2ra-1597/18 — decăderea din drepturile părintesti

Dosarul nr. 2ra-1597/18

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Centru (jud. L. Bagrin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

22 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Tatiana Vieru

judecătorii: Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Primăria orașului Codru

mun. Chișinău, Autoritatea Tutelară,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria orașului

Codru mun. Chișinău, Autoritatea Tutelară împotriva Silviei Povestca, xxxxx,

intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Centru mun.

Chișinău, Gimnaziul „Decebal”, Inspectoratul de Poliție Centru mun. Chișinău, Igor

Cîrhan cu privire la decăderea din drepturile părintești,

împotriva deciziei din 6 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Primarul orașului Codru mun. Chișinău, Munteanu Vladimir

și s-a menținut hotărârea din 11 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 15 februarie 2017 Primăria orașului Codru mun. Chișinău, Autoritatea Tutelară a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Silviei Povestca, xxxxx, intervenient

accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Centru mun. Chișinău,

Gimnaziul „Decebal”, Inspectoratul de Poliție Centru mun. Chișinău, Igor Cîrhan cu

privire la decăderea din drepturile părintești.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, pe teritoriul orașului Codru locuiește

familia Povestca, în următoarea componență: Silvia Povestca, xxxxx, xxxxx și Igor

Cîrhan.

A menționat că, familia dată se află în vizorul asistentului social, deoarece pârâta

manifestă neglijență față de minorul xxxxx și nu-și exercită în mod corespunzător

obligațiile de părinte.

A invocat că, din cauza neglijenței pârâtei față de educația copilului, acesta din

urmă manifestă un comportament deviant, în acest sens fiind constat faptul sustragerii

unor bunuri străine de către ultimul.

1

Mai mult ca atât, la data de 7 august 2015, minorul xxxxx s-a apropiat în incinta

Primăriei orașului Codru pentru a cere bani. Respectiv, în urma incidentului dat s-a

stabilit că, mama Silvia Povestca are o relație defectuoasă cu fiul, nu manifestă interes

față de acesta, precum și nu se consideră responsabilă de vagabondajul minorului.

Reclamantul a solicitat decăderea Silviei Povestca din drepturile părintești asupra

copilului minor xxxxx.

Prin hotărârea din 11 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de către Primăria orașului Codru mun. Chișinău, Autoritatea Tutelară a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 6 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Primarul orașului Codru mun. Chișinău, Munteanu Vladimir și s-a menținut

hotărârea din 11 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată concluzia

primei instanțe. Or, conform avizului Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului

din 7 aprilie 2017, mama minorului a comunicat că depune tot efortul ca fiul său să nu

abandoneze orele și domiciliul. Se ocupă de educația lui, dar nu se isprăvește, deoarece

fiul nu o ascultă. Totodată, s-a discutat cu minorul, ultimul declarând în scris că își va

schimba comportamentul, va frecventa orele, nu va abandona domiciliu, va asculta de

mama. La fel, a comunicat că mama are grijă de el și nu este de acord să fie decăzută

din drepturile părintești.

Mai mult, în motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut dispozițiile art. 51, 52

din Codul familiei, care prevede dreptul copilului la abitație în familie și de a comunica

cu părinții și alte rude. Familia fiind o instituție protejată de art. 8 din Convenția

Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului.

Astfel, instanța de apel a considerat ca neîntemeiată pretenția privind decăderea din

drepturile părintești a Silviei Povestca, or, pentru decăderea din drepturile părintești pe

motivul eschivării de la exercitarea obligațiilor părintești este necesară existența unor

probe pertinente care ar demonstra cu certitudine că părintele se eschivează cu rea-

credință de la exercitarea obligațiilor părintești.

De asemenea, a notat că conform art. 9 din Convenția cu privire la drepturile

copilului, statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi

împotriva voinței acestora, exceptând situația în care autoritățile competente decid, sub

rezerva revizuirii judiciare și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile, că

această separare este în interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni

necesară în cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, în cazul copiilor maltratați sau

neglijați de părinți sau în cazul în care părinții trăiesc separat și se impune luarea unei

hotărâri cu privire la locul de reședință a copilului.

La data de 11 iunie 2018, Primăria orașului Codru mun. Chișinău, Autoritatea

Tutelară a declarat recurs împotriva deciziei din 6 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel și

hotărârea instanței de fond, deoarece la adoptarea acestora au fost încălcate normele de

drept material și normele de drept procedural.

2

Mai mult, instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au

interpretat în mod eronat legea.

În drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 60, 62, 67, 68

din Codul Familiei; hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica

judiciară de examinare a pricinilor civile privind decăderea din drepturile părintești; art.

3, 6, 9, 19 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; art. 29 lit. j) din Legea

privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006; art. 429, 431, 432,

434, 436. 437 din Codul de procedură civilă.

Recurentul a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de

fond cu emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 6 martie 2018, dar date

care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 11 iunie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Primăria orașului Codru mun.

Chișinău, Autoritatea Tutelară completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

3

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie

1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Primăria orașului

Codru mun. Chișinău, Autoritatea Tutelară, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Primăria orașului Codru mun.

Chișinău, Autoritatea Tutelară.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

4