3ra-1202/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1202/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1202/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru- (judecător Victor Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău - (judecători Ion Muruianu, Veleri Efros, Nelea Budăi)

Î N C H E I E R E

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Visternicean

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ”ALEXCOM-TRANS”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată “ALEXCOM-TRANS” împotriva Serviciului Vamal al Republicii

Moldova, Biroului Vamal Centru privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”ALEXCOM-TRANS”,

casată hotărârea din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea

respingerii pretenției privind anularea deciziei Serviciului Vamal din 04 octombrie 2016,

ca fiind tardivă și în această parte pronunțată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 17 noiembrie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată “ALEXCOM-TRANS”

(în continuare SRL ”ALEXCOM-TRANS”) s-a adresat cu o cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Vamal al RM și Biroului Vamal Centru, solicitând

anularea deciziei Serviciului Vamal din 04 octombrie 2016 privind examinarea

contestațiilor SRL ”ALEXCOM-TRANS”, depuse împotriva actelor de inspecție nr. DV

11380 din 15 septembrie 2016 și nr. DV 11381 din 15 septembrie 2016 ale Biroului

Vamal Centru; anularea actului de inspecție nr. DV 11380 din 15 septembrie 2016 și nr.

DV 11381 din 15 septembrie 2016, prin care a fost rectificată valoarea în vamă pentru

1

marfa declarată la 15 septembrie 2016; obligarea Biroului Vamal Centru să aplice metoda

determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa importată în 15

septembrie 2016; obligarea Biroul Vamal Centru să efectueze recalcularea impozitelor

plătite la perfectarea declarației vamale în baza valorii tranzacției cu marfa importată în

15 septembrie 2016; obligarea Biroul Vamal Centru să restituie SRL ”ALEXCOM-

TRANS”, suma importului plătit excesiv în mărime de 61 798, 79 lei și încasarea

cheltuielilor de judecată (f.d. 3-5).

În motivarea acțiunii a indicat că, la 15 septembrie 2016, SRL ”ALEXCOM-

TRANS”, a depus la Biroul Vamal Centru declarații primare și declarații privind valoarea

în vamă a mărfurilor, prin care a declarat valoarea în vamă a mărfurilor, prezentând actele

de însoțire, care au stat la baza operării importurilor efectuate și care atestă totalitatea

cheltuielilor suportate.

A susținut că Biroul Vamal Centru a acceptat toate actele prezentate, însă a respins

valoarea în vamă declarată, majorând-o ilegal, fiind emise două acte de inspecție din 15

septembrie 2016, prin care a fost rectificată valoarea în vamă pentru marfa declarată și

care i-au fost aduse la cunoștință la data de 15 septembrie 2016, dată din care a început

să izvorască dreptul de a înainta contestații în conformitate cu art. art. 288, 289 și 292

Cod Vamal.

A mai indicat că, la data de 23 septembrie 2016, SRL ”ALEXCOM-TRANS”, prin

intermediul poștei a înaintat Serviciului Vamal al RM contestații împotriva actelor de

inspecție a Biroul Vamal Centru din 15 septembrie 2016.

Societatea-reclamanta a invocat că, prin scrisoarea nr. 28/11-14956 din 04

octombrie 2016, SRL ”ALEXCOM-TRANS” a fost informată despre decizia Serviciului

Vamal al RM privind examinarea contestațiilor depuse împotriva actelor de inspecție din

15 septembrie 2016 ale Biroului Vamal Centru, potrivit căreia s-a respins cererea ca fiind

nefondată.

SRL ”ALEXCOM-TRANS”, a considerat că decizia Serviciului Vamal al RM din

04 octombrie 2016 și actele de inspecție din 15 septembrie 2016, sunt ilegale.

În susținerea poziției sale, reclamanta a comunicat că, la 15 septembrie 2016, a

depus declarațiile vamale primare și declarațiile DVV-1 privind importul de piersici,

rodii, kiwi și grape-fruit cu valoarea declarată în sumă totală de 402745, 52 lei, însă Biroul

Vamal Centru a întocmit actele de inspecție, prin care a solicitat prezentarea actelor

potrivit fișei nr. 1, iar dat fiind faptul că, toate actele de care dispunea SRL ”ALEXCOM-

TRANS”, la acel moment, privind tranzacția indicată, au fost prezentate și de alte acte

suplimentare nu dispunea, de către Biroul Vamal Centru a fost înaintată fișa-act nr. 2.

Societatea-reclamanta a mai explicat că informațiile solicitate nu puteau fi

prezentate de către SRL ”ALEXCOM-TRANS”, deoarece informația reprezintă un secret

comercial al altor agenți economici, despre care fapt a fost înștiințat colaboratorul vamal.

2

A precizat că în urma majorării în vamă a valorii mărfii, conform procedurii vamale

imperative, au fost perfectate alte declarații vamale, în care SRL ”ALEXCOM-TRANS”,

trebuia să indice valoarea statică majorată, privind importul de piersici, rodii, kiwi și

grape-fruit în sumă totală de 702 542,35 lei.

A susținut că deși SRL ”ALEXCOM-TRANS”, a prezentat Biroului Vamal Centru

toate documentele necesare, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la tariful

vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 2007 și Regulamentul privind modul de declarare a

valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002, solicitate de către autoritatea vamală

și necesare pentru confirmarea valorii în vamă a mărfii importate, autoritatea vamală nu

și-a schimbat decizia de majorare a valorii în vamă adoptată în temeiul actelor de inspecție

din 15 septembrie 2016.

Reclamantul a opinat că dispunea de toate documentele necesare întru confirmarea

valorii în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal, inclusiv factura (invoce), care a fost

determinată și declarată în baza valorii tranzacției cu marfa importată, în conformitate cu

prevederile art. 10 alin. (2) și art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20

noiembrie 2007.

În concluzie, reclamantul a remarcat că Biroul Vamal Centru a dispus majorarea

valorii în vamă, aplicând metoda de rezervă de determinare a valorii în vamă a mărfii,

conform art. 17 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 2007,

întocmind actele de inspecție din 15 septembrie 2016, iar în rezultatul acestei majorări

SRL ”ALEXCOM-TRANS” a fost impusă să achite neîntemeiat drepturile de import din

suma de 702 542, 35 lei, pe când urma să achite din suma de 402745,52 lei, fiind achitată

nejustificat, suplimentar suma de 61798,79 lei.

A menționat că la data de 23 septembrie 2016 a contestat actele menționate, prin

două contestații înaintate către Serviciul Vamal al RM, însă cererile au fost respinse.

Prin urmare, a considerat că acțiunile Biroului Vamal Centru sunt nemotivate și

ilegale, întrucât SRL “ALEXCOM-TRANS” a respectat procedura stabilită la

determinarea și declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse și conform art. 7 pct. 2

din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 2007, au fost prezentate

documentele justificative privind veridicitatea datelor privind valoarea în vamă anunțată.

În acest sens a susținut că la acumularea informației privind valoarea în vamă,

organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor, urma să prezinte informații, care nu sunt

deținute de către declarantul SRL ”ALEXCOM-TRANS”, inclusiv despre prețurile de

referință la mărfurile din circuitul comerțului extern, precum și de date privind mărfurile

identice sau similare, a căror perfectare vamală a efectuat-o anterior.

A invocat că acțiunile Biroului Vamal Centru nu au fost transparente, potrivit

cărora metodele specificate la art. art. 11, 12, 13, 15 și 16 din Legea cu privire la tariful

3

vamal, nu pot fi utilizate față de SRL ”ALEXCOM-TRANS”, astfel valoarea în vamă a

mărfii determinându-se prin metoda de rezervă, cu majorarea plăților vamale în sumă

totală de 61798, 79 lei.

A mai relevat că conform anexei nr. 4 la Legea cu privire la tariful vamal,

consecutivitatea aplicării metodelor de determinare a valorii în vamă a mărfii trebuie să

fie cu o flexibilitate rezonabilă în aplicarea metodelor ce ar fi conformă obiectivelor și

prevederilor legii. Astfel, reclamanta a precizat că în temeiul art. 6, 1, 17 din Legea cu

privire la tariful vamal și pct. 19 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a

valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, organul vamal

subiectiv, neîntemeiat și nefondat, fără prezentarea motivelor legale și temeiurile clare a

aplicat direct metoda de rezervă față de SRL ”ALEXCOM-TRANS”.

A susținut că nu este de acord cu rectificarea efectuată de organul vamal, chiar dacă

declarantul este în drept să nu introducă modificările respective în declarația valorii în

vamă a mărfurilor sau să nu semneze tipizatele declarației valorii în vamă a mărfurilor în

care se indică valoarea în vamă a mărfurilor, recalculată de colaboratorul organului

vamal.

Reclamanta a indicat că, ținând cont de specificul procedurii indicate, de faptul că

marfa declarată este ușor alterabilă, precum și de faptul că, în asemenea procedură marfa

nu poate fi descărcată din transport până la soluționarea situației litigioase, SRL

”ALEXCOM-TRANS” trebuia să evite procedura respectivă.

Ulterior, societatea-reclamantă a depus o cerere privind concretizarea pretențiilor

din cererea de chemare în judecată solicitând, anularea deciziei Serviciului Vamal al RM

din 04 octombrie 2016, privind examinarea contestațiilor SRL ”ALEXCOM-TRANS”

depuse împotriva actelor de inspecție nr. DV I1380 din 15 septembrie 2016 și nr. DV

I1381 din 16 septembrie 2016 ale Biroului Vamal Centru; anularea actelor de inspecție

nr. DV I1380 din 15 septembrie 2016, prin care a fost rectificată valoarea în vamă pentru

marfa declarată în data de 15 septembrie 2016; obligarea Biroului Vamal Centru să aplice

metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa importată

în 15 septembrie 2016; obligarea Biroului Vamal Centru să efectueze recalcularea

impozitelor plătite la perfectarea declarației vamale în baza valorii tranzacției cu marfa

importată în 15 septembrie 2016; obligarea Biroului Vamal Centru să restituie SRL

”ALEXCOM-TRANS” suma importului plătit excesiv în mărime de 61798,79 lei și

încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.67).

Prin hotărârea din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ”ALEXCOM-TRANS” împotriva

Serviciului Vamal al RM și Biroului Vamal Centru, în partea anulării deciziei Serviciului

Vamal din 04 octombrie 2016 privind examinarea contestațiilor SRL ”ALEXCOM-

TRANS” depuse împotriva actelor de inspecție nr. DV I1380 din 15 septembrie 2016 și

4

nr. DV I1381 din 15 septembrie 2016 ale Biroului Vamal Centru și actele de inspecție nr.

DV I1380 din 15 septembrie 2016 și nr. DV I1381 din 15 septembrie 2016, prin care a

fost rectificată valoare în vamă pentru marfa declarată în data de 15 septembrie 2016, s-a

respins ca fiind tardivă, iar în partea obligării Biroului Vamal Centru să aplice metoda

determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa importată în 15

septembrie 2016, obligării să efectueze recalcularea impozitelor plătite la perfectarea

declarației vamale în baza valorii tranzacției cu marfa importată în 15 septembrie 2016,

precum și obligarea restituirii sumei plătite excesiv, s-a respins ca fiind neîntemeiată (f.d.

104-109).

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, prin decizia

din 29 martie 2018, a admis apelul declarat de SRL ”ALEXCOM-TRANS”, a casat

hotărârea din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea

respingerii pretenției privind anularea Deciziei Serviciului Vamal din 04 octombrie 2016,

ca fiind tardivă, iar în această parte se pronunță o hotărâre nouă prin care cererea de

chemare în judecată, cu privire la anularea Deciziei Serviciului Vamal din 04 octombrie

2016, se respinge ca neîntemeiată. În rest, hotărârea s-a menținut. (f.d. 151-162).

Instanța de apel a considerat eronată concluzia instanței de fond, potrivit căreia

cererea de chemare în judecată, depusă la data de 17 noiembrie 2016, este una tardivă, în

condițiile în care probatoriul anexat cu certitudine justifică faptul că cererea de chemare

în judecată a fost depusă în termenul legal de 30 de zile, prevăzut la art. 17 alin. (1) lit. a)

din Legea contenciosului administrativ.

Dat fiind faptul că instanța de apel a ajuns la concluzia că cererea de chemare în

judecată în partea anulării deciziei Serviciului Vamal al RM din 04 octombrie 2016, a

fost depusă în termen, Colegiul civil a casat în această parte a hotărârii din 28 septembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a emis o nouă hotărâre în partea casată,

prin care cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”ALEXCOM-TRANS” cu

privire la anularea deciziei Serviciului Vamal al RM din 04 octombrie 2016, s-a respins

ca neîntemeiată, cu menținerea în rest a hotărârii primei instanțe.

În acest sens, Colegiul civil a concluzionat că, Actele de inspecție nr. I1380 și nr.

I1381 din 15 septembrie 2016, nu reflectă incorectitudinea acțiunilor întreprinse de Biroul

Vamal Centru la aprecierea corectă a valorii în vamă a mărfurilor, or, după cum s-a

constatat Organul vamal este în drept să nu determine valoarea în vamă a mărfurilor

importate pe baza metodei valorii de tranzacție, în cazul în care persistă îndoieli că

valoarea declarată nu reprezintă suma totală.

Colegiul a statuat că, argumentele expuse de către SRL ”ALEXCOM-TRANS” în

cererea de apel au un caracter declarativ și nu constituie temei de casare a hotărârii

instanței de fond, care a fost adoptată cu interpretarea corectă a cadrului legislativ relevant

speței cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor.

5

Instanța de apel a constatat că contrar solicitărilor Biroului Vamal din Actele de

inspecție, potrivit cărora SRL ”ALEXCOM-TRANS” urma să prezinte un set de acte

pentru a fi confirmată valoarea declarată, ultimul nu a prezentat dovezi că a înlăturat acest

impediment, solicitând în acest sens anularea Actelor de inspecție.

La 03 iulie 2018, SRL ”ALEXCOM-TRANS” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 29 martie

2018 a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă

acțiunea înaintată (f.d.165-167).

Reiterând motivele de fapt și de drept invocate în instanțele ierarhic inferioare,

recurentul în cererea de recurs și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând că instanța de apel la emiterea deciziei sale de respingere a acțiunii nu a ținut

cont de faptul că recurentul a demonstrat pe deplin posibilitatea de evaluare în vamă a

mărfii potrivit metodei nr. 1, adică în baza prețului plătit sau care urmează a fi plătit.

Totodată, recurentul consideră că instanța de apel a dat o apreciere greșită facturii

externe (invoice) care demonstrează pe deplin prețul care urmează a fi plătit și temeinicia

aplicării metodei nr. 1 de evaluare a mărfii în vamă.

În susținerea cererii de recurs, recurentul a mai indicat că instanța de apel nu a

elucidat pe deplin faptul că intimatul nu a prezentat probe concludente și pertinente

referitor la legalitatea acțiunilor colaboratorilor vamali și necesitatea majorării valorii în

vamă, în condițiile în care SRL ”ALEXCOM-TRANS” a prezentat toate actele

justificative, care confirmă date reale și veridice despre prețul tranzacției, greutatea reală,

valoarea în vamă a mărfii, valoarea ce urmează a fi stabilită doar în baza metodei nr. 1

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii. În cazul neprezentării referinței

în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 10 august 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților câte o copie

a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp

de o lună de la data primirii copiei respective (f.d. 170).

Până la examinarea cauzei, intimații Serviciul Vamal al Republicii Moldova și

Biroul Vamal Centru nu și-au valorificat dreptul său procedural de a depune referință la

cererea de recurs. Prin urmare, astfel având în vedere că referințe nu a fost depuse în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului urmează a fi examinată în lipsa referințelor

intimaților.

Verificând argumentele invocate de recurent în cererea de recurs, pe baza

materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

6

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. a1) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce nu se

supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5).

În conformitate cu art. 429 alin. (4) și (5) Cod de procedură civilă, nu pot fi atacate

cu recurs:

a) deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare care nu se supun niciunei căi de atac;

b) hotărârile în privința cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374;

c) deciziile emise de instanța de apel, fără drept de recurs.

Nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privință persoanele indicate la art.430

nu au folosit calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca

cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în partea care se referă

la înrăutățirea situației. O hotărâre susceptibilă de apel și de recurs poate fi atacată, în

cadrul termenului de apel, direct cu recurs dacă părțile consimt expres în fața primei

instanțe prin înscris autentic sau prin declarație verbală consemnată expres în procesul-

verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea

eronată a normelor de drept material.

În speță, recursul este declarat împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, care poate fi atacată cu recurs și respectiv recursul declarat de SRL

”ALEXCOM-TRANS” nu poate fi considerat inadmisibil în temeiul art. 433 lit. a1) Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la art. 434.

În corespundere cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Potrivit scrisorii de însoțire nr. 4089 (f.d. 163), decizia din 29 martie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces la 27 aprilie 2018.

Având în vedere că la materialele dosarului lipsește dovada recepționării de către recurent

a deciziei contestate, recursul declarat la 03 iulie 2018 se consideră a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept

să-l declare.

În speță, recursul a fost declarat de avocatul Alexandru Tonu, din numele și

interesele SRL ”ALEXCOM-TRANS”, în temeiul mandatului avocațial nr. MA 0949306

din 16 noiembrie 2016, astfel temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă

nu are incidență.

Potrivit art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

7

La caz, completul relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod de

procedură civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, completul conchide că recursul nu

poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate la art. 433 lit. a1), b), c) sau

d) Cod de procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la

încadrarea celor invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de

procedură civilă, completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art.

433 lit. a) Cod de procedură civilă.

Conform art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Conform art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că, săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un caracter

8

devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural,

verificîndu-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care

au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În speță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate. Iar, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, recurentul

a reluat criticile formulate în fazele procesuale anterioare, asupra cărora instanța de apel

și instanța de fond s-au pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea

pretinselor încălcări admise de instanțele inferioare nu sunt suficient de fundamentate și

nu au vocația de a conduce la modificarea soluției în prezenta cauză civilă.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să

corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO,

în special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi

audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie

1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție

poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității

recursului, or, prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe

o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de

atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a

legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină

concordanță cu art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie

2016).

Completul învederează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie

2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe

de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind

„lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la

fondul recursului.

9

Din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea

corectă a legii materiale, iar în esența lor, argumentele principale ale recursului, care sunt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios la judecarea

cauzei în ordinea de apel, completul ajunge în mod unanim la concluzia de a considera

recursul declarat de SRL ”ALEXCOM-TRANS” inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de SRL ”ALEXCOM-TRANS” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova

Judecători Dumitru Visternicean

Luiza Gafton

10