2ra-1781/18 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1781/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-1781/18
Prima instanță - (Judecătoria Bălți, sediul central) A. Donos
Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu
ÎNCHEIERE
19 septembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de Ana Verenco și Asociația
Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” în
interesele Anei Verenco,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe
Acțiuni „CET-Nord” împotriva Anei Verenco cu privire la încasarea datoriei și
compensarea cheltuielilor de judecată,
și acțiunea reconvențională înaintată de Ana Verenco și Asociația Obștească
„Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” în interesele Anei
Verenco împotriva Societății pe Acțiuni „CET-Nord” cu privire la repararea
prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 24 mai 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a
respins apelul declarat de Ana Verenco și Asociația Obștească „Societatea pentru
protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” și s-a menținut hotărârea din 26
decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central,
c o n s t a t ă :
La 21 septembrie 2016 SA „CET-Nord” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Anei Verenco cu privire la încasarea datoriei și compensarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a indicat că, la 26 septembrie 2002 apartamentul nr. 49
din str. B. Larisa, 8 a fost deconectat integral de la sistemul central de încălzire
(actul de deconectare nr. 1100 din 26 septembrie 2002).
În cazul deconectării integrale de la sistemul central de încălzire,
consumatorul achită plata pentru pierderile normative de energie termică, în
conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 707 din 20 septembrie 2011, anexa nr. 7,
p. 8-2.
1
În perioada 1 noiembrie 2013 - 1 mai 2016 pierderile normative au constituit
4278,60 lei, calculul fiind efectuat în mărime de 20%.
Referitor la apartamentul pârâtei există deja trei hotărîri judecătorești privind
încasarea datoriei pentru energia termică.
În rezultatul neachitării la timp a sumelor calculate pentru energia termică în
perioada 1 noiembrie 2013 - 1 mai 2016 s-a format o datorie în sumă de 4278,60
lei.
La 12 iulie 2016 SA „CET-Nord” s-a adresat cu o pretenție în adresa pârâtei
solicitând achitarea datoriei, însă pretenția a fost lăsată fără atenție.
La 17 noiembrie 2017, în cadrul ședinței de judecată, reclamantul SA „CET-
Nord” a depus cerere de modificare a cerințelor, menționând că prin hotărârea
Judecătoriei Bălți s-a anulat avizul de plată pentru luna septembrie 2015.
Prin urmare, SA „CET-Nord” a solicitat încasarea de la Ana Verenco a
datoriei pentru pierderile normative de energie termică, în perioada 2015-2016, în
sumă de 1493 de lei și a taxei de stat în mărime de 270 de lei.
La 3 mai 2017 Ana Verenco și Asociația Obștească „Societatea pentru
protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” în interesele Anei Verenco, au
înaintat acțiune reconvențională împotriva SA „Cet-Nord”, solicitând încasarea
sumei de 10 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reconvenționale au indicat că, acțiunea inițială depusă de
SA „Cet-Nord” a adus-o pe Ana Verenco într-o stare de șoc și i-a cauzat un
prejudiciu emoțional care constă din suferințe psihice, limitarea și lipsirea
temporară de anumite drepturi, precum și alte suferințe psihice similare.
Totodată, consideră că Ana Verenco este privată de dreptul de a se folosi de
proprietatea sa, exprimată în surse financiare.
Prin hotărîrea din 26 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a
admis cererea de chemare în judecată depusă de SA „CET-Nord” împotriva Anei
Verenco.
S-a încasat de la Ana Verenco în beneficiul SA „CET-Nord”, datoria pentru
pierderile normative energie termică în sumă de 1493 lei, pentru perioada 1
octombrie 2015 - 1 mai 2016 și cheltuielile de judecată pentru taxa de stat în sumă
de 270 lei.
S-a respins acțiunea reconvențională depusă de Asociația Obștească
„Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” și Ana Verenco
împotriva SA „CET-Nord”, ca fiind neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 27 decembrie 2017,
Asociația Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din
Bălți” și Ana Verenco au declarat apel, solicitând casarea hotărîrii din 26
decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul central, cu emiterea unei noi hotărâri
de respingere a acțiunii inițiale și admitere a acțiunii reconvenționale.
Prin decizia din 24 mai 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul declarat
de Ana Verenco și Asociația Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor
consumatorilor din Bălți” și s-a menținut hotărârea din 26 decembrie 2017 a
Judecătoriei Bălți, sediul central.
În motivarea soluției, instanțele inferioare de judecată au reținut că
apartamentul Anei Verenico este situat într-un bloc locativ format din nouă etaje și
cuprinde elementele constructive pentru calcularea pierderilor normative de
2
energie termică prevăzute de Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002,
cu modificările ulterioare.
Astfel, instanțele au conchis că SA „CET-Nord” este îndreptățită să pretindă
plata pentru pierderile normative de energie termică în baza calculelor și facturilor
eliberate în acest sens.
La 7 iulie 2018, prin intermediul oficiului poștal (vol. II, f.d. 5) de Ana
Verenco și Asociația Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor
consumatorilor din Bălți” în interesele Anei Verenco au declarat recurs, solicitând
admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond,
cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii inițiale și admitere a acțiunii
reconvenționale.
În motivarea recursului, reiterând argumentele de fapt și de drept invocate pe
parcursul examinării cauzei, a exprimat dezacordul cu decizia contestată, susținând
în esență că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a
interpretat eronat legea și a apreciat eronat circumstanțele care a importanță pentru
soluționarea cauzei.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Materialele dosarului atestă că copia deciziei integrale a fost recepționată de
către recurenți la 28 iunie 2018.
Din aceste considerente, recursul declarat la 7 iulie 2018, se consideră depus
în termen.
În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,
după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind
admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate
în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
3
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se
invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau
în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de
acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza
Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva
Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea
Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.
141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Ana
Verenco și Asociația Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor
consumatorilor din Bălți” în interesele Anei Verenco, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,
drept urmare, este inadmisibil.
4
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ana Verenco și Asociația
Obștească „Societatea pentru protecția drepturilor consumatorilor din Bălți” în
interesele Anei Verenco.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Dumitru Mardari
5