3ra-816/18 — contestarea actelor administrative

3ra-816/18 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra-816/18

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău (judecător: L.Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: A.Pahopol, V.Negru, A.Bostan)

DECIZIE

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

având în componența sa:

Președintele ședinței, judecător: Iulia Sîrcu

judecători: Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„OIM”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „OIM” împotriva Consiliului comunal Grătiești și

Primăriei comunei Grătiești, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere

Limitată „Namaian Deg” cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Namaian Deg”, casată hotărârea din 15 iulie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău și pronunțată o hotărîre nouă, de respingere a acțiunii ca neîntemeiată

și deciziei suplimentare din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis cererea SRL ,,Namaian Deg” cu privire la anularea măsurilor de

asigurare a acțiunii, fiind emisă o decizie suplimentară, prin care s-au anulat

măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 08 iunie 2015 a Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău, potrivit căreia s-a dispus suspendarea executării deciziei

nr. 2/16 din 24 aprilie 2015 emisă de Consiliul comunal Grătiești,

c o n s t a t ă :

La 22 mai 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „OIM” (în continuare

SRL „OIM”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului

comunal Grătiești și Primăriei comunei Grătiești, intervenient accesoriu

Societatea cu Răspundere Limitată „Namaian Deg” (în continuare SRL

„Namaian Deg”) cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acestei acțiuni, reclamanta a invocat că la 01 septembrie

2006, în calitate de cumpărător a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în

baza căruia a cumpărat de la un grup de deținători ai cotei valorice - terenul

asfaltat (fațarea), amplasat pe un teren aferent cu suprafața de xxxx, situat în

satul xxxx, str. xxxx. Vânzătorii terenului asfaltat (fațarea) dețineau dreptul de

proprietate asupra bunului în baza Certificatelor de proprietate privată eliberate

în baza deciziei Comisiei de privatizare a bunurilor întreprinderii agricole

kolhozul Grătiești.

Conform condițiilor reflectate în contractul de vânzare-cumpărare, prețul

bunului procurat a fost stabilit în suma totală de 18659 lei - achitați în totalitate

vânzătorilor în raport de cota de avere deținută (cota valorică) din terenul

asfaltat – fațare, fapt ce se confirmă prin Anexa nr. 1 anexată la contract.

În continuare, SRL „OIM” a susținut că din ziua procurării bunului

respectiv și până în prezent posedă neîntrerupt pentru sine bunul procurat

(fațarea) pe care îl utilizează în interes personal.

SRL „OIM” a subliniat că prin decizia Consiliului comunal Grătiești

nr.7/10 din 14 septembrie 2006 s-a aprobat suprafața terenului aferent obiectului

privatizat și s-a decis încheierea cu reclamanta începând cu 01 octombrie 2006 a

contractului de arendă a terenului aferent obiectului privatizat cu suprafața de

xxxx situat în satul xxxx, str. xxxx.

Drept rezultat, la 01 octombrie 2006 între Primăria comunei Grătiești în

calitate de proprietar și SRL „OIM” în calitate de arendaș a fost încheiat

contractul de arendă funciară a terenului aferent nr. 62AF pentru perioada 01

octombrie 2006 – 30 septembrie 2009, fiind întocmit și Actul de primire-

predare a terenului, iar conform prevederilor pct. 1.2. din contractual enunțat,

destinația terenului de pământ a fost stabilită ca fiind teren aferent obiectului

privatizat.

Potrivit reclamnatei, la expirarea termenului contractului de arendă vizat

raporturile contractuale au continuat în mod tacit, iar potrivit art. 904 alin. (1)

Cod civil, dacă raporturile contractuale continuă în mod tacit după expirarea

contractului de locațiune, acesta se consideră prelungit pe un termen

nedeterminat.

Reclamanta a reiterat că prin decizia Consiliului comunal Grătiești nr.

1016 din 19 decembrie 2006 a fost admisă cererea sa privind privatizarea

terenului cu suprafața de xxxx situat în satul xxxx fiind dispusă privatizarea de

către SRL „OIM” a terenului respectiv. Totodată, prin decizia sus-menționată s-

a aprobat proiectarea și construirea de către SRL „OIM” pe acest teren a

obiectului ,,Depozit pentru materiale de construcție”.

De asemenea, SRL „OIM” a precizat că la 10 ianuarie 2007 a încheiat cu

SRL „Minunata Xenia” acordul de colaborare privind construcția unui zid de

rezistență pe o distanță de 50 metri cu înălțimea de 4-5 metri, iar conform

pct.3.1 din Acord, zidul de rezistență este proprietatea comună a părților în

proporție de 55% pentru SRL „OIM” și 45% pentru SRL ,,Minunata Xenia”.

Aceste lucrări de construcție (zidul de rezistență) a fost construit de către părțile

contractante, care sunt vecini.

Reclamanta a mai menționat că a suportat și alte cheltuieli legate de acest

imobil, inclusiv cheltuielile privind formarea bunului imobil cu nr. cadastral

xxxx cu suprafața de xxxx, identificarea hotarelor, elaborarea planului

geometric etc.

În același context, reclamanta a menționat că prin Hotărârea Parlamentului

nr. 54 din 03 aprilie 2015 privind stabilirea datei alegerilor locale generale

(publicată în MO 89-92 din 10 aprilie 2015) s-au stabilit alegerile locale

generale pentru data de 14 iunie 2015.

Ca urmare a stabilirii alegerilor locale generale, la 24 aprilie 2015 membrii

Consiliului comunal Grătiești, în mod pripit, fără avizul comisiei funciare,

urmărind scopuri personale, au pus în discuție la ședința respectivă și au aprobat

expunerea la licitație pentru obținerea dreptului de arendă, locațiune,

proprietate, bunurile imobile ce aparțin cu drept de proprietate Primăriei

comunei Grătiești, iar potrivit Anexei nr. 1 a deciziei Consiliului comunal

Grătiești nr. 2/16 din 24 aprilie 2015 la poziția nr. 17 s-a expus la licitație

terenul cu nr. cadastral xxxx cu suprafața de xxxx cu destinația pentru

construcții la prețul normativ de 58052,01 lei, pentru obținerea dreptului de

proprietate.

Drept consecință, la 08 mai 2015, în Monitorul Oficial nr. 110-114 s-a

publicat comunicatul informativ privind desfășurarea licitației cu strigare a unor

bunuri pentru data de 25 mai 2015, ora 14:00, inclusiv și a terenului sus-indicat,

motiv pentru care la 18 mai 2015, SRL „OIM” a înaintat Consiliului comunal

Grătiești cerere prealabilă, prin care a solicitat excluderea din lista bunurilor

expuse la licitație bunul imobil cu nr. cadastral xxxx cu suprafața de xxxx, situat

în satul xxxx, însă cererea prealabilă a rămas fără răspuns.

A mai indicat reclamanta că la 25 mai 2015 au fost anunțate rezultatele

licitării, prin care bunul imobil menționat a fost vândut la prețul final de 330

000 lei, iar ulterior la 05 iunie 2015, Consiliul comunal Grătiești prin Decizia

nr. 4/18 (pct.2 lit. h) ,,Cu privire la rezultatele licitației publice cu strigare

petrecute la data de 25 mai 2015” a confirmat rezultatele licitației prin care

bunul imobil vizat a fost vândut la prețul final de 330 000 lei.

În opinia acesteia, atât actul administrativ inițial – decizia Consiliului

comunal Grătiești nr. 2/16 din 24 aprilie 2015 ,,Cu privire la expunerea la

licitație a bunurilor imobile” cât și actele administrative subsecvente deciziei

inițiale și anume: lit. h) pct.2 din decizia Consiliului comunal Grătiești nr. 4/18

din 05 iunie 2015 ,,Cu privire la rezultatele licitației publice cu strigare

petrecute la data de 25 mai 2015”, precum și procesul-verbal nr. 13 din 25 mai

2015 privind rezultatele licitării, prin prisma art. 220 Cod civil urmează a fi

declarate nule, deoarece contravin legii, ordinii publice și bunelor moravuri.

Or, Consiliul comunal Grătiești pe lângă faptul că era obligat potrivit art.

794 Cod civil să informeze neîntârziat SRL „OIM” despre intenția de vânzare la

licitație a acestui bun, a acționat în mod abuziv și cu rea-credință și fără a primi

avizul comisiei de profil a expus la licitație acest bun contrar legii și contrar

deciziei proprii din 19 decembrie 2006, prin care s-a permis SRL „OIM”

privatizarea acestui teren aferent obiectului privatizat.

Din considerentul că după cum invocă reclamanta actele administrative

care se contestă în prezenta speță au fost adoptate de către Consiliul comunal

Grătiești contrar prevederilor legislației, SRL „OIM” a depus prezenta cerere de

chemare în judecată, solicitând în urma concretizării acțiunii anularea deciziei

Consiliului comunal Grătiești nr. 2/16 din 24 aprilie 2015 ,,Cu privire la

expunerea la licitație a bunurilor imobile” în partea ce privește expunerea la

licitație pentru obținerea dreptului de arendă, locațiune, proprietate a bunului

imobil - terenul amplasat în com. xxxx str. xxxx, cu nr. cadastral xxxx, cu

suprafața de xxxx, destinația pentru construcții, la prețul normativ total 58

052,01 lei, ca ilegală; anularea deciziei Consiliului comunal Grătiești nr. 4/18

din 05 iunie 2015 ,,Cu privire la rezultatele licitației publice cu strigare

petrecute la data de 25 mai 2015”, (lit. (h) alin. 2 din decizia vizată) care

confirmă rezultatele licitației prin care a fost vândut bunul imobil teren cu

destinație pentru construcții cu nr. cadastral xxxx, cu suprafața de xxxx la prețul

final de 330 000 lei; anularea procesului-verbal nr. 13 din 25 mai 2015 privind

rezultatele licitației publice, prin care a fost vândut bunul imobil, teren cu

destinație pentru construcții cu nr. cadastral xxxx cu suprafața de xxxx la prețul

final de 330 000 lei.

Prin încheierea din 08 iunie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, s-a

admis cererea reclamantei SRL „OIM” cu privire la aplicarea măsurilor de

asigurare a acțiunii, fiind dispusă suspendarea executării deciziei nr. 2/16 din 24

aprilie 2015, emise de Consiliul comunal Grătiești până la soluționarea

definitive a cauzei.

Prin încheierea din 12 octombrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău, s-a atras în procesul sus-enunțat în calitate de intervenient accesoriu

SRL „Namaian Deg”.

Prin hotărârea din 15 iulie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău,

cererea de chemare în judecată depusă de către SRL ,,OIM” a fost admisă, fiind

dispusă anularea deciziei Consiliului comunal Grătiești nr. 2/16 din 24 aprilie

2015 ,,Cu privire la expunerea la licitație a bunurilor imobile, în partea

expunerii la licitație a bunului imobil, amplasat în com. xxxx, str. xxxx nr.

cadastral xxxx cu suprafața de xxxx”. S-a anulat decizia Consiliului comunal

Grătiești nr. 4/18 din 05 iunie 2015 ,,Cu privire la rezultatele licitației publice cu

strigare petrecute la data de 25 mai 2015 a bunurilor imobile, în partea expunerii

la licitație a bunului imobil, amplasat în com. xxxx, str. xxxx, nr. cadastral xxxx

cu suprafața de xxxx – pct.2 lit. h)”. S-a anulat procesul-verbal nr.13 din 25 mai

2015 privind rezultatele licitării din 25 mai 2015.

Prin decizia din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de administratorul SRL ,,Namaian Deg”, Cucu Valentina, casată

hotărîrea din 15 iulie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și pronunțată o

hotărâre nouă, potrivit căreia: cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

”OIM” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Ulterior, la 03 ianuarie 2018, reprezentantul SRL ,,Namaian Deg”,

administratorul Cucu Valentina a depus în instanța de apel o cerere, solictând

emiterea unei decizii suplimentare privind anularea măsurilor de asigurare

aplicate prin încheierea din 08 iunie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău,

prin care s-a admis cererea reclamantei SRL ,,OIM” cu privire la aplicarea

măsurilor de asigurare a acțiunii.

Prin decizia suplimentară din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

s-a admis cererea SRL ,,Namaian Deg” cu privire la anularea măsurilor de

asigurare a acțiunii, fiind emisă o decizie suplimentară, prin care s-au anulat

măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 08 iunie 2015 a Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău, potrivit căreia s-a dispus suspendarea executării deciziei

nr. 2/16 din 24 aprilie 2015 emisă de Consiliul comunal Grătiești.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziilor sus-indicate, la 21 martie

2018 SRL ,,OIM” le-a contestat cu recurs, solicitând, admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și

a deciziei suplimentare din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău cu

menținerea hotărârii din 15 iulie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău.

În susținerea recursului s-a indicat că, la examinarea cauzei instanța de apel

a interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei.

La fel s-a mai indicat că, la caz, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu a fost aplicată legea

care trebuia să fie aplicată și s-a interpretat în mod eronat legea.

În rezultat, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă

prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând o hotărâre

neîntemeiată de respingere ca neîntemeiată a acțiunii, astfel fiindu-i încălcat în

mod direct dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei, pe când prima instanță

a stabilit corect situația de fapt și de drept în prezenta speță, a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate și a emis o hotărâre întemeiată și legală care

corespunde legislației în vigoare (vol.II,f.d.100-108).

La 28 mai 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

Consiliului comunal Grătiești și Primăriei comunei Grătiești și a

intervenientului accesoriu SRL „Namaian Deg” copia cererii de recurs depusă

de către SRL ,,OIM”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor

(vol.II,f.d.111), iar la 14 iunie 2018 și, respectiv la 22 iunie 2018 Consiliul

comunal Grătiești, Primăria comunei Grătiești și SRL „Namaian Deg” și-au

exercitat dreptul procedural și au depus referințe în termenul stabilit de lege,

prin care și-au expus opinia asupra motivelor invocate în recursul declarat de

SRL ,,OIM”, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil (vol.II,f.d.113-

123, 124-126).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul înaintat la 21 martie 2018 (vol.II,f.d.100)

împotriva deciziei recurate din 19 decembrie 2017 și a decizii suplimentare din

13 februarie 2018 (vol.II,f.d.36,88) este declarat în termen, având în vedere

faptul că la dosar nu există date confirmative privind recepționarea de către

recurent a copiei motivate a deciziei instanței de apel.

Prin încheierea din 27 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de către SRL ,,OIM” a fost considerat admisibil și fără a prejudicia

fondul a fost dispusă judecarea acestuia de către completul din 5 judecători

(vol.II,f.d.41).

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins cu

menținerea deciziei instanței de apel.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu

recurs.

Din materialele cauzei rezultă rezultă cu certitudine că la 01 septembrie

2006, între SRL „OIM”, pe de o parte - în calitate de cumpărător și Agrici Ion,

Boian-Șaran Nadejda, Braghiș Ștefan, Burlacu NIonela, Burianov Elena,

Burianov Serghei, Buzgan Ion, Buzdgan Nina, Busuioc Vasile, Cheltuială

Maria, Cocieru Anastasia, Cocieru Anastasia, Grigoraș Vasile, Grigoraș Maria,

Măciuca Nina, Morari Tamara, Pascal Elena, Pascal Elizaveta, Pascal Vladimir,

Pascal Vladimir, Popa Olga, Părvan Nicolae, Rotari Parasacovia, Sârbu Andrei,

Sârbu Veronica, Begenari Mădălina, Morari Maria, Braghiș Nicolae, Caraman

Silvia, Pascal Ion, Popa Ana, Musteață Maria, Gașper Ivan, pe de altă parte - în

calitate de vânzători, a fost încheiat în formă simplă scrisă, contractul de

vânzare-cumpărare potrivit căruia, vânzătorii au vândut, iar cumpărătorul a

cumpărat 18 659 de cote-avere în obiectul asfaltat – fațare, situat pe str. xxxx

com. xxxx, ce constituie 44% din suprafața totală, amplasat pe un teren de xxxx

(vol.I,f.d.11-15).

Tot actele cauzei atestă că, prin decizia nr. 2/16 din 24 aprilie 2015 a

Consiliului comunal Grătiești „Cu privire la expunerea la licitație a bunurilor

imobile” s-au expus la licitație pentru obținerea dreptului de arendă, locațiune,

proprietate, bunurile imobile ce aparțin cu drept de proprietate Primăriei

comunei Grătiești, conform anexelor nr. 1, 2, 3, la decizie, iar la poziția 16 a

Anexei nr. 1 la decizia respectivă, se regăsește bunul imobil amplasat în comuna

xxxx, str. xxxx cu destinația pentru construcții, nr. cadastral xxxx, cu suprafața

de xxxx (vol.I,f.d.139-140).

Potrivit procesului-verbal nr. 13 din 25 mai 2015, se constată că, bunul

imobil – terenul cu nr. cadastral xxxx, a fost adjudecat ofertantului SRL

„Namaian Deg” (vol.I,f.d.136).

Prin decizia nr. 4/18 din 05 iunie 2015 a Consiliului comunal Grătiești „Cu

privire la rezultatele licitației cu strigare petrecute la data de 25 mai 2015”, a

fost luat act de informația privind petrecerea licitației publice cu strigare din

data de 25 mai 2015 și s-au confirmat rezultatele licitației, după cum urmează:

lit. h) – conform procesului-verbal nr. 13 din 25 mai 2015, privind rezultatele

licitării, a fost vândut bunul imobil, teren cu destinație pentru construcții, nr.

cadastral 0155215198, cu suprafața de 0,1498, la prețul final de 330 000 lei

(f.d.143-144).

De asemenea din actele cauzei mai rezultă că la 01 februarie 2016, SRL

„OIM” a depus la Primăria comunei Grătiești și Consiliul comunei Grătiești

cererea prealabilă, solicitând anularea parțială a deciziilor Consiliului comunal

Grătiești nr. 2/16 din 24 aprilie 2015 „Cu privire la desfășurarea licitației

funciare publice de vânzare-cumpărare” și nr. 4/18 din 05 iunie 2015 „Cu

privire la rezultatele licitării publice cu strigare petrecute la data de 25 mai

2015” și a procesului – verbal nr. 13 din 25 mai 2015 „privind rezultatele

licitării”, în partea excluderii din lista bunurilor imobile, terenuri expuse la

licitație pentru dobândirea dreptului de proprietate a bunului imobil cu nr.

cadastral xxxx, cu suprafața de xxxx, amplasat în com. xxxx, str. xxxx (f.d.152).

Prin răspunsul nr. 141/16 din 10 martie 2016 a Primăriei comunei

Grătiești, reclamantului SRL „OIM” i-a fost comunicat că, în urma dezbaterilor

pe marginea chestiunilor abordate în cererea prealabilă a SRL „OIM” comisia

sesizată în fond a amânat aprobarea avizului corespunzător, în legătură cu

necesitatea documentării suplimentare, iar despre rezultatele examinării

ulterioare a cererii prealabile, va fi informat suplimentar (f.d.153).

Din considerentul că după cum invocă reclamanta alt răspuns la cererea

prealabilă decât cel sus-indicat nu a primit, iar în opinia acesteia actele

administrative care se contestă în prezenta speță au fost adoptate de către

Consiliul comunal Grătiești contrar prevederilor legislației, SRL „OIM” a depus

prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând în urma concretizării acțiunii

anularea deciziei Consiliului comunal Grătiești nr. 2/16 din 24 aprilie 2015 ,,Cu

privire la expunerea la licitație a bunurilor imobile” în partea ce privește

expunerea la licitație pentru obținerea dreptului de arendă, locațiune, proprietate

a bunului imobil - terenul amplasat în com. xxxx, cu nr. cadastral xxxx, cu

suprafața de xxxx, destinația pentru construcții, la prețul normativ total 58

052,01 lei, ca ilegală; anularea deciziei Consiliului comunal Grătiești nr. 4/18

din 05 iunie 2015 ,,Cu privire la rezultatele licitației publice cu strigare

petrecute la data de 25 mai 2015”, (lit. (h) alin. 2 din decizia vizată) care

confirmă rezultatele licitației prin care a fost vândut bunul imobil teren cu

destinație pentru construcții cu nr. cadastral xxxx, cu suprafața de xxxx la prețul

final de 330 000 lei; anularea procesului-verbal nr. 13 din 25 mai 2015 privind

rezultatele licitației, prin care a fost vândut bunul imobil, teren cu destinație

pentru construcții cu nr. cadastral xxxx cu suprafața de xxxx la prețul final de

330 000 lei (vol.I,f.d.2-4, 69-75, 157-163).

Fiind investită cu examinarea cauzei în fond, având ca obiect contestarea

actelor administrative, prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei cerințelor

SRL „OIM” și admiterii acestora integral (vol.I,f.d.193-197).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 19 decembrie 2017 a admis

apelul declarat de administratorul SRL ,,Namaian Deg”, Cucu Valentina, a casat

hotărîrea din 15 iulie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și a pronunțat o

hotărâre nouă, potrivit căreia: cererea de chemare în judecată înaintată de SRL

”OIM” a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că actele administrative

legalitatea cărora constituie obiect de examinare în prezentul litigiu au fost

emise de autoritatea investită de lege cu competență de a dispune de bunul aflat

în proprietate, și prin urmare, s-a constatat că actele administrative contestate au

fost emise cu respectarea atât a competenței, cât și a procedurii – fiind întrunite

aspectele analizate în acest sens, iar careva temeiuri stabilite de art. 220 Cod

civil și art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 nu au fost stabilite, motiv pentru care acțiunea depusă de SRL

„OIM” urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată (vol.II,f.d.37-51).

Prin decizia suplimentară din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

s-a admis cererea SRL ,,Namaian Deg” cu privire la anularea măsurilor de

asigurare a acțiunii, fiind emisă o decizie suplimentară, prin care s-au anulat

măsurile de asigurare aplicate prin încheierea din 08 iunie 2015 a Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău, potrivit căreia s-a dispus suspendarea executării deciziei

nr. 2/16 din 24 aprilie 2015 emisă de Consiliul comunal Grătiești (vol.II,f.d.89-

98).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră concluzia instanței de apel despre necesitatea

admiterii apelului, casării hotărârii instanței de fond și emiterii unei noi hotărâri,

de respingere a acțiunii justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în

cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită,

conform cerințelor art. 130 CPC. Instanța de apel a stabilit corect situația de fapt

și de drept în prezenta speță, a dat o apreciere obiectivă probelor administrate și

a emis o decizie întemeiată și legală care corespunde legislației în vigoare.

În conformitate cu art. 14 alin. (2) lit. c) și d) din Legea privind

administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, pornind de la

domeniile de activitate ale autorităților administrației publice locale de nivelul

întîi stabilite la art.4 al Legii privind descentralizarea administrativă, consiliul

local realizează următoarele competențe: decide darea în administrare,

concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor domeniului public al

satului (comunei), orașului (municipiului), după caz, precum și a serviciilor

publice de interes local, în condițiile legii. Decide vînzarea, privatizarea,

concesionarea sau darea în arendă ori în locațiune a bunurilor domeniului privat

al satului (comunei), orașului (municipiului), după caz, în condițiile legii;

În corespundere cu art. 77 alin. (2), (3) și (5) din Legea enunțată, bunurile

domeniului public al unității administrativ-teritoriale pot fi date în administrare

întreprinderilor municipale și instituțiilor publice, concesionate, date în arendă

ori în locațiune, după caz, în temeiul deciziei consiliului local sau raional, în

condițiile legii. Bunurile domeniului privat al unității administrativ-teritoriale

pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locațiune, în condițiile

legii. Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor

proprietate a unității administrativ-teritoriale se fac prin licitație publică,

organizată în condițiile legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Conform prevederilor art. 2 alin. (7) din Legea privind terenurile

proprietate publică și delimitarea lor nr. 91 din 05 aprilie 2007 (la momentul

depunerii acțiunii și examinării cauzei în apel), concesionarea, arendarea și

locațiunea terenurilor se fac prin licitație publică. Pot fi încheiate contracte

directe doar cu proprietarii construcțiilor amplasate legal pe teren pînă la

intrarea în vigoare a prezentei legi. Contractul de locațiune va cuprinde în mod

obligatoriu clauze care să asigure exploatarea terenului în locațiune potrivit

specificului acestuia.

Articolul 4 alin. (9) al Legii privind prețul normativ și modul de vînzare-

cumpărare a pământului nr. 1308 din 25 iulie 1997, vînzarea-cumpărarea

terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente

obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private,

precum și celor aferente construcțiilor nefinalizate, se efectuează la prețul

normativ al pământului. Terenul care, după parametri și amplasare, nu poate fi

format ca bun imobil de sine stătător se vinde prin concurs sau la licitație

deținătorilor de terenuri adiacente. În cazul în care există un singur deținător de

teren adiacent, vînzarea-cumpărarea terenului care nu poate fi format ca bun

imobil de sine stătător se efectuează la prețul normativ al pământului. Această

prevedere se aplică și relațiilor de arendă a unor astfel de terenuri. Celelalte

terenuri se vînd prin concurs sau la licitație, cu excepțiile prevăzute de lege.

Raportând normele legale enunțate la circumstanțele speței deduse

judecății, instanța de recurs constată că instanța de apel corect a stabilit că actele

administrative legalitatea cărora constituie obiect de examinare în prezentul

litigiu, au fost emise de autoritatea investită de lege cu competență de a dispune

de bunul aflat în proprietate, și prin urmare, se constată că actele administrative

contestate au fost emise cu respectarea atît a competenței, cît și a procedurii –

fiind întrunite aspectele analizate în acest sens.

Or, terenul amplasat în com. xxxx, str. xxxx cu nr. cadastral xxxx, cu

suprafața de xxxx, destinația pentru construcții expus la licitație pentru

obținerea dreptului de arendă, locațiune, proprietate aparține cu drept de

proprietate Primăriei com. Grătiești, cu atât mai mult că la momentul petrecerii

licitației careva interdicții asupra terenului enunțat nu au fost, iar reclamanta a

cunoscut despre petrecerea licitației publice cu strigare petrecute la 25 mai

2015, prin urmare, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, de a-și asigura

drepturile sale, fapt însă, ignorat cu desăvîrșire de către ultima.

În acest context, nu pot fi reținute argumentele recurentei SRL „OIM”

referitor la deținerea dreptului de preemțiune de a procura terenul în cauză, or,

potrivit art. 352 alin. (1) Cod civil, în cazul vînzării unei cote-părți din bunurile

proprietate comună pe cote-părți, cu excepția vînzării la licitație, ceilalți

coproprietari au dreptul preferențial de a cumpăra cota la prețul cu care se vinde

și în aceleași condiții.

Plus la aceasta, pentru a fi vândut la preț normativ un teren proprietate

publică, urmează a fi întrunite mai multe condiții, și anume: terenul să fie

aferent obiectivelor privatizate sau supuse privatizării, iar dreptul de proprietate

al pretendentului asupra obiectivelor privatizate să fie înregistrat în modul

stabilit de lege.

În confromitate cu prevederile art. 212 Cod Civil, forma autentică a actului

juridic este obligatorie: dacă actul juridic are ca obiect înstrăinarea bunurilor

imobile, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege; în cazurile prevăzute

prin acordul părților, chiar dacă legea nu cere formă autentică; în alte cazuri

stabilite de lege.

Potrivit art. 321 alin. (2) Cod Civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de

proprietate se dobîndește la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu

excepțiile prevăzute de lege.

În interpretarea corectă a normei enunțate, Colegiul reiterează că, pentru ca

un contract de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile să fie considerat valabil și

opozabil terților pentru a produce efectele juridice pentru care a fost încheiat,

este necesar ca la încheierea acestuia, părțile să respecte condițiile de

valabilitate cerute de lege, și anume, să încheiere contractul în formă scrisă și

autentică, iar pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului imobil,

persoana urmează să-l înregistreze în Registrul bunurilor imobile.

Sub acest aspect, Colegiul constată corectă concluzia instanței de apel,

precum că instanța de fond în mod greșit a conchis că, terenul aferent urma a fi

vândut cu drept de preemțiune reclamantei SRL „OIM”, or reclamanta nu a

prezentat nici un înscris probatoriu prin care să-și justifice pretențiile formulate.

În acest sens, instanța de recurs reține că, reclamanta SRL „OIM” invocă

că deține cu drept de proprietate bunul imobil – construcție sub noțiunea de

”fățare” - amplasată pe xxxx, comuna xxxx, drept pretins a fi dobîndit în baza

contractului de vânzare-cumpărare din 01 septembrie 2006, însă Colegiul

judiciar apreciază aceste argumente ale reclamantei ca fiind total declarative, în

condițiile în care, la dosar nu a fost anexată nici o probă pertinentă din punct de

vedere juridic, care să confirme acest fapt.

Or, după cum s-a menționat supra contractul de vânzare-cumpărare din 01

septembrie 2006, cu derogare de la prevederile imperative ale Codului Civil, a

fost încheiat în formă simplă scrisă, fără a fi autentificat notarial și fără a fi

înregistrat în registrul bunurilor imobile, circumstanță ce denotă că, acest înscris

nu poate fi reținut ca probă valabilă ce ar confirma dreptul de proprietate al

reclamantei asupra bunului imobil - construcție amplasată pe xxxx, comuna

xxxx.

Prin urmare, instanța de apel corect a constatat că în speță nu sunt întrunite

în cumul condițiile stabilite la art. 4 alin. (9) din Legea privind prețul normativ

și modul de vânzare-cumpărare a pământului, respectiv terenul supus vînzării la

licitația publică nu poate fi privit ca teren aferent unui bun deținut în proprietate

de reclamantă, respectiv lipsind și condițiile pentru ca la vînzarea bunului

imobil – teren cu nr. cadastral xxxx să fie valabil și necesar a fi respectat dreptul

de preemțiune al reclamantei.

Aceasta deoarece reclamanta nu a făcut dovada deținerii legale a dreptului

de proprietate asupra construcțiilor amplasate pe terenul respectiv, cu atât mai

mult că construcția respectivă nu este reflectată și identificată în Registrul

bunurilor imobile ca bun imobil individual format – or nici o o probă în acest

sens nu a fost prezentată pe parcursul judecării cauzei.

Referitor la argumentele recurentei invocate în cererea de recurs ce ține de

deținerea în arendă a lotului de teren în cauză în temeiul contractului de arendă

funciară din 01 octombrie 2006, acestea sunt neîntemeiate și urmează a fi

respinse, or, potrivit Contractului de arendă funciară a terenului aferent nr.62AF

din 01 octombrie 2006, Primăria com. Grătiești i-a transmis în arendă SRL

”OIM” lotul de teren cu suprafața de xxxx pentru perioada 01 ocotmbrie 2006 –

30 septembrie 2009.

În pofida faptului că recurenta invocă că la expirarea termenului

contractului de arendă enunțat raporturile contractuale au continuat în mod tacit,

iar prin prisma art.904 alin. (1) Cod civil, contractul de arendă este prelungit pe

un termen nedeterminat, actele cauzei denotă contrariul și anume: prin adresarea

Directorului SRL ”OIM” către Primăria com. Grătiești, ultimul a solicitat după

expirarea termenului contractului de arendă, prelungirea acestuia, însă

solicitarea vizată a fost tratată cu refuz, motivîndu-se că au fost comise erori la

stabilirea hotarelor, inclusiv și la vecini. Respectiv SRL ”OIM” a solicitat

reexaminarea situației formate, solicitând stabilirea noilor hotare și întocmirea

unui nou contract de arendă funciară pentru un termen de 3 ani (f.d.132).

Respectiv, partea reclamantă – nu a prezentat careva probe care să ateste că

autoritatea publică a reacționat la adresarea sa, prin prelungirea termenului

contractului de arendă menționat. Drept rezultat, relațiile contractuale de arendă,

rezultate din contractul de arendă funciară a terenului aferent nr.62AF din 01

octombrie 2006 nu au fost prelungite în modul stabilit cu SRL ,,OIM”- respectiv

bunul imobil litigios – terenul cu suprafața de xxxx la momentul expunerii la

licitație în temeiul actului administrativ contestat nu era grevat cu careva

obligații de arendă.

Cu referire la constatarea instanței de apel precum că o dată cu emiterea

deciziei nr. 2/16, decizia Consiliului Comunal Grătiești nr. 10/6 din 19

decembrie 2006, „Cu privire la privatizarea terenului aferent și aprobarea

proiectării și construirii obiectului „depozit pentru materiale de construcție”,

prin care s-a permis privatizarea terenului aferent obiectivului privatizat cu

suprafața de xxxx, s. xxxx, str. xxxx de către SRL „OIM” a trecut în desuitudine

și nu mai este opozabilă terților, ca efect al neîntreprinderii cărorva acțiuni din

partea SRL „OIM” pentru a definitiva procedura de privatizare a terenului

litigios, aceasta este greșită, or, decizia vizată este un act premergător care urma

a fi realizat ulterior de către reclamantă în conformitate cu legislația în vigoare,

condiție însă ce nu se atestă la caz.

Cât privește recursul declarat de către SRL „OIM” împotriva deciziei

suplimentare din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, acesta este

neîntemeiat și urmează a fi respins, or, conform prevederilor art. 180 alin. (21)

CPC, anularea măsurilor de asigurare a acțiunii se dispune de instanța de

judecată odată cu pronunțarea asupra fondului printr-o hotărîre de respingere a

acțiunii. Reglementările referitoare la caracterul definitiv al actului judecătoresc

prin care se soluționează fondul sînt aplicabile integral și asupra prevederilor

referitoare la măsurile de asigurare.

La caz, prin decizia 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cererea

de chemare în judecată înaintată de SRL ”OIM” către Consiliul comunal

Grătiești, Primăria comunei Grătiești, intervenient accesoriu - SRL ”Namaian

Deg” privind contestarea actelor administrative a fost respinsă ca neîntemeiată,

fiind confirmată legalitatea deciziei nr. 2/16 din 24 aprilie 2015, emisă de

Consiliul comunal Grătiești – condiții în care în coroborare cu prevederile art.

180 alin. (21) CPC, instanța de apel corect a admis cererea SRL ”Namaian Deg”

cu privire la anularea măsurilor de asigurare a acțiunii, fiind emisă o decizie

suplimentară, prin care au fost anulate măsurile de asigurare aplicate prin

încheierea din 08 iunie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău nr. 3-

1326/2015, potrivit căreia s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 2/16 din

24 aprilie 2015 emisă de Consiliul comunal Grătiești.

Alte argumentele invocate de recurentă în susținerea poziției sale, nu pot fi

reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus

și se referă la circumstanțele, care au fost constatate și elucidate pe deplin de

instanța de apel, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și

apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de

drept material.

Din considentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„OIM”.

Se menține decizia din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „OIM” împotriva Consiliului comunal Grătiești și

Primăriei comunei Grătiești, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere

Limitată „Namaian Deg” cu privire la contestarea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Dumitru Visternicean