3ra-1190/18 — obligarea eliberarii autorizatiei

Dosarul nr. 3ra-1190/18

Prima instanță: (Judecătoria Orhei, sediul Telenești) L. Iarmaliuc

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată ”Anvediserana” reprezentată de avocatul Doroftei Roman,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Anvediserana” împotriva Consiliului local Suhuluceni, raionul

Telenești, arhitectul șef Beiu Marian, Consiliului raional Telenești cu privire la

recunoașterea ilegalității acțiunilor, obligarea eliberării autorizației și recunoașterea

dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 02 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată

”Anvediserana” și s-a menținut hotărârea din 04 mai 2017 a Judecătoriei Orhei,

sediul Telenești și hotărârea suplimentară din 15 februarie 2018,

c o n s t a t ă :

La 18 martie 2016 Societatea cu Răspundere Limitată ”Anvediserana” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului local Suhuluceni, raionul

Telenești cu privire la recunoașterea ilegalității acțiunilor, obligarea eliberării

autorizației.

În motivarea acțiunii, Societatea cu Răspundere Limitată ”Anvediserana” a

menționat că în anul 2013 a început edificarea unui bun imobil situat în satul

Suhuluceni, raionul Telenești.

De asemenea, reclamantul a menționat că inițial, destinația construcției era casă

de locuit, însă ulterior a considerat că destinația construcției urmează a fi modificată

în saună-bar, iar în acest sens s-a adresat organelor competente pentru eliberarea

acordului în vederea schimbării destinației construcției.

A specificat că la 10 decembrie 2013 a fost semnat procesul-verbal de recepție

finală a construcției, iar prin decizia Consiliului local Suhuluceni nr. 7/23 din 09

1

decembrie 2015, s-a decis suspendarea examinării cererii până la prezentarea actelor

confirmative și justificative.

Reclamantul a relatat că motivul din care Consiliului local Suhuluceni a

suspendat examinarea cererii privind eliberarea autorizației de funcționare, a servit

faptul retragerii semnăturii de pe procesul-verbal de recepție finală a construcției de

către arhitectul șef Beiu Marian pe motivul încălcărilor și abaterilor grave la

eliberarea certificatului de urbanism și autorizației de construire.

A relatat că prin Raportul de constatare tehnico-științifică din 05 martie 2015,

s-a stabilit că obiectul corespunde tuturor cerințelor în construcții și nu au fost comise

abateri de la proiect și autorizația de construire, și astfel din punct de vedere tehnic

este posibilă eliberarea autorizației de schimb a destinației de către autoritățile locale.

Reclamantul Societatea cu Răspundere Limitată ”Anvediserana” a solicitat

recunoașterea ilegalității acțiunilor arhitectului șef al raionului Telenești Beiu Marian

referitor la retragerea semnăturii de pe procesul-verbal de recepție finală a

construcției și obligarea Consiliului local Suhuluceni să elibereze autorizația de

funcționare a construcției cu destinație saună-bar.

Încheierea din 06 aprilie 2016 a Judecătoriei Telenești, s-a atras în proces în

calitate de pârât Consiliul raional Telenești (f.d. 80 Vol. I).

La 04 mai 2017 Societatea cu Răspundere Limitată ”Anvediserana” a depus

cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat recunoașterea

dreptului de proprietate în privința bunului imobil cu suprafața de 347 m.p. situat în

satul Suhuluceni, raionul Telenești (f.d. 83-84).

Prin hotărârea din 04 mai 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

”Anvediserana”.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că în baza autorizației de construire, Primăria comunei Suhuluiceni, raionul

Telenești a auitorizat executarea lucrărilor de construire a unei case de locuit

beneficiarului Șeremen Andrei, iar prin procesul-verbal de recepție finală din 10

decembrie 2013, coimisia de recepție finală a recomandat spre recepție cu destinația

casă de locuit.

De asemenea, prima instanță a concluzionat că Societatea cu Răspundere

Limitată ”Anvediserana” a solicitat modificarea destinației în privința imobilului

situat în satul Suhuluceni, raionul Telenești din casă de locuit în obiect comercial

(bar-saună), însă autorizația de construire pentru proiectarea casei de locuit și

certificatul de urbanism au fost eliberate pe numele lui Șeremet Andrei ca persoană

fizică.

La fel prima instanță a reținut că terenul pe care este amplasat imobilul în litigiu,

este înregistrat la organul cadastral în proprietatea privată a lui Șeremet Andrei, or

Societatea cu Răspundere Limitată ”Anvediserana” nu a prezentat dovada titlului de

proprietate asupra terenului și a construcției în litigiu.

Prima instanță a stabilit că Șeremet Andrei a construit casa de locuit cu abateri

de la proiectul de execuție și în lipsa cărții tehnice a construcției și dirigintelui de

șantier, fapt pentru care prin hotărârea din 02 decembrie 2013 a Judecătoriei

2

Telenești, Șeremet Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravenției

prevăzute de art. 177 alin. (2) lit. f) Cod contravențional.

Astfel, prima instanță a concluzionat că construcția a fost executată cu abateri

grave de la proiectul de execuție și în lipsa cărții tehnice a construcției și a dirigintelui

de șantier, fapt pentru care arhitectul șef Beiu Marian șui-a retras semnătura de pe

procesul-verbal de recepție finală a construcției.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cauza a fost

ridicată de la examinare în ordine de apel și restituită în prima instanță pentru

emiterea hotărârii suplimentare referitor la pretențiile cu privire la recunoașterea

ilegalității acțiunilor și declararea ca fiind legal procesul-verbal de recepție din 10

decembrie 2013 (f.d. 150-151 Vol. II).

Prin hotărârea suplimentară din 15 februarie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul

Telenești, s-au respins cerințele Societății cu Răspundere Limitată ”Anvediserana” cu

privire la declararea ca fiind legal procesul-verbal de recepție din 10 decembrie 2013

(f.d. 157-160 Vol. II).

Prin decizia din 02 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de

apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată ”Anvediserana” și s-a menținut

hotărârea din 04 mai 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești și hotărârea

suplimentară din 15 februarie 2018.

La 11 iulie 2018 Societatea cu Răspundere Limitată ”Anvediserana”

reprezentată de avocatul Doroftei Roman a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Recurentul Societatea cu Răspundere Limitată ”Anvediserana”, în motivarea

recursului a menționat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

De asemenea, recurentul a invocat că instanța de apel s-a pronunțat superficial

referitor la argumentelor formulate în apel, lipsind o motivare convingătoare asupra

criticilor hotărârii primei instanțe.

La fel a specificat că instanța de apel nu s-a expus referitor la argumentul

invocat de apelant și anume că arhitectul șef Beiu Marian și-a retras semnătura de pe

autorizația de construire, or nici un act normativ nu prevede posibilitatea arhitectului

șef de a-și retrage propria semnătura, acest drept fiind de competența instanțelor de

judecată, care sunt în drept de a anula autorizațiilor în cazurile prevăzute de lege.

Totodată recurentul a invocat că instanța de apel neîntemeiat a respins raportul

de constatare tehnico-științifică nr. 077 din 05 martie 2014, deoarece acesta este o

probă relevantă și pertinentă care reflectă în mod obiectiv faptul că au fost respectate

toate condițiile legale pentru eliberarea autorizației.

La 03 septembrie 2018,arhitectul șef al raionului Telenești Beiu Marian a depus

referință la recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Anvediserana”,

prin care a solicitat să fie respins menținerea hotărârilor judecătorești.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 02 mai 2018, însă date

referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei

lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

3

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 11 iulie 2018, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

4

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Anvediserana” reprezentată de avocatul Doroftei Roman, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Anvediserana” reprezentată de avocatul Doroftei Roman.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

5