2ra-1974/18 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hitaririi judecatoresti si repararea prejudiciului material si moiral

2ra-1974/18 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hitaririi judecatoresti si repararea prejudiciului material si moiral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1974/18

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) L. Lavric

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Furtună Tudor și

Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Furtună Tudor

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și

executorul judecătoresc Ungureanu Oleg cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins apelurile declarate de Furtună Tudor și Ministerul Justiției și s-a menținut

hotărârea din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 25 aprilie 2017 Furtună Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău și executorul

judecătoresc Ungureanu Oleg cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, Furtună Tudor a menționat că este veteran de război pentru

apărarea Independenței și Integrității teritoriale a Republicii Moldova și pensionar al

Ministerului Afacerilor Interne.

Reclamantul a relatat că la 26 iulie 2010 s-a adresat Primăriei municipiului

Chișinău cui cerere, prin care a solicitat asigurarea cu spațiu locativ în temeiul art. 35

din Legea cu privire la Poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990, iar prin răspunsul din 26

august 2010 cererea a fost respinsă.

Astfel, la 27 septembrie 2010 a depus la Curtea de Apel Chișinău cerere de

chemare în judecată prin care a solicitat obligarea Consiliului municipal Chișinău să-l

asigure cu spațiu locativ întru îmbunătățirea condițiilor de trai.

1

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

chemare în judecată a fost admisă parțial, iar Consiliul municipal Chișinău a fost obligat

să-l asigure împreună cu membrii familiei sale cu spațiu locativ conform normelor

stabilite de legislația în vigoare. În rest, acțiunea a fost respinsă.

De asemenea, a reiterat că prin decizia din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de

Justiție, s-a respins recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău și s-a menținut

hotărârea din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău.

A specificat că după intrarea în vigoare a hotărârii din 22 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Chișinău, s-a adresat cu cerere executorului judecătoresc Ungureanu Oleg în

vederea executării hotărârii, însă acțiunile întreprinse de către ultimul, nu au avut ca

rezultat executarea hotărârii.

Astfel, la 09 iulie 2012, Tudor Furtună a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Finanțelor conform Legii Republicii Moldova nr. 87 din 21

aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Prin hotărîrea din 16 mai 2013 a Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatat faptul încălcării dreptului lui Furtună

Tudor la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești irevocabile și încasat

din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui

Furtună Tudor cu titlu de prejudiciu moral suma de 25 000 lei. În rest pretențiile au fost

respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 25 septembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile declarate de Furtună Tudor și Ministerul Finanțelor, fiind menținută hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 mai 2013.

Prin decizia din 19 februarie 2014 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins recursul

declarat de Tudor Furtună, a fost admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor, fiind

modificată decizia Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013 în partea încasării

prejudiciului moral, prin micșorarea cuantumului prejudiciului moral încasat din contul

bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Furtună

Tudor, de la 25 000 lei până la 1 000 lei. În rest decizia din 25 septembrie 2013 a Curții

de Apel Chișinău și hotărîrea din 16 mai 2013 a Judecătoriei Rîșcani, municipiul

Chișinău au fost menținute.

Reclamantul a reiterat că decizia din 19 februarie 2014 a Curții Supreme de Justiție

nu a fost executată, din care motive la 04 mai 2015 a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la executarea în termen rezonbil a hotărârii judecătorești.

Prin hotărîrea din 08 iulie 2015 a Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău

acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatată încălcarea dreptului lui Furtună Tudor la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie

2010, fiind încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Tudor Furtună a prejudiciului material în sumă de 32 000 lei și prejudiciul

moral în sumă de 1000 lei. În rest pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 16 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției, s-a admis apelul declarat de către Tudor Furtună, s-a

modificat hotărârea din 08 iulie 2015 a Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău, în

partea încasării prejudiciului moral, prin majorarea sumei încasate din bugetul de stat

2

prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Tudor Furtună de la 1000 lei la

30 000 lei.

Prin decizia din 30 septembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins

recursul declarat de Furtună Tudor, s-a admis recursul declarat de către Ministerul

Justiției, s-a casat decizia din 16 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău și s-a menținut

hotărârea din 08 iulie 2015 a Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău.

A invocat reclamantul, conform practicii Curții Europene a Drepturilor Omului,

hotărârea judecătorească nu se finalizează cu pronunțarea, ci cu executarea ei.

In acest sens, menționează că odată ce hotărîrea de judecată nu va fi executată va

avea loc încălcarea art. 6 din Convenție.

A specificat că se află în imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea

hotărîrii judecătorești irevocabile, și astfel i se încalcă și dreptul la protecția proprietății,

drept prevăzut de art. 1 Protocolul 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

La fel a menționat că deoarece hotărîrea judecătorească nu a fost executată, a fost

nevoit să suporte unele cheltuieli pentru închirierea unui apartament în perioada 01 mai

2015 - 01 ianuarie 2017 cîte 3 000 lei lunar și pentru perioada 01 ianuarie 2017 – 01 mai

2017 cîte 4 000 lei lunar.

Reclamantul Furtună Tudor a solicitat constatarea încălcării dreptului său la

executarea în termen rezonabil a hotărârii din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Chișinău, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției a sumei de

100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești pentru perioada 01 mai 2015 – 01 mai 2017, încasarea sumei de

76 000 lei cu titlu de prejudiciu material pentru închirierea spațiului locativ, încasarea

sumei de 3 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 21 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Furtună Tudor.

S-a constatat încălcarea dreptului lui Furtună Tudor la neexecutarea hotărârii din

22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul

lui Furtună Tudor suma de 76 000 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 20 000

lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea în termen a hotărârii din

22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău în perioada 01 mai 2015 – 01 mai 2017.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul

lui Furtună Tudor suma de 249,60 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de

3 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În rest, acțiunea s-a respins.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că prin hotărârea din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, menținută

prin decizia din 16 februarie 2011 a Curții Supreme de Justiție, Consiliul municipal

Chișinău a fost obligat să-l asigure pe Furtună Tudor împreună cu membrii familiei sale

cu spațiu locativ conform normelor stabilite de legislația în vigoare.

La fel prima instanță a concluzionat că la 01 aprilie 2011 a fost intentată procedura

de executare a documentului executoriu eliberat în temeiul hotărârii din 22 noiembrie

2010 a Curții de Apel Chișinău, iar executorul judecătoresc a întreprins diverse măsuri

3

de asigurare a executării: a propus Consiliului municipal Chișinău de a executa benevol

hotărârea judecătorească, debitorul fiind în repetate rânduri somat întru identificarea

posibilităților de executare a documentului executoriu, însă debitorul a invocat lipsa

spațiului locativ liber în municipiul Chișinău și insuficiența mijloacelor financiare.

Astfel, prima instanță a concluzionat că neexecutarea hotărârii judecătorești emise

de Curtea de Apel Chișinău la 22 noiembrie 2010 în perioada 01 mai 2015 – 01 mai

2017 constituie o încălcare a dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești și reprezintă o violare a dreptului subiectiv al acestuia, garantat

de art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Deci prima instanță a concluzionat că suma de 20 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral este suficientă pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neexecutarea hotărârii

judecătorești.

Totodată instanța a ajuns la concluzia că reclamantul a confirmat faptul închirierii

spațiului locativ și a cheltuielilor suportate în acest sens în sumă totală de 76 000 lei.

Prin decizia din 13 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile

declarate de Furtună Tudor și Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 21 iulie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 09 iulie 2018 Furtună Tudor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Recurentul Furtună Tudor, în motivarea recursului a menționat că instanța de apel

a aplicate eronat normele de drept material.

De asemenea, a relatat că instanțele de judecată au subapreciat considerabil și

neîntemeiat compensarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei acordat pentru

neexecutarea hotărârii judecătorești pentru o perioadă considerabilă de timp.

La 25 iulie 2018 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului a menționat că instanța de

apel verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, eronat a interpretat dreptul material

cu privire la repararea prejudiciului material, precum și faptul că nu s-a expus asupra

tuturor motivelor invocate în cererea de apel declarată.

A relatat că instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul că Furtună

Tudor a beneficiat de o compensație atât materială, cât și morală pentru neexecutarea

hotărârii din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău.

De asemenea, a invocat că ultimul act de dispoziție este decizia din 30 septembrie

2016 a Curții Supreme de Justiție și prin urmare termenul de neexecutare urmează a fi

calculat de la această dată.

Prin urmare a specificat că instanțele de judecată au admis repetat încasarea

prejudiciului pe perioada 01 mai 2015 - 01 mai 2017, or acesta reprezintă aceiași

perioadă, fapt inadmisibil pentru justa soluționare a cauzei.

Totodată recurentul a menționat că Legea rivind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 87 din 21

aprilie 2011, nu prevede încasarea cheltuielilor cu titlu de prejudiciu material pentru

4

închirierea spațiului locativ, deoarece o asemenea cerere urmează a fi depusă în

procedură separată și anume împotriva autorității publice locale, or Ministerul Justiției

nu poate fi obligat să execute din contul statului o obligație care îi revine nemijlocit

Consiliului și Primăriei municipiului Chișinău.

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 13 iunie 2018, însă date

referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursurile au fost declarate la 09 iulie 2018 de către Furtună Tudor și la 25 iulie

2018 de către Ministerul Justiției, respectiv se consideră depuse în termenul prevăzut de

art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Examinînd temeiurile recursurilor completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

5

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile

de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Furtună Tudor și

Ministerul Justiției, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, Completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de Furtună Tudor și Ministerul

Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

6