2ra-1751/18 — repararea prejudiciului moral și restituirea cheltuielilor de asistență juridică

Dosarul nr. 2ra-1751/18

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Central (jud. S. Pleșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecător Ion Druță

judecătorii Iulia Sîrcu

Galina Stratulat

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Anatolie Ciumaș și Vera Ciumaș,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ciumaș Anatolie

și Ciumaș Vera împotriva lui Alexandru Cojocaru, Gheorghe Tatar și Andrei

Gaina cu privire la repararea prejudiciului moral și restituirea cheltuielilor de

asistență juridică,

împotriva deciziei din 21 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins cererea de apel declarată de Anatolie Ciumaș și Vera Ciumaș și s-a

menținut hotărârea din 13 noiembrie 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul

Central,

c o n s t a t ă:

La 16 mai 2017, Anatolie Ciumaș și Vera Ciumaș a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Alexandru Cojocaru, Gheorghe Tatar și Andrei Gaina

cu privire la repararea prejudiciului moral și restituirea cheltuielilor de asistență

juridică.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, la 26 decembrie 2012,

condamnații Alexandru Cojocaru, Gheorghe Tatar și Andrei Gaina, urmărind

scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, au pătruns în domiciliul

Ludmilei Ermurachi din satul Sălcuța, raionul Căușeni, de unde au sustras

bunuri în sumă totală de 14630 lei, cauzându-i o daună materială considerabilă.

A menționat că pentru faptele comise pârâții Alexandru Cojocaru, Gheorghe

Tatar și Andrei Gaina au fost condamnați de către instanța de judecată în temeiul

art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod Penal, sentințele fiind definitive și

irevocabile.

A specificat că în cadrul cauzei penale a suportat cheltuieli pentru asistență

juridică, servicii acordate de către avocatul Petru Grumeza, în sumă de 3000 lei.

A mai relevat că i s-a cauzat un prejudiciu moral, ce se exprimă prin

suferințe psihice, retrăiri sufletești, creându-le incomodități în procesul de

examinare a cauzei penale, or în urma retrăirilor psihice, Anatolie Ciumaș a

1

făcut atac cerebral grav, ce are consecințe pentru sănătatea acestuia și la

momentul de față.

Reclamanții Anatolie Ciumaș și Vera Ciumaș au solicitat repararea

prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei și restituirea cheltuielilor pentru

acordarea asistenței juridice în mărime de 3000 lei.

Prin hotărârea din 13 noiembrie 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central,

s-a admis parțial acțiunea lui Anatolie Ciumaș și Vera Ciumaș, s-a încasat de la

Gheorghe Tatar și Andrei Gaina prejudiciul moral în mărime de 6000 lei și

cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 1500 lei, s-a

încasat, în mod solidar, de la Gheorghe Tatar și Andrei Gaina în folosul statului,

taxa de stat pentru pretenția cu caracter nepatrimonial în mărime de 100 lei, iar

pretenția reclamanților Anatolie Ciumaș și Vera Ciumaș împotriva lui

Alexandru Cojocaru cu privire la încasarea prejudiciului moral și restituirea

cheltuielilor pentru asistență juridică, s-a respins.

Prin decizia din 21 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Anatolie Ciumaș și Vera Ciumaș și s-a menținut hotărârea din 13

noiembrie 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central.

La 05 iulie 2018, Anatolie Ciumaș și Vera Ciumaș a declarat recurs

împotriva deciziei din 21 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, reiterându-și poziția expusă în fața instanțelor

ierarhic inferioare, recurenții au indicat că instanțele judecătorești eronat au

interpretat pretențiile acestora și nu au ținut cont de caracterul și gravitatea

suferințelor fizice și psihice care le-au fost cauzate acestora, în calitate de părți

vătămate.

Recurenții au solicitat casarea deciziei din 21 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și a hotărârii din 13 noiembrie 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul

Central, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea acestora să fie admisă

integral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 martie 2018,

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar

lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la 05 iulie 2018, este în termen.

În acest sens CtEDO a admis faptul că instituirea unor termene pentru

sesizarea instanței este o cale de realizarea a unei bune administrări a justiției, cu

condiția ca impunerea acestora să nu lezeze dreptul de acces la justiție în

substanța sa. De aceea, Curtea a constatat că impunerea unui termen de recurs

care să curgă de la data pronunțării hotărârii, pe care părțile nu o cunosc

întotdeauna, și de la data depunerii hotărârii la grefa instanței care a pronunțat-o

este dovada unui formalism excesiv care a condus la anularea, în substanță, a

posibilității reclamantului de a sesiza o instanță.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că

recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

2

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Anatolie Ciumaș și

Vera Ciumaș, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea

deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a

actului judecătoresc recurat.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în

cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

3

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Anatolie Ciumaș și Vera Ciumaș, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Anatolie Ciumaș și Vera Ciumaș, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Ion Druță

judecătorii Iulia Sîrcu

Galina Stratulat

4