3ra-1127/18 — Contestarea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-1127/18

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud. Ion Chirtoca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud:S.Gîrbu, L.Bulgac, G.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Crețu împotriva

Inspectoratului General al Poliției și Ministerul Afacerilor Interne cu privire la

recunoașterea ilegalității răspunsului, obligarea de a efectua recalcularea vechimii în

muncă, cu includerea în ea a avantajelor două luni vechime pentru o lună în serviciu și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 21 aprilie 2016, Petru Crețu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului General al Poliției și Ministerul Afacerilor Interne cu privire la

recunoașterea ilegalității răspunsului, obligarea de a efectua recalcularea vechimii în

muncă, cu includerea în ea a avantajelor două luni vechime pentru o lună în serviciu și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 14 martie 2016 s-a adresat cu cerere prealabilă

către Inspectoratul General al Poliției și Ministerul Afacerilor Interne privind

recalcularea vechimii în muncă cu avantaje, cu calcularea a două luni vechime în muncă

pentru o lună de serviciu în perioada efectuării serviciului în calitate de polițist al grupei

de escortă al CPS Rîșcani al IP mun. Chișinău de la 08 iulie 2003 până la 22 martie

2004, în calitate de polițist - șofer al grupei de escortă a CPS Rîșcani al CGP mun.

Chișinău de la 22 martie 2004 până la 05 martie 2013, obligarea Inspectoratului General

al Poliției și Ministerul Afacerilor Interne de a recalcula vechimea în serviciu pentru

stabilirea pensiei din data angajării sale în organele afacerilor interne până la 05 martie

2013.

Prin răspunsul Inspectoratului General al Poliției nr. 34/3-C-90/16 din 25 martie

2016, i s-a comunicat că, în cazul în care beneficiază de înlesniri, acestea vor fi luate în

considerație la momentul stabilirii pensiei.

A menționat că, la 14 martie 2016 Ministerul Afacerilor Interne a recepționat

cererea prealabilă înregistrată cu nr. C-AP-610/16, însă contrar prevederilor legale

această cerere a rămas fără un răspuns.

1

A indicat că, pe parcursul activității în cadrul grupului de escortă, a fost supus

riscurilor de infectare cu tuberculoză, HIV și hepatita virală, iar în astfel de circumstanțe

angajatorul era obligat să-i calculeze două luni vechime în muncă pentru o lună de

serviciu în temeiul pct.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

A solicitat Petru Crețu prin cererea de chemare în judecată și cererea de

concretizare a cerințelor, recunoașterea ilegală răspunsul IGP al MAI nr. 34/3-C-90/16

din 25 martie 2016, obligarea Inspectoratului General al Poliției de a efectua recalcularea

cu avantaj, aplicând coeficientul 2, la calcularea vechimii în serviciu pentru stabilirea

pensiei și încasarea în mod solidar din contul pârâților a cheltuielilor de judecată cu titlu

de asistență juridică în sumă de 2 500 de lei.

Prin hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia din 10 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Petru Crețu; s-a casat integral hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea s-a admis

parțial; s-a recunoscut ilegal răspunsul nr. 34/3-C-90/16 din 25 martie 2016 a

Inspectoratului General al Poliției; s-a obligat Ministerul Afacerilor Interne de a calcula

cu avantaj, aplicând coeficientul 2 la calcularea vechimii în serviciu pentru stabilirea

pensiei pentru perioada efectuării de către Petru Crețu a serviciului în calitate de polițist

în cadrul grupei de escortă în perioada 8 iulie 2003 până la 22 martie 2004 și în calitate

de polițist șofer al grupei de escortă a Comisariatului de Poliție sectorului Rîșcani al

Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău de la 22 martie 2004 până la 5 martie

2013 cu încasarea din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Petru Crețu

cheltuielile de judecată în sumă de 2 500 lei. În rest, pretențiile s-au respins ca

neîntemeiate.

Prin decizia din 24 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Ministerul Afacerilor Interne, s-a casat integral decizia din 10 noiembrie

2016 a Curții de Apel Chișinău cu remiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat

de Petru Crețu; s-a casat integral hotărârea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea s-a admis parțial; s-a

recunoscut ilegal răspunsul nr. 34/3-C-90/16 din 25 martie 2015 al Direcției resurse

umane a Inspectoratului General al Poliției; s-a obligat Inspectoratul General al Poliției

de a calcula cu avantaj, aplicând coeficientul 2, la calcularea vechimii în serviciu în

calitate de polițist în cadrul grupei de escortă al Comisariatului de Poliție sectorul

Rîșcani al Inspectoratului de Poliție mun. Chișinău de la 8 iulie 2003 până la 22 martie

2004 și în calitate de polițist șofer al grupei de escortă a comisariatului de poliție sectorul

Rîșcani al Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău de la 22 martie 2004 până

la 5 martie 2013; s-a respins ca neîntemeiată pretenția privind stabilirea dreptului de a

primi pensie pe linia Ministerului Afacerilor Interne; s-a dispus încasarea de la

Inspectoratul General al Poliției a Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Petru

Crețu cheltuielile de judecată în mărime de 2 500 lei.

La 25 iunie 2018, Inspectoratul General al Poliției a declarat recurs împotriva

deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată și ilegală deoarece a fost apreciat eronat materialul probator. Au fost

aplicate eronat normele de drept material iar concluziile instanței de apel în partea

admiterii acțiunii sânt în contradicție cu materialele cauzei.

2

A menționat că, în perioada 2003 – 2013, angajatorul lui Petru Crețu a fost

Ministerul Afacerilor Interne dar nu Inspectoratul General al Poliției.

A indicat că, Ministerul Afacerilor Interne a recunoscut acțiunea înaintată de Petru

Crețu și a executat decizia din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul

căreia la 22 noiembrie 2017 a fost emis ordinul MAI nr. 2010ef, fiind recalculat lui Petru

Crețu vechimea în muncă cu avantaje, cu aplicarea coeficientului 2, pentru activitatea în

cadrul grupei de escortă al Comisariatului de poliție sect. Rîșcani al Comisariatului

General de Poliție, de la 8 iulie 2003 până la 22 martie 2004 și în calitate de polițist șofer

al grupei de escortă al Comisariatului de poliție sect. Rîșcani, de la 22 martie 2004 până

la 5 martie 2013.

Solicită Inspectoratul General al Poliției admiterea cererii de recurs, casarea

deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să fie respinse ca neîntemeiate pretențiile înaintate împotriva Inspectoratului

General al Poliției.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 20 iulie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia

cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Însă, intimatul Petru Crețu nu a depus referință prin care să-și expună opinia asupra

motivelor invocate în recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs declarată de

Inspectoratul General al Poliției, în raport cu materialele cauzei civile, consideră că

acesta este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei se constată că, decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 6 iunie 2018 (vol.I,

f.d.226). Cererea de recurs a fost depusă la data de 25 iunie 2018 (vol.II, f.d.1). Astfel,

recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției, este în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, argumentele invocate de Inspectoratul General al

Poliției în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul

declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța

de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul

de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

4

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

5