2ra-1283/18 — decaderea din drepturile parintesti

Dosarul nr. 2ra-1283/18

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud. C. Crețu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, I. Secrieru, Iu. Cimpoi)

ÎNCHEIERE

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Victoria Leșco, reprezentată de avocatul Maxim Chișca,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Victoria

Leșco împotriva lui Vasile Pădureanu, intervenient accesoriu Direcția pentru

protecția drepturilor copilului Ciocana, municipiul Chișinău cu privire la decăderea

din drepturile părintești,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de către Victoria Leșco, reprezentată de avocatul

Maxim Chișca și a fost menținută hotărârea din 28 iunie 2017 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Ialoveni,

c o n s t a t ă:

La data de 10 februarie 2016 Victoria Leșco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vasile Pădureanu, intervenient accesoriu Direcția pentru

protecția drepturilor copilului Ciocana cu privire la decăderea din drepturile

părintești.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, din anul 2008, a concubinat cu

pârâtul, însă comportamentul agresiv al acestuia și aplicarea violenței au dus la

destrămarea conviețuirii lor. În urma conviețuirii împreună, au doi copii minori,

XXXXXX, născută la data de XXXXXX și XXXXXX, născut la data de

XXXXXX, care la moment se află la întreținerea și educația sa.

A menționat că, în legătură cu faptul că, pârâtul nu acordă sprijin material

necesar întru creșterea și dezvoltarea copiilor, la data de 06 iulie 2015, prin

hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău a fost încasată de la pârât în

beneficiul său pensia de întreținere a copiilor minori în mărime de 900 de lei lunar

pentru fiecare, începând cu data de 13 mai 2015 pînă la atingerea majoratului de

către copii și a fost stabilit domiciliul copiilor minori cu ea.

1

A susținut că, atît pe parcursul vieții în comun, cît și pînă în prezent, pârâtul

se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, eschivare ce se manifestă

printr-un dezinteres total față de educația și întreținerea copiilor minori, obligații

care sunt puse în seama sa, or, conform art. 2 alin. (3) din Codul familiei, unul din

principiile ce guvernează relațiile familiale îl reprezintă prioritatea educației

copilului în familie, manifestare a grijii pentru întreținerea, educația și apărarea

drepturilor și intereselor membrilor minori.

A afirmat că, prin încheierea executorului judecătoresc Andrei Jitaru din 01

februarie 2016 se atestă că, din momentul intentării procedurii de executare și pînă

în prezent, Vasile Pădureanu nu achită pensia de întreținere, iar la data de 01

februarie 2016 cuantumul restanței la plata pensiei de întreținere este de 19045,08

lei.

A relevat că, pârâtul în genere nu se interesează de soarta copiilor săi, nu-i

vizitează și nu-i telefonează, iar indiferența totală a acestuia a făcut imposibilă

crearea unei legături afective puternice între aceștia și pe cale de consecință,

minorii sunt în imposibilitate de a beneficia de afecțiunea și îngrijirea ambilor

părinți.

A solicitat decăderea pârâtului din drepturile părintești în privința copiilor

minori, XXXXXX, născută la data de XXXXXX și XXXXXX, născut la data de

XXXXXX și încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 28 iunie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni

acțiunea depusă de către Victoria Leșco a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamanta nu a

prezentat probe incontestabile, ce ar confirma că, pârâtul s-a eschivat de la educația

copiilor și de la exercitarea obligațiilor părintești, face abuz de drepturile părintești

ori are un alt comportament prevăzut de lege, care ar constitui temei de decădere

din drepturile părintești, așa cum invocă în cererea de chemare în judecată.

Totodată, prima instanță a reținut că, conform avizului-concluzie nr. 176 din

16 februarie 2017, Direcția asistență socială și protecție a familiei Ialoveni a

considerat că, Vasile Pădureanu are posibilități de a întreține material copiii minori

și și-a exprimat dezacordul asupra decăderii acestuia din drepturile părintești în

privința copiilor XXXXXX, născută la data de XXXXXX și XXXXXX, născut la

data de XXXXXX.

Prima instanță a mai reținut că, nu au fost prezentate probe, care ar

demonstra că, executorul judecătoresc Andrei Jitaru a întreprins careva măsuri,

cum ar fi aplicarea sechestrului pe mijloacele bănești sau pe bunurile debitorului și

a interdicției de a părăsi țara sau alte măsuri prevăzute de legislația în vigoare, care

ar confirma cu certitudine că, pârâtul se eschivează cu rea-credință, inclusiv cu

vicleni de la plata pensiei de întreținere.

Prin decizia din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Victoria Leșco, reprezentată de avocatul Maxim Chișca și a

fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 02 mai 2018 Victoria Leșco, reprezentată de avocatul Maxim

Chișca, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

2

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, hotărârile judecătorești sunt

neîntemeiate, deoarece instanțele judecătorești au examinat superficial, neobiectiv

și incomplet probele anexate la dosar, încălcând prevederile art. 130 CPC.

A considerat că, în cazul dat, măsura solicitată de către recurentă va

influiența pozitiv asupra atitudinii tatălui față de copii și acesta va întreprinde

careva pași în vederea creării unor relații cu copiii săi.

A menționat că, atît drepturile intimatului, cît și ale copiilor nu se încalcă, or,

conform art. 70 alin. (1) din Codul familiei, părinții pot fi restabiliți în drepturile

părintești dacă au încetat împrejurările care au condus la decăderea lor din aceste

drepturi și dacă restabilirea în drepturile părintești este în interesul copilului.

A susținut că, instanțele judecătorești au interpretat eronat hotărârile Curții

Europene a Drepturilor Omului, concluzionând că copiii minori pot crește într-un

mediu sănătos doar în cazul în care părinții nu sunt decăzuți din drepturile sale

părintești, fapt care este în totalitate incorect și se reduce la absurd.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 28

noiembrie 2017, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă lipsesc la dosar.

Astfel, recursul, declarat la data de 02 mai 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

3

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Victoria Leșco,

reprezentată de avocatul Maxim Chișca, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie

1995), pe cînd în recursul declarat de către Victoria Leșco, reprezentată de avocatul

Maxim Chișca, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

4

considera recursul declarat de către Victoria Leșco, reprezentată de avocatul

Maxim Chișca, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Victoria Leșco, reprezentată de avocatul Maxim

Chișca, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5