2ra-1528/18 — obligarea achitării indemnizației unice la eliberarea din funcție

Dosarul nr. 2ra-1528/2018 prima instanță: Judecătoria Nisporeni (P.Triboi) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (S. Gîrbu, V. Negru, G. Dașchivici) ÎNCHEIERE 19 septembrie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu judecătorii Victor Burduh Galina Stratulat examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Vladimir Buga și Direcția Învățământ Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Buga împotriva Direcției Învățământ Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni cu privire la obligarea achitării indemnizației unice în urma reducerii unității de funcționar public, achitarea despăgubirii pentru neplata în termen a indemnizației și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost admis apelul declarat de Vladimir Buga, casată hotărârea din 14 noiembrie 2016 a Judecătoriei Nisporeni și emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii, c o n s t a t ă : La 04 martie 2016 Vladimir Buga a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcției Învățământ Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni cu privire la obligarea achitării indemnizației unice în urma reducerii unității de funcționar public, achitarea despăgubirii pentru neplata în termen a indemnizației și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că prin decizia Președintelui raionului Nisporeni nr. 7/20 din 12 decembrie 2013 „Cu privire la aprobarea organigramei și statelor de personal ale aparatului Președintelui raionului, direcțiilor și subdiviziunilor subordonate Consiliului raional”, începând cu data de 1 ianuarie 2014, a fost redusă funcția publică de contabil-șef din cadrul Direcției Învățământ, Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni, pe care reclamantul a ocupat-o și în care a fost transferat prin ordinul nr. 29 din 18 februarie 2013, în conformitate cu Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public. A menționat că prin aceiași decizie a fost instituită o unitate de contabil șef în contabilitatea centralizată de servicii de pe lângă Direcția Învățământ, Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni, care nu mai are statut de funcționar public.

1 A relevat că conform art.42 alin. (6) al Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în caz de lichidare a autorității publice, de reducere a efectivului de personal sau de lichidare a funcției publice, funcționarii publici care nu pot fi transferați vor fi eliberați din funcție cu plata unei indemnizații unice egale cu 6 salarii medii lunare, precum și a unei indemnizații de șomer egale cu un salariu mediu lunar, în modul stabilit de lege, angajatorul avea obligația să-i achite indemnizația unică stabilită prin lege.

Reclamantul a afirmat că datorită faptului că legea nu permite transferul din funcția publică în una ordinară, dânsul a fost preavizat prin ordinul nr. 667 din 17 decembrie 2013 despre reducerea funcției, iar prin ordinul nr. 24 din 16 ianuarie 2014 i s-a propus funcția de contabil șef, care nu mai este o funcție publică, motiv din care reclamantul a indicat pe ordinul adus la cunoștință, că este de acord să ocupe noua funcție, doar cu condiția achitării indemnizației unice prevăzută de legea nr.158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Din motiv că un astfel de transfer nu a fost posibil, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de contabil șef, în temeiul Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, fiind din nou angajat pe baze generale, în baza cererii personale de angajare, cât și în baza contractului individual de muncă nr. 122 din 17 ianuarie 2014, astfel pierzând stagiul de 12 ani de funcționar public și diferența de salariu. A invocat reclamantul că, deținând gradul 9 de funcționar public și treapta 6 de salarizare salariul lunar pentru funcția publică constituia 4 750 lei, iar în noua funcție salariul este 3 027, 44 lei, categoria de salarizare nr. 19, diferența de salariu fiind de 1 722, 56 lei.

La 16 ianuarie 2014 și 22 ianuarie 2014 s-a adresat către Direcția Învățământ Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni cu cererea nr. 7 și 10, prin care a solicitat achitarea indemnizației unice ce i se cuvine în rezultatul reducerii funcției publice pe care a ocupat-o, însă nu a primit nici un răspuns, motiv din care, la 28 mai 2016 s-a adresat cu cerere către Consiliului raional Nisporeni, ca organ ierarhic superior, cererea respectivă nefiind inclusă în ordinea de zi a ședințelor Consiliului. La 11 iunie 2014 a primit răspunsul nr. 98(2) din partea Aparatului Președintelui raionului Nisporeni, prin care a fost informat că cererea nu poate fi soluționată pozitiv, deoarece conform art. 43 al Legii nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, acordarea indemnizației unice în cazul dat nu ține de competența Consiliului raional.

Totodată i s-a explicat că funcția publică în care a fost angajat nu a fost repartizată de Consiliul raional, ci prin ordinul Direcției Învățământ Tineret și Sport Nisporeni, iar plata indemnizației ține de competența angajatorului direct. A solicita reclamantul obligarea pârâtului să achite în beneficiul său indemnizația unică prevăzută de art. 42 alin. (6) al Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public în sumă de 33 450,84 lei, obligarea achitării în baza art. 330 alin. (2) Codul muncii a despăgubirii pentru reținerea îndemnizației (câte 0,1% din suma neachitată în termen pentru fiecare zi de întîrziere) și încasarea prejudiciului moral pentru reținerea plăților cuvenite.

Prin hotărârea din 14 noiembrie 2016 a Judecătoriei Nisporeni acțiunea a fost respinsă ca neântemeiată, nefondată și tardivă. 2 Prin decizia din 14 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de Buga Vladimir și a fost menținută hotărârea din 14 noiembrie 2016 a Judecătoriei Nisporeni, cu concretizarea dispozitivului acesteia, prin excluderea sintagmei ,,tardivăʼʼ. Prin decizia din 31 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul declarat de Vladimir Buga, casată decizia din 14 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și restituită cauza la rejudecare în instanța de apel. Prin decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă cererea de apel depusă de Vladimir Buga, casată hotărârea din 14 noiembrie 2016 a Judecătoriei Nisporeni și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial.

A fost obligată Direcția Învățământ Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni să achite lui Vladimir Buga indemnizația unică de eliberare din serviciu calculate în corespundere cu vechimea în serviciul public, în conformitate cu prevederile art.42 alin. (6) al Legii nr.158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public. În rest acțiunea a fost respinsă. La 13 iunie 2018, Vladimir Buga a declarat recurs împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului recurentul a indicat dezacordul cu decizia instanței de apel, deoarece instanțele nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante soluționării cauzei.

Recurentul a solicitat casarea deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău în partea respingerii acțiunii și emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere a acesteia. La 25 iunie 2018 Direcția Învățământ Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni a depus recurs împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău. Recurenta în motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a aplicat eronat prevederile Legii nr.158 din 04 iulie 2008. Astfel, conform art.42 alin. (6) a legii menționate, în cazul când funcționarul public este angajat în serviciu public în perioada de plată a indemnizației de eliberare din serviciu, plata acesteia încetează începând cu prima zi a următoarei luni calendaristice celei în care funcționarul public a fost angajat.

După cum denotă actele cauzei, prin ordinul nr.667 din 17 decembrie 2013 funcția publică de contabil-șef deținută de Vladimir Buga în cadrul Direcției Învătământ Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni a fost redusă și s-a instituit o unitate de contabil-șef în Contabilitatea centralizată din serviciul pe lângă Direcția Învătământ Tineret și Sport. Ulterior, prin ordinul nr.31 din 18 ianuarie 2014 Vladimir Buga a fost angajat în funcția nou instituită fără a avea întreruperi în activitate, de unde rezultă că reclamantul nu se poate bucura de indemnizația pretinsă. A solicitat recurenta admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 martie 2018. Date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentul Vladimir Buga la dosar nu sunt. 3 Recurenta Direcția Învătământ Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni a primit decizia instanței de apel la 13 iunie 2018 (f.d.195). Astfel, recursurile declarate la data de 13 iunie 2018 și 25 iunie 2018, sunt în termen. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Completul Colegiului menționează că argumentele invocate de Vladimir Buga și Direcția Învătământ Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni în cererile de recurs nu cad sub incidența nici unuia din temeiurile de declarare a recursului prevăzut la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „... art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul 4 declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursurilor au fost verificate minuțios la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Vladimir Buga și Direcția Învătământ Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni, ca inadmisibile. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Vladimir Buga și Direcția Învătământ Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu judecătorii Victor Burduh Galina Stratulat 5