2ra-1427/18 — repararea prejudiciului material și moral ș.a.

2ra-1427/18 — repararea prejudiciului material și moral ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-1427/18

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, (Alexandru Gafton)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Angela Bostan, Anatol Pahopol, Veronica Negru)

ÎNCHEIERE

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ruslan

Saachian, reprezentat de avocatul Lilian Osoian,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan

Saachian împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Dorin Recean și Vladimir

Maiduc cu privire la recunoașterea discriminării la locul de muncă, repararea

prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de Ruslan Saachian și a fost menținută hotărârea din 19

decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, prin care acțiunea depusă de

Ruslan Saachian a fost respinsă,

constată:

La 03 februarie 2015, Ruslan Saachian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne (în continuare MAI al RM) cu privire la

recunoașterea discriminării la locul de muncă, repararea prejudiciului material și

moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că din 13 septembrie 2013

activează în funcția de Șef al secției combaterea crimei grave și criminalității

organizate a Direcției de Poliție mun. Chișinău a IGP al MAI RM.

Prin Ordinul MAI al RM nr. 190ef din 20 martie 2013 a fost concediat din

cadrul organelor afacerilor interne. Ruslan Saachian a considerat concedierea sa drept

o presiune din partea Șefului Serviciului Securitate Internă și Combaterea Corupției a

MAI al RM, Vladimir Maiduc și ministrului MAI al RM, Dorin Recean care a fost

dus în eroare de către Vladimir Maiduc, referitor la persoana sa.

Prin hotărârea din 13 iunie 2013 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

menținută prin decizia din 16 aprilie 2014 a Curții Supreme de Justiție, au fost

anulate ordinele de concediere și restabilit la serviciu. Astfel, întru executarea acestei

hotărâri judecătorești, prin pct. 1 al Ordinului MAI al RM nr. 28ef din 15 iulie 2013 a

fost repus în funcția de Șef al Secției poliție criminală a CGP mun. Chișinău, iar în

conformitate cu pct. 3 al aceluiași ordin s-a dispus trimiterea sa în interes de serviciu,

1

în funcția de inspector de investigații al Secției „N” a Direcției protecție internă a

Serviciului securitate internă și combatere a corupției, pentru o perioadă de cel mult

60 de zile.

Nefiind de acord cu trimiterea sa în interes de serviciu la SSI și CC al MAI, a

depus dezacordul pe numele ministrului, în care a indicat că apreciază această acțiune

drept o parte din scenariul privind persecutarea sa din partea lui Vladimir Maiduc,

care urmărește scopul să fie numit într-o funcție aflată sub controlul său.

La fel, reclamantul a indicat că, la 18 iulie 2013, în prima zi de serviciu, a fost

informat public de către Vladimir Maiduc că va merge în deplasare din cont propriu

și va lucra în biroul nr. 100, care de fapt nu există și constituie holul etajului.

Respectiv, în ziua în care a început să muncească nu a fost asigurat cu birou, masă și

celelalte necesități de birotică pentru a fi în posibilitate de a activa adecvat.

La 15 august 2013, i-a comunicat lui Vladimir Maiduc că își va apăra drepturile

sale pe cale legală, însă, ultimul i-a replicat că îi va arăta el legea, cum se scrie și cum

să umble cu „variante armenești”. Reclamantul a opinat că Vladimir Maiduc a făcut

aluzie la originea sa, deoarece tatăl său este de naționalitate armeană. Totodată, din

această zi, Vladimir Maiduc nu l-a mai primit în biroul său.

Succesiv, reclamantul a relevat că, la 20 august 2013, se afla la serviciu în biroul

nr. 114 la SSI și CC al MAI al RM, unde lucra la masa lui Vitalie Ursu, care se afla în

concediu. Aproximativ la ora 08.36, în birou a intrat Vladimir Maiduc și, în prezența

altor colegi și cu un ton ridicat, i-a reproșat de ce a neglijat indicațiile sale și se află în

birou, dar nu în holul instituției.

Reclamantul a considerat că, acțiunile lui Vladimir Maiduc au fost pe deplin

susținute de ministrul afacerilor interne, care a semnat un șir de ordine emise în

privința sa de suspendare din funcție și sancționare disciplinară.

Deopotrivă, Ruslan Saachian a indicat că, la 14 iunie 2013, a solicitat numirea sa

în funcție de Șef-adjunct la IP Ciocana, dar nu a primit nici un răspuns. Ulterior, la

raportul suplimentar a primit răspuns negativ, refuzul fiind motivat prin faptul că

funcția respectivă este ocupată.

Reclamantul a reliefat că nenumăratele plângeri și rapoarte depuse ministrului în

privința comportamentului neadecvat și discriminatoriu a lui Vladimir Maiduc, au

fost ignorate de către Dorin Recean, acestea fiind repartizate spre soluționare lui

Vladimir Maiduc. Această concluzie rezultă și din circumstanțele de fapt conținute în

raportul din 20 august 2013 întocmit de juristul MAI al RM în privința pretinsei

insultări de către reclamant, astfel fiind intentată o anchetă de serviciu. Ancheta de

serviciu soldându-se cu sancționarea disciplinară a lui Ruslan Saachian.

Prin hotărârea din 31 ianuarie 2014 a Judecătoriei Grigoriopol, menținută prin

deciziile din 29 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău și decizia din 29 ianuarie 2014 a

Curții Supreme de Justiție, a fost anulat ordinul de sancționare.

Reclamantul a opinat că circumstanțele relevate fac parte din scenariul de

hărțuire la locul de muncă, manifestate prin umilirea sa în prezența colegilor și

persoanelor chestionate de el cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor de serviciu. Astfel

majoritatea colaboratorilor SSI și CC al MAI al RM le era frică să comunice cu el,

deoarece puteau fi sancționați de către Vladimir Maiduc.

De asemenea, Ruslan Saachian a indicat că, la 15 august 2013, a fost trimis în

deplasare la IP Leova pentru efectuarea unei anchete de serviciu, însă, nu i-a fost

achitată în avans deplasarea, cheltuielile suportate de dânsul constituind suma de 450

de lei. Prin răspunsul din 19 septembrie 2013, semnat de ministrul Dorin Recean, i s-

2

a comunicat că această deplasare nu va fi achitată deoarece nu a fost coordonată cu

conducătorul și aceste cheltuieli sunt nejustificate și nu sunt confirmate prin bonuri și

tichete corespunzătoare.

În altă ordine de idei, reclamantul a învederat că în privința stării sale s-a expus

un specialist autorizat prin Raportul de expertiză complexă nr. 327 din 01 octombrie

2013.

La fel, s-a adresat Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurării egalității, care prin decizia nr. 001/2013 din 17 octombrie 2013 a constatat

că faptele expuse în plângere de către Ruslan Saachian constituie o hărțuire conform

art. 1 și art. 2 coroborat cu art. 7, alin. (2), lit. f) din Legea privind asigurarea

egalității.

Astfel, reclamantul a considerat că, la caz, nu a fost încălcat termenul de

prescripție, deoarece hărțuirea a continuat și după perioada descrisă, având la bază

aceleași fapte constatate de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității în decizia din 17 octombrie 2013. cu atât mai mult că există o

concurență între prevederile Codului civil, Codului muncii și Legii cu privire la

asigurarea egalității. Respectiv ce prescriu termenul de adresare în instanța de

judecată.

Ruslan Saachian a solicitat repunerea în termenul procedural de înaintare a

acțiunii; recunoașterea faptului că, în perioada cuprinsă între 13 iunie 2013 și până la

depunerea cererii de chemare în judecată, în privința sa a avut loc o discriminare la

locul de muncă, manifestată prin hărțuire; încasarea din contul MAI al RM în

beneficiul său a sumei de 450 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului material și a

sumei de 200 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral, cauzat prin

discriminare la locul de muncă; și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 14 august 2015, Ruslan Saachian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Dorin Recean și Vladimir Maiduc cu privire la recunoașterea

discriminării la locul de muncă, repararea prejudiciului material și moral și

compensarea cheltuielilor de judecată (vol. II, f.d. 4-12).

În motivarea acțiunii, reclamantul Ruslan Saachian a invocat motive și temeiuri

similare celor din acțiunea intentată la 03 februarie 2015 împotriva Ministerului

Afacerilor Interne.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2015 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

(vol. III, f.d. 155 recto-verso) au fost conexate într-o singură procedură acțiunea

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan Saachian

împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea discriminării la

locul de muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată, cu acțiunea civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Ruslan Saachian împotriva lui Dorin Recean și Vladimir Maiduc cu privire la

recunoașterea discriminării la locul de muncă, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată, pentru a fi examinate concomitent.

Prin hotărârea din 19 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

(vol. III, f.d. 212-213, 216-228) s-a respins ca neîntemeiată cererea depusă de Ruslan

Saachian cu privire la repunerea în termenul procedural de înaintare a acțiunii.

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan Saachian împotriva

MAI al RM, Dorin Recean și Vladimir Maiduc cu privire la recunoașterea

discriminării la locul de muncă, repararea prejudiciului material și moral și

3

compensarea cheltuielilor de judecată pentru perioada de la 13 iunie 2013 până la 13

septembrie 2013, ca depusă tardiv.

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Ruslan Saachian împotriva

MAI al RM, Dorin Recean și Vladimir Maiduc cu privire la recunoașterea

discriminării la locul de muncă, încasarea prejudiciului material, moral și cheltuielilor

de judecată pentru perioada de la 17 octombrie 2013 până la 19 decembrie 2016, ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 12 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău (vol. IV, f.d. 10,

11-24) a fost respins apelul declarat de Ruslan Saachian și s-a menținut hotărârea din

19 decembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe dispozițiile

art. 116 alin. (1) și (4), art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă; art. 1 alin. (1),

art. 2, art. 13 alin. (1) și (3), art. 20 din Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la

asigurarea egalității; art. 267 alin. (1) și (2), art. 271, art. 272 alin. (1) din Codul civil;

și art. 14 CEDO.

În consolidarea soluțiilor sale, Judecătoria Centru, mun. Chișinău, și Curtea de

Apel Chișinău au reținut că, prin răspunsul din 27 noiembrie 2013 a Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității, reclamantul a fost

informat că Decizia din 17 octombrie 2013 a intrat în vigoare la 17 noiembrie 2013.

Respectiv, reclamantul era obligat să anexeze la cererea de repunere în termen

probele ce ar justifica imposibilitatea depunerii cererii de chemare în judecată în

termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care acesta putea să ia

cunoștință de săvârșirea ei.

Mai mult decât atât, prin prisma art. 13 alin. (3) din Legea cu privire la

asigurarea egalității, depunerea plângerii pe adresa Consiliului nu constituie o

procedură prealabilă obligatorie pentru adresarea în instanța de judecată. Prin urmare,

reclamantul a fost în drept timp de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la

care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei de a se adresa conform art. 10 din Lege,

subiecților cu atribuții în domeniul prevenirii și combaterii discriminării și asigurării

egalității, printre care sunt și instanțele judecătorești.

În această ordine de idei, instanțele de fond au constatat că acțiunea

reclamantului în partea recunoașterii discriminării în perioada de la 13 iunie 2013

până la 13 septembrie 2013 a fost depusă tardiv. Or, această acțiune trebuia să fie

depusă în termenul stabilit prin lege de un an.

Succesiv, instanțele inferioare au apreciat ca fiind neprobat capătul de cerere

privind recunoașterea discriminării la locul de muncă și repararea prejudiciului

material și moral pentru perioada de la 17 octombrie 2013 până la 19 decembrie

invocând doar că după adoptarea Deciziei din 17 octombrie 2013 a Consiliului și

până la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, din partea pârâților au

continuat acțiunile de discriminare în privința sa.

La 26 aprilie 2018, Ruslan Saachian, reprezentat de avocatul Lilian Osoian, a

declarat recurs împotriva deciziei din 12 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău

(vol. IV, f.d. 28-38).

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele faptice ale cauzei și a invocat că

instanțele de fond nu au motivat hotărârile și nu s-au expus asupra unor argumente

invocate de Ruslan Saachian.

4

Recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei din 12 septembrie

2017 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 19 decembrie 2016 a Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie admisă

integral acțiunea depusă de Ruslan Saachian.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, acesta este inadmisibil, din

motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

5

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, instanța de recurs atestă că, în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece din materialele cauzei nu poate fi stabilit

momentul când a fost recepționată de către recurent decizia instanței de apel, iar drept

consecință nu poate fi stabilit momentul când începe să curgă termenul de exercitare

a dreptului acestuia de a ataca hotărârea judecătorească.

In concreto cererii de recurs, completul de admisibilitate evocă faptul că în

conformitate cu prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și

temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului,

propunerile respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de Ruslan Saachian, reprezentat de

avocatul Lilian Osoian, completul de admisibilitate atestă că recurentul nu a

evidențiat în cererea de recurs formulată memoriul ilegalității și netemeiniciei

deciziei recurate, limitându-se doar la reiterarea circumstanțelor faptice ce țin de

fondul cauzei și transpunerea soluției instanței de apel și a primei instanțe.

În acest sens, urmează a fi învederat faptul că, nu este suficientă simpla

expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, or, motivarea recursului fiind necesară

prin prisma indicării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii

față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru

care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Ruslan Saachian, reprezentat de avocatul Lilian Osoian, s-au

limitat doar la o formularea echivocă că „instanțele de fond nu au motivat hotărârile

și nu s-au expus asupra unor argumente invocate de Ruslan Saachian”. Însă, fără

determina cu exactitate care motive au rămas neargumentate de către instanțele

inferioare. Respectiv, recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanțele inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

6

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de Ruslan Saachian, reprezentat de avocatul Lilian

Osoian, nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări

esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de

șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Ruslan Saachian a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de

fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea

nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs

efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Ruslan Saachian, reprezentat de avocatul Lilian Osoian, împotriva deciziei din 12

septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ruslan Saachian, reprezentat de

avocatul Lilian Osoian, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Ruslan Saachian împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Dorin Recean

și Vladimir Maiduc cu privire la recunoașterea discriminării la locul de muncă,

repararea prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

7