3ra-992/18 — declararea netemeiniciei raspunsului C.N.A.S., restabilirea dreptului de recalculare a pensiei pentru vechime in munca si obligarea C.N.A.S. de a recalcula pensia pentru vechime in munca

Dosarul nr. 3ra-992/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (judecător V. Sanduța)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători M. Guzun, V. Clima și V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

22 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

judecătorii Nina Vascan

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Raisa Guzun

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la declararea

netemeiniciei răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale, restabilirea

dreptului de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă și obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia pentru vechime în muncă,

împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a fost respins, iar hotărârea

din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost menținută,

c o n s t a t ă :

La 18 august 2017, Raisa Guzun a depus o cerere de chemare în judecată

(f.d. 1-4) împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la declararea

netemeiniciei răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-1329/17 din

09 august 2017, restabilirea dreptului de recalculare a pensiei pentru vechime în

muncă și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia

pentru vechime în muncă, ținând cont de majorarea în data de 05 aprilie 2013 a

salariilor procurorilor cu 35% și de următoarele majorări.

În motivarea acțiunii, Raisa Guzun a susținut că în 1978 – 1990, a activat în

organele Procuraturii, în 1990 – 1994, a deținut funcția de judecător, iar în 1996, a

1

revenit în Procuratură, unde a activat, până în iulie 2002, în funcția de șef adjunct

al Secției legislație și statistică a Procuraturii Generale.

A indicat că din ianuarie 1989, a beneficiat de pensie pentru vechime în

muncă în mărime de 80% din salariul mediu lunar al procurorului în funcție, fiind

respectat principiul recalculării pensiei odată cu majorarea salariului procurorului

în exercițiu.

A explicat că acest principiu decurge din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului, în baza căreia i-a fost stabilită pensia, până la

adoptarea Legii nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură, care a preluat

principiul enunțat.

A relatat că ulterior, Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de

asigurări sociale de stat și Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului au fost modificate în sensul anulării recalculării pensiei pentru

procurorii pensionați după 09 iunie 2011.

A opinat că, Casa Națională de Asigurări Sociale, aplicând aceste restricții și

în privința procurorilor pensionați înainte de 09 iunie 2011, a încălcat principiul

retroactivității legii.

A menționat că la 13 iulie 2017, a înaintat în adresa Casei Naționale de

Asigurări Sociale o cerere prealabilă prin care a solicitat recalcularea pensiei sale

pentru vechime în muncă, ținând cont de majorarea în data de 05 aprilie 2013 a

salariilor procurorilor cu 35% și de următoarele majorări.

A precizat că cererea prealabilă a fost respinsă prin răspunsul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. G-1329/17 din 09 august 2017.

A arătat că, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a ținut cont de faptul că

legiuitorul, armonizând legislația națională cu cea comunitară, a adoptat Legea nr.

294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, și că art. 54 alin. (3) din

Constituție nu admite restrângerea drepturilor proclamate la art. 20-24 din

Constituție.

A specificat că în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, dreptul la prestații sociale este asimilat dreptului la

proprietate.

În susținerea poziției sale, a făcut trimitere la jurisprudența națională

consacrată și la hotărârile Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000, nr. 9

din 30 martie 2004 și nr. 27 din 20 decembrie 2011.

A declarat că în conformitate cu art. 12 alin. (3) Cod de procedură civilă, În

cazul inexistenței normei de drept care să reglementeze raportul litigios, instanța

judecătorească aplică norma de drept care reglementează raporturi similare

(analogia legii), iar în lipsa unei astfel de norme, se conduce de principiile de drept

și de sensul legislației în vigoare (analogia dreptului).

Prin hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea înaintată de Raisa Guzun a fost admisă. S-a recunoscut ca neîntemeiat

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-1329/17 din 09 august 2017.

S-a repus Raisa Guzun în dreptul la recalcularea pensiei pentru vechime în muncă

în dependență de majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu. S-a

2

obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i achite Raisei Guzun pensia pentru

vechime în muncă pornind de la salariul achitat procurorului în exercițiul funcției,

începând cu data de 05 aprilie 2013, după majorarea salariului cu 35%, și începând

cu data de 01 august 2016, după majorarea salariului potrivit art. 60 Legea nr. 3 din

25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, pe toată durata pensionării, pornind de

la funcția deținută.

La 10 ianuarie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel

(f.d. 50) împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 87-97), apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a fost respins, iar hotărârea primei

instanțe a fost menținută.

La 30 mai 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs (f.d.

101-103; 104) împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii primei instanțe, precum și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale a susținut că

prin Legea nr. nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură a fost abrogată

Legea nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu privire la Procuratură, reglementările

referitoare la asigurarea cu pensie a procurorilor fiind transferate în noua lege.

A invocat că prin Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură a fost abrogată Legea nr. nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la

Procuratură, reglementările referitoare la asigurarea cu pensie a procurorilor fiind

iarăși transferate în noua lege.

A afirmat că începând cu data de 01 iulie 2011, art. 73 alin. (8) Legea nr.

294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, care prevedea recalcularea

pensiei procurorilor pentru vechime în muncă, a fost abrogat, procurorii obținând

dreptul la pensie în baza Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de

asigurări sociale de stat.

A punctat că art. 462 Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile

de asigurări sociale de stat nu stipulează recalcularea pensiei procurorilor pentru

vechime în muncă.

În acest context, a menționat că legiuitorul a prevăzut o substituire echitabilă

a acestei facilități, și anume indexarea anuală a pensiei.

A notat că instanțele ierarhic inferioare în mod eronat au asimilat funcția de

judecător cu cea de procuror, contrar hotărârii Curții Constituționale nr. 27 din 20

decembrie 2011.

A subliniat că instanțele ierarhic inferioare au emis o soluție contrară art. 6

alin. (2) și (3) Cod civil, iar dreptul la recalcularea pensiei nu poate fi echivalat cu

dreptul la pensie și declarat inalienabil și imprescriptibil în baza art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La 13 iulie 2018, Raisa Guzun a depus o referință (f.d. 109-110), solicitând

considerarea recursului ca fiind inadmisibil.

La materialele dosarului nu se află probe ce ar releva data la care Casa

Națională de Asigurări Sociale a recepționat decizia integrală a instanței de apel.

3

Astfel, recursul a fost declarat în termen.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale împotriva deciziei din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ ajunge în mod

unanim la concluzia că recursul urmează a fi considerat inadmisibil, din

următoarele raționamente.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, Judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă statuează că Cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă stipulează că Săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că Temeiurile prevăzute la

4

alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea că judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, privește

în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificându-se legalitatea

deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs este de a verifica temeiurile recursului și

argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost

formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite la art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de

acces liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse pe calea recursului pot fi mai stricte decât condițiile stabilite

pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și

interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate

varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se

impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul notează că argumentele invocate în recurs nu au vocația de a duce

la modificarea soluției în prezenta cauză, or acestea nu atestă examinarea

raportului juridic litigios de către instanțele ierarhic inferioare cu încălcarea

normelor de drept material și procesual sau a drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, neîncadrându-se astfel în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, În cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din raționamentele nominalizate, completul va considera inadmisibil

recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Conform art. 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

5

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecător

judecătorii Nina Vascan

Luiza Gafton

6