anexate la dosar, se constată că apelantul SRL „Serv-Steaua-Com”

nu a efectuat plata pentru bunul vîndut de intimat SRL ”Vladiana”, suma restantă

constituind 180000 lei, iar penalitatea calculată în temeiul pct. 6.2 din contract, la

5

data depunerii cererii constituie suma de 324000 lei, care depășește cu mult suma

datoriei de bază.

Astfel, reieșind din faptul că conform 268 lit. a) Cod Civil, se prescriu în

termen de 6 luni, acțiunile privind încasarea penalității, în speța dedusă judecății,

penalitatea urmează a fi calculată pentru o perioadă de 180 zile, care constituie

suma de 324000 lei (1800 lei* 180 zile), ceea ce comparativ cu mărimea datoriei,

instanța de apel a considerat-o exagerată.

Totodată, instanța de apel a invocat că la încasarea penalității urmează să se

țină cont de principiul proporționalități, și astfel, a considerat oportun de a micșora

suma penalității până la 100000 lei. Or, conform prevederilor art. 630 alin. (1) Cod

Civil, în cazuri excepționale, luându-se în considerare toate împrejurările, instanța

de judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporționat de mari. La

reducerea clauzei penale, trebuie să se țină cont nu numai de interesele

patrimoniale, ci și de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului și debitorului.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că SRL „Serv-Steua-Com”,

urmează să achite SRL „Vladiana” penalitatea în sumă de 100 000 lei, ca o sumă

proporțională datoriei de bază încasate.

De asemenea, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia instanței de

fond de a respinge cererea reconvențională depusă de SRL ”Serv-Steua-Com”

împotriva SRL „Vladiana” și SRL „Vlafavalux” cu privire la rezoluțiunea

contractelor de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2014 și din 02 februarie 2015.

În interpretarea prevederilor art. art. 733, 734 și art. 735 Cod Civil, instanța

de apel a indicat că rezoluțiunea unui contract poate fi cerută, doar de partea în

favoarea căreia nu se execută obligația, dar nu de partea, care de fapt nu o execută,

cum este în cazul speței deduse judecății, SRL „Serv-Steaua-Com”.

Raportând circumstanțele pricinii civile la prevederile art. 735 Cod Civil,

instanța ierarhic inferioară nu a stabilit neexecutarea clauzelor, din contractele de

vânzare-cumpărare din data de 18 noiembrie 2014 și 02 februarie 2015, de către

SRL ”Vladiana” sau SRL „Vlafavalux”.

Or, prin facturile fiscale nr. BV 1938968 din 19 decembrie 2014 și nr.

HB 2613977 din 15 iunie 2015, se confirmă faptul transmiterii bunurilor vândute

de către vânzătorii SRL ”Vladiana” și SRL ”Vlafavalux” către cumpărătorul SRL

”Serv-Steaua-Com”. Prin urmare, instanța de apel a indicat că creditorii și-au

executat obligația contractuală, de transmitere a bunului vândut. Iar, nefiind

întrunite condițiile art. 735 alin. (2) Cod Civil, nu există temei de rezoluțiune a

contractelor de vânzare-cumpărare din data de 18 noiembrie 2014 și 02 februarie

2015.

La 06 februarie 2018, SRL „Serv-Steaua-Com” a depus recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017 și hotărârii

6

Judecătoriei Bălți, din 17 august 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Vladiana” să fie respinsă ca

neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională depusă de SRL „Serv-Steaua-Com”, să

fie admisă integral.

În motivarea cererii de recurs, recurenta SRL „Serv-Steaua-Com” a indicat

că nu este de acord cu decizia Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017, o

consideră neîntemeiată, ilegală și pasibilă de a fi casată, întrucât la adoptarea

deciziei recurate, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea. În acest sens, a

invocat prevederile art. 432 alin.(2), lit. c) Cod de procedură civilă.

Recurenta SRL „Serv-Steaua-Com” a indicat că, deși instanța de apel a

invocat principiul fundamental al libertății contractului și dreptul părților de a se

determina liber dacă doresc să încheie un contract și dacă da, cu cine și în ce

condiții să încheie acest contract, însă nu a aplicat acest principiu în corespundere

cu pretențiile înaintate de părți și probele, anexate la materialele cauzei.

Astfel, recurenta SRL „Serv-Steaua-Com” a menționat că la materialele

dosarului, au fost anexate Foaia de parcurs nr. HB 2613979 din 15 iunie 2015,

Foaia de parcurs nr. HB 2613977 din 15 iunie 2015, răspunsul la reclamația

expediată de SRL „Serv Steaua Com” către SRL „Vladiana”, prin care se confirmă

că SRL „Serv Steaua Com” a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-

cumpărare din 18 noiembrie 2014 și a manifestat intenția de a restitui bunurile

către vânzător, aceste bunuri, fiind doar depozitate pe teritoriul recurentei SRL

„Serv-Steaua-Com”, fără a fi utilizate.

Recurenta SRL „Serv-Steaua-Com” a considerat că atât instanța de fond, cît

și instanța de apel, au încălcat principiul libertății părților la încheierea

contractului, care se manifestă prin încălcarea dreptului la încetarea relațiilor

contractuale, stabilite de părți și ocrotite de lege. Or, cumpărătorul SRL „Serv

Steaua Com” și-a exprimat acordul de a restitui bunurile către vânzătorii SRL

„Vladiana” și SRL „Vlafavalux”, pînă la înaintarea acțiunii în instanța de judecată.

Mai mult, a invocat că, reprezentații vânzătorilor SRL „Vladiana” și SRL

„Vlafavalux” au cunoscut despre lipsa necesității achiziționării utilajului, pentru

fabricarea brichetelor, de SRL „Serv-Steaua-Com”, din momentul încheierii

contractelor de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2014 și din 02 februarie 2015,

întrucât domeniul de activitate a cumpărătorului, SRL „Serv-Steaua-Com”, ține de

comercializarea produselor alimentare și nu de fabricarea brichetelor.

Cu referire la respingerea cererii reconvenționale, recurenta SRL „Serv-

Steaua-Com” a considerat că instanța de apel, deși a invocat prevederile art. 733,

734 și 735 din Codul Civil, a formulat о concluzie greșită cu privire la drepturile și

obligațiile parților.

Astfel, recurenta SRL „Serv-Steaua-Com” a invocat că prin interpretarea

eronată a normelor de drept material de către instanțele ierarhic inferioare, i-a fost

7

încălcat dreptul acesteia, la încetarea relațiilor contractuale, stabilite de părți și

ocrotite de lege. Or, a indicat că conform actelor anexate la materialele cauzei, se

constată că SRL „Vladiana” nu a avut intenția de a rezilia contractul, pentru

neonorarea obligațiilor de plată și de a-și restitui bunurile în litigiu, însă a avut ca

scop, de a încasa din contul recurentei SRL „Serv-Steaua-Com”, prețul

contractului de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2014 și penalitatea, care

depășește cu mult valoarea bunului. Astfel, a indicat că SRL „Vladiana”, având ca

scop îmbogățirea fără justă cauză, a depus cererea de chemare în judecată

împotriva SRL „Serv-Steaua-Com”, după expirarea termenului de 6 luni, din

momentul încheierii contractului și după ce a aflat, din facturile de expediție din

15 iunie 2015, despre intenția cumpărătorului SRL „Serv-Steaua-Com” de a

restitui bunurile în litigiu.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate a Curții de

Apel Bălți din 26 septembrie 2017, a fost expediată participanților la proces la

04 decembrie 2017, prin scrisoarea de expediere nr. 24741 (f.d. 30, vol. II) și

recepționată de recurenta SRL „Serv-Steaua-Com” la 07 decembrie 2017, fapt

confirmat prin avizul de recepție a trimiterii poștale nr. DS3118100191AR ( f.d.

35 vol.II).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de SRL „Serv-Steaua-Com”, la data de 06 februarie 2018, cu respectarea

termenului indicat la art. 434 Cod de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Serv-Steaua-Com”,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

8

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs, cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de

recurs depusă de SRL „Serv-Steaua-Com”, nu se încadrează în limitele stabilite

de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Subsidiar se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia acesteia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă

se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective. Trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten

9

împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, §

39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și

nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers

împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 Cod de procedură civilă și

nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de SRL „Serv-Steaua-Com”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de Procedură Civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1)

Cod de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de SRL „Serv-Steaua-Com”

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Vladiana” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Serv-Steaua-Com” cu

privire la încasarea datoriei și cererea reconvențională depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Serv-Steaua-Com” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Vladiana” și Societății cu Răspundere Limitată „Vlafavalux” cu privire

la rezoluțiunea contractelor de vânzare-cumpărare.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

10