2ra-1639/18 — anularea tlitlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren

Dosarul nr. 2ra-1639/18

Prima instanță - (Judecătoria Cahul, sediul Taraclia) S. Uzun

Instanța de apel - (Curtea de Apel Cahul) E. Dvureceanschii, N. Veleva, V. Movilă

ÎNCHEIERE

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Fiodor Paslari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Paslari

împotriva lui Nicolai Stoianov, intervenienți accesorii Primăria și Consiliul Taraclia,

cu privire la anularea titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren

eliberat,

împotriva deciziei din 7 martie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a

respins apelul declarat de Fiodor Paslari și s-a menținut hotărârea din 15 septembrie

2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia,

c o n s t a t ă :

La 12 mai 2017 Fiodor Paslari a depus cerere de chemare în judecată, ulterior

concretizată prin cererea din 1 septembrie 2017 (f.d. 183-185), împotriva lui Nicolai

Stoianov, intervenienți accesorii Primăria și Consiliul Taraclia, solicitând repunerea

în termen, anularea Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat

de Primăria or. Taraclia pe numele lui Fiodor Paslari, din or. Taraclia, str.

Pervomaiscaia, 255, cu nr. cadastral xxxxx și Titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren eliberat pe numele lui Nicolai Stoianov, din or.

Taraclia, str. Pervomaiscaia, 259, cu nr. cadastral xxxxx.

În motivarea acțiunii, Fiodor Paslari a indicat că în baza contractului de

vânzare-cumpărare din 19 august 1987, a devenit proprietarul casei de locuit din or.

Taraclia, str. Pervomaiscaia, 255, cu terenul aferent cu suprafața 0,1604 ha.

În baza contractului menționat a înregistrat dreptul de proprietate la Oficiul

Cadastral Teritorial Taraclia.

Conform actelor eliberate de biroul inventarierii tehnice la acel moment,

parametrii terenului erau: din partea străzii lățimea - 20,20 metri, lungimea din partea

pârâtului - 76 metri, partea din spate a grădinii - 22 metri și din partea celuilalt vecin

- 76 metri.

1

Ulterior procurării, a demolat casa veche și a început construcția unei case noi,

conform schemei de delimitare în natură a hotarelor din 16 decembrie 1987, aprobate

de arhitectul-șef al raionului.

În conformitate cu schema dată, distanța dintre peretele casei și până la hotarul

din partea pârâtului constituia 1,5 metri.

În prezent, această distanță s-a micșorat considerabil și constituie 0,4 metri.

Acest fapt se confirmă prin actul de cercetare a terenului din 11 august 2016, care a

fost întocmit și în prezența pârâtului.

Astfel, reclamantul a invocat că la eliberarea titlurilor menționate, s-a comis o

eroare, deoarece suprafața terenului său a fost micșorată ilegal cu 1,1 metri, fapt ce

duce la imposibilitatea exploatării construcției din partea vecinului și contravine

schemei de delimitare în natură a hotarelor.

A indicat că Oficiul Cadastral Teritorial Taraclia prin răspunsul din 14

decembrie 2016 a comunicat că erorile care nu au caracter tehnic se corectează cu

consimțământul exprimat în scris al fiecărui titular de drepturi ale cărui interese sunt

lezate sau în temeiul hotărârii judecătorești irevocabile.

Totodată a menționat că ambele titluri de autentificare a dreptului deținătorului

de teren au fost eliberate de Primăria or. Taraclia în baza deciziei primăriei nr. 14/2

din 25 martie 1993, terenurile ne fiind repartizate cu drept de proprietate.

Reclamantul a relatat că informația respectivă a primit-o la 26 ianuarie 2017, și

această circumstanță constituie temei de anulare a titlurilor.

A indicat că anterior s-a adresat în mod verbal către pârât pentru soluționarea

litigiului, propunând-ui să depună o cerere la Oficiul Cadastral Teritorial Taraclia,

însă fără careva rezultat pozitiv.

La 9 februarie 2017 a expediat în adresa pârâtului o scrisoarea cu propunerea de

a stabili data adresării la Oficiul Cadastral Teritorial Taraclia pentru depunerea

cererii de concretizare a hotarelor între loturile acestora, dar nu a primit nici un

răspuns, deși pârâtul a recepționat scrisoarea.

Astfel, ținând cont de existența contractului de vânzare-cumpărare a casei, care

în prezent este valabil și în baza căruia a fost întocmit dosarul tehnic cu indicarea

suprafeței terenului aferent, și organele administrației publice locale cunoșteau

despre acest fapt, consideră că la eliberarea titlurilor de autentificare a

dreptului deținătorului de teren au fost încălcate drepturile sale, deoarece este în

imposibilitate de a folosi terenul aferent în starea indicată în dosarul tehnic.

Prin hotărârea din 15 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia,

cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Paslari împotriva lui Nicolai

Stoianov s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 25 septembrie 2017, Fiodor

Paslari a declarat apel, solicitând casarea hotărârii, cu adoptarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

Prin decizia din 7 martie 2018 a Curții de Apel Cahul, s-a respins apelul

declarat de Fiodor Paslari și s-a menținut hotărârea din 15 septembrie 2017 a

Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia.

În motivarea soluțiilor, instanțele inferioare de judecată au reținut că drepturile

de proprietate ale reclamantului Fiodor Paslari și pârâtului Nicolai Stoianov au fost

înregistrate prin eliberarea titlurilor de proprietate în cadrul înregistrării primare

masive, în conformitate cu art. 55 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile

2

nr.1543 din 25 februarie 1998. În procesul înregistrării primare masive, au fost

întocmite planul cadastral al teritoriului, dosarul cadastral pentru fiecare bun imobil

și registrul bunurilor imobile.

Astfel, instanțele au conchis că acțiunea înaintată este neîntemeiată deoarece,

existența unor deferențe de dimensiuni ale terenului reclamantului Fiodor Paslari și

pârâtului Nicolai Stoianov, indicate în planurile cadastrale actuale, inclusiv în

titlurile de proprietate asupra terenurilor, în raport cu planurile cadastrale întocmite

anterior înregistrării primare masive, își găsesc explicație în prevederile art. 55 alin.

(4) din Legea nr. 1543 din 25 februarie 1998.

La 28 iunie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Fiodor Paslari a declarat

recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emitere unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată

să fie admisă integral.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea instanței de fond, invocând că sunt neîntemeiate și pasibile de a fi casate.

Recurentul consideră că instanțele inferioare de judecată nu au aplicat legea

care urma a fi aplicată, iar concluziile acestora sunt în contradicție cu circumstanțele

de drept și de fapt ale cauzei.

La 8 august 2018 intimatul Nicolai Stoianov a depus referință, prin care a

indicat că recursul depus de Fiodor Paslari este neîntemeiat și urmează a fi declarat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei integrale a fost recepționată de

recurent la 11 mai 2018.

Din aceste considerente, recursul declarat la 28 iunie 2018, se consideră depus

în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

3

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

4

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Fiodor

Paslari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Fiodor Paslari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

5