2ra-147/18 — neachitarea indemnizatiei unice la concediere

2ra-147/18 — neachitarea indemnizatiei unice la concediere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-147/18

prima instanță: Judecătoria Nisporeni

Judecător: L. Bulgac

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: L. Bulgac, E. Palanciuc, V. Sîrbu

D E C I Z I E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Iuliana Oprea

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Buga Vladimir,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Buga Vladimir

împotriva Direcției Învățământ, Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni cu

privire la neachitarea indemnizației unice în urma reducerii unității de funcționar

public,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de Buga Vladimir și menținută hotărârea Judecătoriei

Nisporeni din 14 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 4 martie 2016, Buga Vladimir a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției Învățământ, Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni cu

privire la neachitarea indemnizației unice în urma reducerii unității de funcționar

public.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin decizia Președintelui

raionului Nisporeni nr. 7/20 din 12 decembrie 2013 „Cu privire la aprobarea

organigramei și statelor de personal ale aparatului Președintelui raionului, direcțiilor

și subdiviziunilor subordonate Consiliului raional”, începând cu data de 1 ianuarie

2014, a fost redusă funcția publică de contabil-șef din cadrul Direcției Învățământ,

Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni, pe care reclamantul a ocupat-o și în

care a fost transferat prin ordinul nr. 29 din 18 februarie 2013, în conformitate cu

Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public.

1

A comunicat că prin aceiași decizie a fost instituită o unitate de contabil șef în

contabilitatea centralizată de servicii de pe lângă Direcția Învățământ, Tineret și

Sport a Consiliului raional Nisporeni, care nu mai are statut de funcționar public.

A afirmat că, potrivit art. 42 alin. (6) al Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public, în caz de lichidare a autorității

publice, de reducere a efectivului de personal sau de lichidare a funcției publice,

funcționarii publici care nu pot fi transferați vor fi eliberați din funcție cu plata unei

indemnizații unice egale cu 6 salarii medii lunare, precum și a unei indemnizații de

șomer egale cu un salariu mediu lunar, în modul stabilit de lege, angajatorul avea

obligația să-i achite indemnizația unică stabilită prin lege.

A susținut că datorită faptului că legea nu permite transferul din funcția

publică în una ordinară, reclamantul a fost preavizat prin ordinul nr. 667 din 17

decembrie 2013 despre reducerea funcției, iar prin ordinul nr. 24 din 16 ianuarie

2014 i s-a propus funcția de contabil șef, care nu mai este o funcție publică , motiv

din care reclamantul a indicat pe ordinul adus la cunoștință, că nu este de acord să

ocupe noua funcție, doar cu condiția achitării indemnizației unice prevăzută de lege.

A mai menționat, că din motiv că un astfel de transfer nu a fost posibil,

reclamantul a fost eliberat din funcția publică de contabil șef, în temeiul Legii nr.

158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

fiind din nou angajat pe baze generale, în baza cererii personale de angajare, cât și

în baza contractului individual de muncă nr. 122 din 17 ianuarie 2014, astfel

pierzând stagiul de 12 ani de funcționar public și diferența de salariu.

A invocat reclamantul că, deținând gradul 9 de funcționar public și treapta 6

de salarizare salariul lunar pentru funcția publică constituia 4 750 lei, iar în noua

funcție salariul este 3 027, 44 lei, categoria de salarizare nr. 19, diferența de salariu

fiind de 1 722, 56 lei.

A relatat că s-a adresat către Direcția Învățământ Tineret și Sport a Consiliului

raional Nisporeni cu cererea nr. 7 și 10 din 16 și 24 ianuarie 2014, prin care a solicitat

achitarea indemnizației unice ce i se cuvine în rezultatul reducerii funcției publice

pe care a ocupat-o, însă nu a primit nici un răspuns, motiv din care, la 28 mai 2014,

s-a adresat cu cerere către Consiliului raional Nisporeni, ca organ ierarhic superior,

cererea respectivă nefiind inclusă în ordinea de zi a ședințelor Consiliului.

La 11 iunie 2014, reclamantul a primit răspunsul nr. 98(2) din partea

Aparatului Președintelui raionului Nisporeni, prin care a fost informat, că cererea nu

poate fi soluționată pozitiv, deoarece, conform art. 43 al Legii nr. 436 din 28

decembrie 2006 privind administrația publică locală, acordarea indemnizației unice

în cazul dat nu ține de competența Consiliului raional. Totodată, i s-a explicat că,

funcția publică în care a fost angajat nu a fost repartizată de Consiliul raional, ci prin

ordinul Direcției Învățământ Tineret și Sport Nisporeni, iar plata indemnizației ține

de competența angajatorului direct.

A solicitat obligarea pârâtului să achite în beneficiul reclamantului

indemnizația unică prevăzută de art. 42 alin. (6) al Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public în sumă de 33 450, 84 lei,

obligarea achitării în baza art. 330 alin. (2) Codul muncii a despăgubirii pentru

2

reținerea îndemnizației (câte 0,1% din suma neachitată în termen pentru fiecare zi

de întârziere) și încasarea prejudiciului moral pentru reținerea plăților cuvenite.

Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 14 noiembrie 2016 a fost respinsă

acțiunea ca neîntemeiată, nefondată și tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de Buga Vladimir și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Nisporeni din 14 noiembrie 2016, cu concretizarea dispozitivului acesteia, prin

excluderea sintagmei ,,tardivăʼʼ.

La 28 noiembrie 2017 Buga Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2017, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea cererii de recurs a indicat că a fost citat la ședința instanței de

apel pentru data de 14 septembrie 2017, ora 11:00, însă din motiv că prin dispoziția

nr. 148 din 1 septembrie 2017 a Președintelui raionului Nisporeni, a fost anunțată

ședința Consiliului raional Nisporeni, din care face parte, tot pentru data de 14

septembrie 2017, a fost nevoit să depună o cerere de amânare a examinării cauzei în

instanța de apel.

A afirmat că instanța de apel a examinat cauza în lipsa sa, fără a se expune

asupra cererii sale de amânare a ședinței de judecată.

A invocat că potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) a Legii privind statutul

alesului local din 2 februarie 2000, participarea consilierului la ședința consiliului

și/sau comisiei din care face parte este obligatorie.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

După cum rezultă din materialele cauzei, copia deciziei instanței de apel din

14 septembrie 2017 a fost expediată pentru cunoștință în adresa părților, inclusiv și

în adresa recurentului Buga Vladimir, la data de 13 octombrie 2017, fapt ce se

confirmă prin copia scrisorii de însoțire nr. 14959-4 (f. d. 142), însă date cu privire

la recepționarea acesteia nu se atestă.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 28 noiembrie 2017, în termen.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie 2018, recursul

declarat de către Buga Vladimir, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel cu

remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Deși, alin. (3) al normei enunțate specifică concret care încălcări sau erori se

consideră drept omisiuni procedurale, alin. (4) menționează că săvârșirea și altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum denotă actele cauzei Buga Vladimir înaintând cerere de chemare în

judecată împotriva Direcției Învățământ, Tineret și Sport a Consiliului raional

Nisporeni a solicitat obligarea pârâtului să achite în beneficiul reclamantului

indemnizația unică prevăzută de art. 42 alin. (6) al Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public în sumă de 33 450, 84 lei,

obligarea achitării în baza art. 330 alin. (2) Codul muncii a despăgubirii pentru

reținerea îndemnizației (câte 0,1% din suma neachitată în termen pentru fiecare zi

de întârziere) și încasarea prejudiciului moral pentru reținerea plăților cuvenite.

Fiind investită cu judecarea cauzei în speță, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii și respingerii integrale a acesteia, soluție care a fost menținută

și de către instanța de apel.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că, pretențiile

reclamantului sunt bazate pe prevederile art. 42 alin. (6) al Legii nr. 158 din 4 iulie

2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, însă această normă

legală stabilește expres, că în caz de lichidare a autorității publice, de reducere a

efectivului de personal sau de lichidare a funcției publice, funcționarii publici care

nu pot fi transferați vor fi eliberați din funcție cu plata unei indemnizații unice egale

cu 6 salarii medii lunare, precum și a unei indemnizații de șomer egale cu un salariu

mediu lunar, în modul stabilit de lege.

Iar, la caz, reclamantul a fost reangajat la acel moment în altă funcție în aceiași

instituție, într-o funcție similară celei anterioare, dar care nu mai este una publică.

Instanța de apel a conchis că, reclamantul nu poate beneficia de indemnizația

de concediere, indiferent de modul în care a fost reangajat în serviciu (prin transfer,

angajare în condiții generale).

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că la examinarea cauzei

instanța de apel a încălcat normele de drept procedural.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține că la materialele

dosarului există cererea lui Buga Vladimir din 11 septembrie 2017 expediată Curții

de Apel Chișinău prin intermediul poștei electronice cu privire la amânarea ședinței

de judecată fixată pentru 14 septembrie 2017, ora 11:00, în legătură cu faptul că

pentru aceeași dată, la orele 10:00 a fost anunțată ședința ordinară a Consiliului

raional Nisporeni, la care sunt implicate ambele părți participante la litigiu și citate,

4

atât reprezentantul pârâtului Zmeu Sergiu, juristul și secretarul Consiliului, cât și

reclamantul, fiind în funcția de consilier raional (f. d. 130).

Însă, din actele cauzei reiese cu certitudine faptul că instanța de apel nu s-a

expus asupra cererii de amânare a ședinței de judecată depusă de Buga Vladimir.

Totodată din procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 14

septembrie 2017, rezultă că instanța deliberând pe loc, a considerat posibilă

examinarea apelului în lipsa părții absente reieșind din faptul că a fost respectată

procedura citării legale (f. d. 132).

Instanța de recurs conchide că în cererea depusă de către Buga Vladimir la 11

septembrie 2017 în mod expres este indicată solicitarea de amânare a ședinței de

judecată, din cauza imposibilității reale de prezentare, iar instanța de apel nu a dat

nici o apreciere acestei cerințe.

Potrivit art. 56 alin. (1) CPC, participanții la proces sînt în drept să ia

cunoștință de materialele dosarului, să facă extrase și copii de pe ele, să solicite

recuzări, să prezinte probe și să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor

participanți la proces, martorilor, experților și specialiștilor, să formuleze cereri, să

reclame probe, să dea instanței explicații orale și scrise, să expună argumente și

considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze

obiecții împotriva demersurilor, argumentelor și considerentelor celorlalți

participanți, să atace actele judiciare și să-și exercite toate drepturile procedurale

acordate de legislația procedurală civilă.

Conform art. 203 alin. (1) CPC, cererile și demersurile participanților la

proces în problema judecării pricinii se soluționează prin încheiere judecătorească,

după ascultarea opiniilor celorlalți participanți la proces.

Sub acest aspect este de observat faptul că deși, instanței de apel i-a fost

înaintată cerere de amânare a ședinței de judecată de către reclamantul Buga

Vladimir, în care se reflectă poziția sa cu privire la temeiurile amânării, aceasta a

rămas fără o apreciere din partea instanței.

La caz prezintă relevanță prevederile art. 379 alin. (1) CPC, neprezentarea în

ședință de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanților acestora, precum

și a unui alt participant la proces, citați legal despre locul, data și ora ședinței, nu

împiedică judecarea apelului. Instanța însă este în drept să amâne ședința dacă va

constata că neprezentarea este motivată.

Mai mult, în cadrul dezbaterilor pricinii în instanța de apel contrar

prevederilor art. 380 alin. (1) CPC, care statuează că, instanța de apel soluționează

cererile și demersurile participantului la proces ce țin de examinarea apelului după

ce ascultă opiniile celorlalți participanți, nu a supus aprecierii cererea apelantului cu

privire la amânarea examinării cauzei.

Astfel, instanța de recurs evidențiază că materialul probator atestă că instanța

de apel nu a pus în discuție chestiunea cu privire la amânarea ședinței de judecată

din 14 septembrie 2017 în legătură cu faptul că ambele părți citate sunt implicate în

cadrul ședinței ordinare a Consiliului raional Nisporeni din aceeași dată, și nu s-a

expus nici într-un mod asupra cererii lui Buga Vladimir de amânare a cauzei, în

5

pofida faptului că prin prisma normelor legale mai sus enunțate era obligată să o

facă, încălcând în acest mod procedura de examinare a pricinii în ordine de apel.

În consecință, pentru aceste observații și întru evitarea încălcării elementelor

inerente ale garanțiilor procesuale instituite la art. 6 alin. (1) al Convenției, care

reglementează dreptul la un proces echitabil, se impune admiterea recursului

declarat de Buga Vladimir, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 14

septembrie 2017 cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, de un alt

complet de judecată.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând pricina, să

emită o decizie întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Buga Vladimir.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Buga Vladimir împotriva

Direcției Învățământ, Tineret și Sport a Consiliului raional Nisporeni cu privire la

neachitarea indemnizației unice în urma reducerii unității de funcționar public, cu

restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Iuliana Oprea

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

6