2ra-1469/18 — recunoasterea netemeiniciei refuzului de a elibera actele si obligarea de a elibera actele

2ra-1469/18 — recunoasterea netemeiniciei refuzului de a elibera actele si obligarea de a elibera actele (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1469/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (judecător S. Clima)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători I. Cimpoi, A. Danilov și I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

22 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

judecătorii Nina Vascan

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de „Anticor“ S.A., prin

intermediul avocatului Victor Burac,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Enicov,

prin intermediul avocatului Vladislav Roșca, împotriva „Anticor“ S.A. cu privire la

recunoașterea netemeiniciei refuzului de a elibera actele și obligarea de a elibera

actele,

împotriva deciziei din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

apelul declarat de Vadim Enicov, prin intermediul avocatului Vladislav Roșca, a

fost admis, hotărârea din 01 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

a fost casată integral și emisă o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 28 martie 2017, Vadim Enicov a depus, prin intermediul avocatului

Vladislav Roșca, o cerere de chemare în judecată (f.d. 5-9) împotriva „Anticor“

S.A. cu privire la recunoașterea netemeiniciei refuzului „Anticor“ S.A. de a elibera

actele solicitate prin cererea nr. E-22 din 07 februarie 2017 și obligarea „Anticor“

S.A. de a elibera actele respective.

În motivarea acțiunii, avocatul Vladislav Roșca a susținut că Vadim Enicov

este unul dintre acționarii „Anticor“ S.A., iar la 07 februarie 2017, reprezentându-l

pe acesta în baza contractului de asistență juridică, a solicitat prin cerere de la

„Anticor“ S.A. eliberarea următoarelor acte: actul de inventariere a bunurilor

„Anticor“ S.A. pentru anul 2016 sau ultimul act de inventariere efectuat; copiile

certificate ale actelor de constituire (statutul) ale „Anticor“ S.A., începând cu data

de 01 ianuarie 2015 și până la ultimul statut înregistrat; toate procesele-verbale ale

adunărilor generale anuale și extraordinare ale acționarilor „Anticor“ S.A., precum

și a celor efectuate prin corespondență, începând cu data de 01 ianuarie 2015; și

1

lista persoanelor interesate în efectuarea tranzacțiilor de proporții/conflict de

interese, în temeiul art. 83 și 85 Legea nr. 1134 din 02 aprilie 1997 privind

societățile pe acțiuni, în cazul în care au avut loc tranzacții de proporții și tranzacții

cu conflict de interese, precum și documentele aferente, inclusiv contractele,

raportul prevăzut la art. 86 alin. (21) Legea nr. 1134 din 02 aprilie 1997 privind

societățile pe acțiuni și documentele primare.

A relatat că prin scrisoarea nr. 11/2017 din 02 martie 2017, „Anticor“ S.A. l-

a informat despre imposibilitatea satisfacerii cerințelor, având în vedere că

mandatul avocatului depășește limitele împuternicirilor acordate în baza art. 81

Cod de procedură civilă, avocatul urmând a fi împuternicit prin procură.

A reliefat că refuzul este neargumentat și ilegal, lezând drepturile de acționar

ale lui Vadim Enicov, acestea urmând a fi apărate prin prisma art. 28 alin. (2)

Legea nr. 1134 din 02 aprilie 1997 privind societățile pe acțiuni.

A invocat că în conformitate cu art. 5 alin. (3) Legea nr. 982 din 11 mai

2000 privind accesul la informație, dreptul persoanei de a avea acces la informația

de interes public nu poate fi îngrădit, iar conform art. 25 alin. (1) lit. b) și c) Legea

nr. 1134 din 02 aprilie 1997 privind societățile pe acțiuni, acționarul are dreptul să

ia cunoștință de materialele pentru ordinea de zi a adunării generale a acționarilor

și să ia cunoștință și să facă copii de pe documentele societății, accesul la care este

prevăzut de această lege, de statut sau de regulamentele societății.

În acest context, a semnalat că prevederile referitoare la accesul la

documentele societății se conțin la art. 10 din Statutul „Anticor“ S.A.

De asemenea, a subliniat că potrivit art. 170 alin. (2) Cod civil, Societatea pe

acțiuni este obligată să pună la dispoziția acționarilor, în condițiile legii și ale

actului de constituire, informații despre conducerea, administrarea și reprezentarea

societății, despre situația financiară și altele, inclusiv actul de constituire,

certificatul de înregistrare a societății și a acțiunilor, regulamentele societății,

procesele-verbale ale adunărilor generale, ale consiliului, lista membrilor

consiliului, a administratorilor, contractele cu registratorul, cu auditorul, dările de

seamă contabile și fiscale, rapoartele cenzorului.

A precizat că art. 170 alin. (3) Cod civil stipulează obligația societății pe

acțiuni de a elibera, pe cheltuiala solicitanților, copiile și extrasele de pe

documentele enumerate mai sus.

Cu referire la împuternicirile sale, a notat că în conformitate cu Legea nr.

1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură și Statutul profesiei de avocat,

avocatul asigură asistența și reprezentarea juridică în fața instanțelor judecătorești,

a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor

și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice, a instituțiilor și a

altor persoane juridice, pentru apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice

specifice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale oricărei persoane fizice

sau juridice.

A arătat că „Anticor“ S.A. a încălcat în mod sistematic dreptul lui Vadim

Enicov de acces necondiționat la documentele societății, fapt confirmat prin

cererile din 26 septembrie 2014, 16 octombrie 2016 și 05 ianuarie 2016, la care

2

„Anticor“ S.A. răspundea că plata pentru serviciile solicitate este de 742 de lei,

aceasta fiind exagerată.

Prin hotărârea din 01 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

(f.d. 120-127), acțiunea înaintată de Vadim Enicov, prin intermediul avocatului

Vladislav Roșca, a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a încasat în beneficiul

„Anticor“ S.A., din contul lui Vadim Enicov, suma de 20 000 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.

La 01 august 2017, Vadim Enicov a declarat, prin intermediul avocatului

Vladislav Roșca, apel (f.d. 118-119) împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin decizia din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 173-183),

apelul declarat de Vadim Enicov, prin intermediul avocatului Vladislav Roșca, a

fost admis, hotărârea primei instanțe a fost casată integral și emisă o nouă hotărâre,

prin care acțiunea a fost admisă parțial. S-a obligat „Anticor“ S.A. să-i elibereze lui

Vadim Enicov următoarele acte: raportul financiar pentru anul 2016 al „Anticor“

S.A.; actul de inventariere a bunurilor „Anticor“ S.A. pentru anul 2016 sau ultimul

act de inventariere efectuat; copiile certificate ale actelor de constituire (statutul) a

„Anticor“ S.A., începând cu data de 01 ianuarie 2015 și până la ultimul statut

înregistrat; și toate procesele-verbale ale adunărilor generale anuale și

extraordinare ale acționarilor „Anticor“ S.A., precum și a celor efectuate prin

corespondență, începând cu data de 01 ianuarie 2015. S-a încasat în beneficiul lui

Vadim Enicov, din contul „Anticor“ S.A., suma de 175 de lei cu titlu de taxă de

stat. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 04 iunie 2018, „Anticor“ S.A. a declarat, prin intermediul avocatului

Victor Burac, recurs (f.d. 188-190) împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

casarea integrală a acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe, precum și

compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 19 933, 68 lei, suportate

în apel.

În motivarea recursului, avocatul Victor Burac a susținut că instanța de apel

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, și anume art. 25 alin. (1), 118 alin.

(1), 119 alin. (1), 122 alin. (4), 130 alin. (1) și 372 alin. (1) Cod de procedură

civilă, precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A specificat că, contractul nr. 175/16 din 20 decembrie 2016 privind

acordarea serviciilor de asistență juridică, pe care instanța de apel și-a bazat

soluția, nu a fost prezentat primei instanțe, fiind o probă inadmisibilă.

Totodată, a invocat că, contractul nr. 175/16 din 20 decembrie 2016 nu a

intrat în vigoare pentru avocatul Vladislav Roșca, or pct. 12.1 din contract prevede

că acesta intră în vigoare pentru avocat din momentul achitării plății indicate la pct.

5.1 alin. (1) subpct. 1), clauză care nu se regăsește în contract.

A afirmat că, în partea admiterii pretenției privind furnizarea actului de

inventariere a bunurilor, instanța de apel nu trebuia să aplice art. 92 alin. (1) Legea

nr. 1134 din 02 aprilie 1997 privind societățile pe acțiuni, luând în considerare că

actul de inventariere nu figurează în lista documentelor prevăzute de norma

nominalizată.

A declarat că instanța de apel nu trebuia să aplice art. 6 alin. (1) Legea nr.

3

982 din 11 mai 2000 privind accesul la informație, or „Anticor“ S.A. nu este

furnizor de informații în sensul acestei legi.

La 25 iulie 2018, Vadim Enicov a depus, prin intermediul avocatului

Vladislav Roșca, o referință (f.d. 206-211), solicitând considerarea recursului ca

fiind inadmisibil.

La materialele dosarului nu se află probe ce ar releva data la care „Anticor“

S.A. a recepționat decizia integrală a instanței de apel.

Astfel, recursul a fost declarat în termen.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de „Anticor“ S.A., prin

intermediul avocatului Victor Burac, împotriva deciziei din 03 aprilie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ ajunge în mod unanim la concluzia că recursul urmează a fi

considerat inadmisibil, din următoarele raționamente.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, Judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă statuează că Cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă stipulează că Săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că Temeiurile prevăzute la

alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea că judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, privește

în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificându-se legalitatea

deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs este de a verifica temeiurile recursului și

argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost

formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă garanțiilor unui proces echitabil, consfințite la art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cu referire la dreptul de

acces liber la justiție și la dreptul de a fi audiat de o instanță judecătorească

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse pe calea recursului pot fi mai stricte decât condițiile stabilite

pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și

interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Totodată, completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate

varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

octombrie 2014), iar în concepția Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se

impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”

(hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul notează că argumentele invocate în recurs nu au vocația de a duce

la modificarea soluției în prezenta cauză, or acestea nu atestă examinarea

raportului juridic litigios de către instanțele ierarhic inferioare cu încălcarea

normelor de drept material și procesual sau a drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, neîncadrându-se astfel în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, În cazul în care

5

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din raționamentele nominalizate, completul va considera inadmisibil

recursul declarat de „Anticor“ S.A., prin intermediul avocatului Victor Burac.

Conform art. 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de „Anticor“ S.A., prin intermediul avocatului Victor

Burac, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecător

judecătorii Nina Vascan

Luiza Gafton

6