2ra-1672/18 — repunerea în termen, încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1672/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. O. Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Iulia Sîrcu

Galina Stratulat

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Drob-Gher”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Drob-Gher” împotriva lui Andrian Beliesco cu privire la

repunerea în termen, încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Drob-

Gher”, s-a casat hotărîrea din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a repus în termenul general de

prescripție a cererii de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Drob-Gher” și s-a respins acțiunea depusă Societatea cu Răspundere

Limitată „Drob-Gher”,

c o n s t a t ă:

La 29 ianuarie 2016, SRL „Drob-Gher” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Andrian Beliesco cu privire la repunerea în termen,

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în baza ordinului nr. 114 din

03 decembrie 2012, între SRL „Drob-Gher” și Andrian Beliesco, s-au stabilit

relații de muncă, Andrian Beliesco fiind angajat în calitate de șofer în curse

lungi peste hotarele Republicii Moldova.

A menționat că în perioada 03 decembrie 2012 – 28 decembrie 2012,

Beliesco Andrian aflîndu-se în Republica Italiană, a solicitat pentru necesități

personale, acordarea de urgență a unui împrumut bănesc în sumă de 47000 lei,

care urma a fi restituit la revenirea în Republica Moldova, împrumutul a fost

transferat la cardul personal al pîrîtului, la 21 decembrie 2012, în baza ordinului

nr. 404, de pe contul SRL „Drob-Gher”.

A specificat că la revenirea în Republica Moldova, Beliesco Andrian, fără a

da careva explicații nu s-a mai prezentat la serviciu și a evitat oricare contact cu

reclamanta, astfel fiind somat să restituie datoria, pîrîtul nu a reacționat în nici

1

un mod, iar din cauza absenței nemotivate de la locul de muncă, reclamanta l-a

concediat în baza ordinului nr. 117 din 17 ianuarie 2013.

A mai relevat că suma bănească de 47000 lei, transferată lui Beliesco

Andrian, nu constituie plăți salariale, or acestea au fost achitate separat, precum

și nu au fost alocate pentru îndeplinirea cărorva obligațiuni de serviciu.

A invocat că deși a expirat trei ani din momentul formării datoriei, pîrîtul nu

a întreprins nici o acțiune în scopul restituirii datoriei, reclamanta fiind forțată de

împrejurări să se adreseze cu cerere de chemare în judecată.

A subliniat că încercările de a soluționa pe cale amiabilă litigiul apărut între

aceștia, prin nenumăratele adresări verbale, scrise, nu s-au soldat cu succes, pînă

la moment Andrian Beliesco nu a restituit datoria, astfel, la 28 noiembrie 2015, a

expediat în adresa pîrîtului o pretenție cu solicitarea de a restitui datoria în sumă

de 47000 lei, însă care a rămas fără răspuns.

A indicat că transferul bănesc în adresa pîrîtului a fost efectuat la 21

decembrie 2012, respectiv termenul de trei ani a expirat la 21 decembrie 2015,

însă a menționat că adresarea inițială în instanța de judecată a fost realizată la 09

decembrie 2015, dar cererea de chemare în judecată a fost restituită neîntemeiat

de mai multe ori.

Respectiv, a notat că depunerea cererii de chemare în judecată, în mod

repetat, justifică omiterea termenului de adresare în instanța de judecată de trei

ani de la încălcarea dreptului, motiv din care cererea urmează a fi repusă în

termen.

Reclamanta SRL „Drob-Gher” a solicitat repunerea în termen a cererii de

chemare în judecată, încasarea datoriei în mărime de 47000 lei din contul lui

Andrian Beliesco în beneficiul acesteia, cît și restituirea tuturor cheltuielilor de

judecată suportate în legătură cu examinarea prezentei cauze civile.

Prin hotărârea din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, s-a respins cererea SRL „Drob-Gher” cu privire la repunerea în

termen, s-a respins cererea de chemare în judecată SRL „Drob-Gher” împotriva

lui Andrian Beliesco cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

ca tardivă, s-a încasat suma de 5000 lei din contul SRL „Drob-Gher” în

beneficiul lui Andrian Beliesco cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de către SRL „Drob-Gher”, s-a casat hotărîrea din 09 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a

repus SRL „Drob-Gher” în termenul general de prescripție la adresarea cu cerere

de chemare în judecată, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de

SRL „Drob-Gher” împotriva lui Andrian Beliesco cu privire la încasarea datoriei

și a cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată. S-a încasat din contul SRL

„Drob-Gher” în beneficiul lui Andrian Beliesco cheltuielile de asistență juridică

în sumă de 9000 lei.

La 25 iunie 2018, SRL „Drob-Gher” a declarat recurs împotriva deciziei din

27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, reiterându-și poziția expusă în fața instanțelor

ierarhic inferioare, recurenta a indicat că instanțele judecătorești au emis

hotărârile judecătorești cu încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de

drept material, precum și cu admiterea altor încălcări care s-au soldat cu

2

soluționarea greșită a pricinii și aprecierea arbitrară a probelor administrate.

Recurentul a solicitat casarea deciziei din 27 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 09 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acțiunea

depusă de către SRL „Drob-Gher”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 27 martie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar

lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la 25 iunie 2018, este în termen.

În acest sens CtEDO a admis faptul că instituirea unor termene pentru

sesizarea instanței este o cale de realizarea a unei bune administrări a justiției, cu

condiția ca impunerea acestora să nu lezeze dreptul de acces la justiție în

substanța sa. De aceea, Curtea a constatat că impunerea unui termen de recurs

care să curgă de la data pronunțării hotărârii, pe care părțile nu o cunosc

întotdeauna, și de la data depunerii hotărârii la grefa instanței care a pronunțat-o

este dovada unui formalism excesiv care a condus la anularea, în substanță, a

posibilității reclamantului de a sesiza o instanță.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că

recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Drob-Gher”,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or

recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a

actului judecătoresc recurat.

3

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în

cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SRL „Drob-Gher”, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Drob-Gher”,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Iulia Sîrcu

Galina Stratulat

4