3ra-1178/18 — anularea ordinului de concediere, incasarea sumelor neachitate la salariu, a penalitatilor si repararea prejudiciului moral

3ra-1178/18 — anularea ordinului de concediere, incasarea sumelor neachitate la salariu, a penalitatilor si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-1178/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru - judecător – Grigore Manoli

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, jud. Ecaterina Palanciuc, Ala Malîi, Clima Vladislav

Î N C H E I E R E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecător Valeriu Doagă

judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Denis Melnic,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Melnic Denis

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne (succedat de către Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență), intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne cu privire la anularea

ordinului de concediere, încasarea sumelor neachitate la salariu, a penalităților și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 21 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, s-a casat

hotărârea din 11 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat

o nouă hotărâre prin care acțiunea s-a respins ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 18 octombrie 2016, Melnic Denis a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne, intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne cu privire la

declararea nulității ordinului nr. 52ef din 27 aprilie 2015, obligarea Ministerului

Afacerilor Interne să racordeze ordinul nr. 57ef din 20 mai 2016 emis de către

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, la exigențele legislației în

vigoare, obligarea Ministerului Afacerilor Interne să modifice legitimația de

pensionar nr. 22712 cu corectarea datei de pensionare din 11 aprilie 2016 în 20 mai

2016, obligarea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne să anunțe ordinul nr. 57ef din 20 mai 2016 în fața formațiunii DCS

nr. 1 cu expunerea veridică a circumstanțelor concedierii, încasarea de la Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a sumelor neachitate care constau din

salariul pentru perioada 13 iunie 2015 – 19 mai 2016 în sumă de 76337,04 lei, plata

pentru concediile medicale din 2015 în sumă de 9764,04 lei, ajutorul material pentru

anii 2015, 2016 în sumă de 6382,30 lei, costul poliței de asigurare obligatorie de

asistență medicală pentru anii 2015, 2016 în sumă de 4076,28 lei, penalitatea pentru

întârzierea plăților corespunzătoare în sumă de 29618,40 lei, precum și încasarea

prejudiciului moral în sumă de 25 000 lei (f.d. 3-9, vol. I).

1

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin ordinul nr. 52 EF din 27

aprilie 2015, a fost concediat din funcția de specialist principal al schimbului de

serviciu Detașamentul căutare-salvare nr. 1 al Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne și trecut în rezerva Forțelor

Armate, în temeiul art. 281 din Legea nr. 96-XVI din 05 aprilie 2007 Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale.

A mai menționat că, activitatea sa în cadrul Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne a desfășurat-o în baza

contractului individual de muncă nr. 6812, semnat la data de 15 februarie 2015.

A susținut că, angajatorul profitând de starea de afect, provocată de înrăutățirea

gravă a sănătății, ca rezultat al activității profesionale și internării la tratament în

Spitalul de psihiatrie, a solicitat cererea de demisie din funcția ocupată.

A indicat că, după externare, a expediat mai multe cereri întru modificarea

ordinului nr. 52 EF din 27 aprilie 2015, iar la insistența sa a fost emis ordinul nr. 57

EF din 20 mai 2016 al Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne, indicându-se ca motiv de concediere art. 29 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 93-XVI din 05 aprilie 2007, în legătură cu constatarea faptului

necorespunderii cu funcția deținută sau cu munca efectuată din cauza stării de

sănătate, în baza deciziei comisiei medico-militare a Ministerului Afacerilor Interne.

A considerat că modificarea respectivă este justificată prin existența

certificatului - decizie medicală nr. 127 din 24 martie 2016 a Comisiei medicale

centrale a Spitalului Militar al Ministerului Afacerilor Interne și certificatul de

dezabilitate și capacitate de muncă seria CN nr. 184948 din 11 aprilie 2016 al

Consiliului Național pentru Determinarea Dezabilității și Capacității de Muncă.

A invocat că, temeiul de drept indicat în conținutul ordinului nr. 52 EF din 27

aprilie 2015 denotă nulitatea integrală a acestuia, astfel concedierea la data de 27

aprilie 2015 pe temeiul apărut la 11 aprilie 2016 data emiterii Certificatului de

dezabilitate, nu se încadrează în aspectul juridico-legal. Concedierea lui Melnic

Denis, în baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 93-XVI din 05 aprilie 2007, putea

avea loc doar după adoptarea deciziei Comisiei medico-militare a Ministerului

Afacerilor Interne, la data de 20 mai 2016.

A subliniat că în ordinul nr. 52 EF din 27 aprilie 2015 lipsește semnătura lui,

ceea ce contravine art. 81 alin. (3) Codul muncii, acest ordin nefiindu-i adus la

cunoștință sub semnătură până la moment. A afirmat că reprezentantul Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale urma să indice data de concediere ca fiind

20 mai 2016, dar nu data de 27 aprilie 2015, precum și să rectifice actele care derivă

din această circumstanță.

Reclamantul a indicat că prin emiterea ordinului nr.52 EF din 27 aprilie 2015,

angajatorul 1-a înlăturat nelegitim de la executarea atribuțiilor de serviciu pentru o

perioadă de mai bine de un an de zile, precum și i-a retras rușinos legitimația, la data

de 30 aprilie 2015, de la părinții lui în timp ce el urma un tratament în staționar de tip

închis.

Prin ordinul nr. 57 EF din 20 mai 2016, în baza deciziei Comisiei medico -

militare a Ministerului Afacerilor Interne din 11 aprilie 2016, s-a modificat temeiul

concedierii, respectiv fiind concediat în baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 93-

XVI din 05 aprilie 2007.

A mai indicat că, reprezentanții Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne au refuzat soluționarea onorabilă a

2

divergențelor financiare apărute din vina acestora, contabilitatea nu a prezentat

calculele vis-a-vis de plățile salariale neachitate, iar acțiunile respective contravin

prevederilor art. 165 alin. (2) Codul Muncii.

În perioada dintre 13 iunie 2015 până la 19 mai 2016 angajatorul nu i-a achitat

salariul pentru o perioadă de 344 de zile, respectiv din acest motiv a fost lipsit de plăți

salariale în mărime totală aproximativ de 76337,04 lei, mai mult că pârâtul era obligat

să achite concediile medicale pentru perioada de la 27 aprilie 2015 până la 28 mai

2015 ceea ce constituie o încălcare a legislației în vigoare, dar și o discriminare, suma

neachitată constituind 9764,04 lei.

La fel nu i-au fost achitate indemnizațiile de concediu anual pentru anii 2015-

2016, în sumă de 6382,30 lei.

A învederat faptul că, tratamentul medical costisitor a fost efectuat imediat

după eliberarea ilegală de la serviciu, ce constituie rezultatul direct al maladiei

obținute în timpul îndeplinirii serviciului. Ca urmare, consideră necesar ca pârâtul să-

i restituie costul poliței de asigurare obligatorie de asistență medicală pentru anul

2015-2016, în sumă totală de 4076,28 lei.

Reclamantul a specificat că a suportat suferințe psihice legate de reținerea

salariului cât și aroganța demonstrată la concedierea sa, evaluând acest prejudiciu

cauzat în suma de 25000 lei.

În ședința de judecată din 26 decembrie 2016, reclamantul Denis Melnic a

renunțat la cerința cu privire la obligarea Ministerului Afacerilor Interne să modifice

legitimația de pensionar nr. 22712 cu corectarea datei de pensionare din 11 aprilie

2016 în 20 mai 2016, concretizând totodată că nu contestă ordinul nr. 57ef din 20 mai

2016 (f.d. 68, vol.I).

Prin hotărârea din 11 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Melnic Denis a fost admisă parțial, și s-a

anulat ordinul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne cu nr. 52 EF din 27 aprilie 2015, ca fiind ilegal și emis contrar

prevederilor legii. S-a obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne să efectueze achitarea deplină a drepturilor salariale

lui Melnic Denis, pentru perioada 27 aprilie 2015 până la data de 20 mai 2016. S-a

încasat de la Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne în beneficiul lui Melnic Denis, prejudiciul moral în mărime de un

salariu mediu lunar al salariatului. În rest pretențiile din cererea de chemare în

judecată s-au respins, ca neîntemeiate (f.d. 74, 78-85, vol. I).

La 12 ianuarie 2017, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a

declarat apel împotriva hotărârii in 11 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, care a fost suplimentat la 30 mai 2017, solicitând instanței de apel admiterea

apelului, casarea hotărârii contestate cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea depusă de Denis Melnic să fie respinsă ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție (f.d. 76, 78-85).

Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău, prin decizia din 08 iunie 2017, a

admis apelul declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, a casat

hotărârea din 11 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a emis o nouă

hotărâre prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Denis Melnic împotriva

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale (succedat de Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență), intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor

Interne cu privire la anularea ordinului de concediere, încasarea sumelor neachitate la

3

salariu, a penalităților și repararea prejudiciului moral, s-a respins ca fiind depusă cu

omiterea termenului de prescripție extinctivă (f.d.106-113, vol. I).

La 07 august 2017, Denis Melnic a declarat recurs împotriva deciziei din 08

iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat repunerea în termenul de

prescripție pentru adresare în instanța de judecată, admiterea cererii de recurs, casarea

integrală a deciziei recurate, cu menținerea în vigoare a hotărârii instanței de fond

(f.d. 116-118, vol. I).

Prin decizia din 08 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Denis Melnic, a fost casată decizia din 08 iunie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată (f.d. 132-143).

Prin decizia din 21 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale (succedat de

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență), cu casarea hotărârii din 11 ianuarie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre prin care cererea

de chemare în judecată înaintată de Denis Melnic împotriva Serviciul Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale (succedat de Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență), intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne cu privire la anularea

ordinului de concediere, încasarea sumelor neachitate la salariu, a penalităților și

repararea prejudiciului moral, s-a respins ca neîntemeiată (f.d. 182-195, vol. I).

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 06 iulie 2018, Denis Melnic,

reprezentat de avocatul Ion Buliga, a declarat recurs împotriva deciziei, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 21 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, cu menținerea hotărârii din 11 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău

(f.d.1-5, vol. II).

Reiterând motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în

judecată, recurentul în cererea de recurs și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței

de apel, considerând că instanța de apel la emiterea deciziei sale a interpretat eronat

legea și anume art. 86 din Codul muncii, considerent din care decizia instanței de apel

este pasibilă de a fi casată integral, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din trei judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 06 august 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat participanților la

proces câte o copie a cererii de recurs depuse de Denis Melnic, informând pe aceștea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii (f. d. 9, vol. II).

La 20 august 2018, intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne a

depus referință asupra recursul, prin care a indicat că recursul declarat de către Denis

Melnic nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă, considerent din care a solicitat ca recursul declarat de către

Denis Melnic împotriva deciziei din 21 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău să fie

considerat inadmisibil (f.d. 10-13, vol.II).

4

Prin referința depusă la 10 septembrie 2018, Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență a solicitat, în temeiul art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură

civilă, să fie respins recursul declarat de Denis Melnic ca neîntemeiat (f.d. 14-19,

vol. II).

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un

raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Verificând argumentele invocate de recurent în cererea de recurs, în baza

materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. a1) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce nu se

supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin.(5).

În conformitate cu art. 429 alin. (4) și (5) Cod de procedură civilă, nu pot fi

atacate cu recurs:

a) deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare care nu se supun niciunei căi de

atac;

b) hotărârile în privința cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art. 374;

c) deciziile emise de instanța de apel, fără drept de recurs.

Nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la

art. 430 nu au folosit calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul

poate ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în

partea care se referă la înrăutățirea situației. O hotărâre susceptibilă de apel și de

recurs poate fi atacată, în cadrul termenului de apel, direct cu recurs dacă părțile

consimt expres în fața primei instanțe prin înscris autentic sau prin declarație verbală

consemnată expres în procesul-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai

pentru încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material.

În speță, recursul este declarat împotriva deciziei din 21 martie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, care poate fi atacată cu recurs și respectiv recursul depus de Denis

Melnic, nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul art. 433 lit. a1) Cod de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de însoțire nr. 5659 (f.d. 196, vol. I), Curtea de Apel Chișinău,

la 08 mai 2018, a expediat în adresa părților copia deciziei din 21 martie 2018, prin

urmare recursul declarat la 06 iulie 2018 este depus în interiorul termenului stabilit

de lege.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în

drept să-l declare.

În speță, recursul a fost declarat de Denis Melnic, care este parte a procesului

civil, prin urmare, nu este incident cazului nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. c) Cod

de procedură civilă.

5

În conformitate cu art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a

fost examinat o dată. În acest caz, Completul reține că temeiul prevăzut de art. 433

lit. d) Cod de procedură civilă nu este incident.

Având în vedere cele constatate supra, Completul conchide că recursul declarat

de Denis Melnic, nu pot fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate de

art. 433 lit. a1), b), c) sau d) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII din Codul de procedură civilă are

un caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și

procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în

care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că procedura de examinare a admisibilității unui recurs

în materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

stabilite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire

la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi audiat de o instanță

6

judecătorească.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că dreptul unei persoane de acces

liber la justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului. Asemenea rigori urmăresc scopul aplicării și al interpretării

unitare a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind

în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato v. Italia, 15

septembrie 2016, paragraful 32).

Completul notează că în cererea de recurs, recurentul a invocat temei de

declarare a recursului prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de procedură civilă.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în esență, Denis Melnic a reluat

criticile formulate în faza procesuală anterioară, cu privire la care s-a pronunțat

instanța de apel, iar invocarea pretinselor încălcări comise de către instanța de apel

nefiind suficient de fundamentată.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din trei

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în a se verifica

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea

corectă a legii materiale, iar în esența lor, argumentele principale ale recursului, care

sunt similare argumentelor invocate în fazele anterioare, au fost verificate minuțios la

judecarea cauzei în ordinea de apel, completul ajunge în mod unanim la concluzia de

a considera recursul declarat de Denis Melnic inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Denis Melnic se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Valeriu Doagă

judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

7