2ra-1508/18 — repararea prejudiciului cauzat și incasarea cheltuielilor de judecată

2ra-1508/18 — repararea prejudiciului cauzat și incasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-1508/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. Al. Negru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

15 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecătorii Victor Burduh

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Iuri Sorochin,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, Procuraturii Generală a Republicii Moldova, Igor Negreanu,

Djulieta Devder, Dumitru Graur, Anatolii Maliuta, Vladimir Erhan, Ghenadie

Zgardan, Iurie Leșan, Valentina Nițulenco și Liubovi Cazacu cu privire obligarea

prezentării scuzelor publice, încasarea solidară a venitului ratat, a prejudiciului

material și moral, cheltuielile suportate în urma acțiunilor ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins, ca fiind nefondate, apelurile declarate de Iuri Sorochin, Ministerul Justiției

al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Procuratura

Generală a Republicii Moldova, și s-a menținut hotărârea din 12 septembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 21 ianuarie 2016, Iuri Sorochin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, Procuraturii Generală a Republicii Moldova, Igor Negreanu,

Djulieta Devder, Dumitru Graur, Anatolii Maliuta, Vladimir Erhan, Ghenadie

Zgardan, Iurie Leșan, Valentina Nițulenco și Liubovi Cazacu cu privire obligarea de

a prezenta scuze publice, încasarea solidară a prejudiciului material, în valoare de

100000 euro, a prejudiciului moral în mărime de 30000 euro, pentru punerea ilegală

sub învinuire, atragerea la răspundere penală și judecarea pe parcursul a 3 ani,

încasarea solidară a sumei de 410 lei, cu titlu de cheltuieli, pentru obținerea

cazierului judiciar, încasarea solidară a sumei de 10000 lei. cu titlu de cheltuieli

suportate la faza de urmărire penală, încasarea solidară a sumelor de 676749,8 lei,

3058210,08 lei și 12903,82 lei, cu titlu de venit ratat, încasarea solidară a sumelor

de 576,48 lei și 331,88 lei, cu titlu de cheltuieli suportate, pentru procurarea

1

medicamentelor, încasarea solidară a sumei de 836,73 lei, cu titlu de dobândă de

întârziere de plată a sumelor de 576,48 lei și 331,88 lei, încasarea solidară a

cheltuielilor suportate, pentru transport, fiind necesar de a se prezenta la organul de

urmărire penală și în instanțele de judecată, pe toată perioada desfășurării urmării

penale și examinării cauzei penale de către instanța de judecată, încasarea solidară a

sumei de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, încasarea solidară a dobânzii de

întârziere de plată a prejudiciul moral și din alte sume, pe care le va încasa instanța

de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Iuri Sorochin a invocat

că la data de 07 noiembrie 2011, procurorul în Procuratura orașului Rezina, Igor

Negreanu, a emis ordonanța, prin care nu a acceptat raportul privind propunerea de

a nu fi pornită urmărirea penală și a dispus pornirea urmăririi penale în baza art. 352

Cod penal, în redacția anului 2002.

Astfel, reclamantul Iuri Sorochin a menționat că, la data de 10 noiembrie 2011,

ora 15:45, ofițerul de urmărire penală al SUP a CPR Rezina, locotenent de poliție,

Ghenadie Zgardan, a întocmit ordonanța privind pornirea urmăririi penale în baza

art. 352 alin. (l) Cod penal, în privința lui Iuri Sorochin. La data de

25 noiembrie 2011, ofițerul de urmărire penală al SUP a CPR Rezina, locotenent de

poliție, Ghenadie Zgardan, a întocmit raportul cu propunerea de punere sub învinuire

în baza art. 352 alin. (l) Cod penal a lui Iuri Sorochin și aplicarea față de acesta, a

măsurii preventive sub formă de obligare de a nu părăsi localitatea.

Reclamantul Iuri Sorochin a indicat că, pe parcursul urmării penale, i-a fost

aplicată măsura preventivă sub formă de obligare de a nu părăsi localitatea. Iar, la

data de 26 decembrie 2011, în privința lui Iuri Sorochin a fost emisă ordonanța de

punere sub învinuire în baza art. 179 alin. (1) Cod penal. La fel, la data de

25 ianuarie 2012, procurorul, în procuratura Rezina, Igor Negreanu, a emis o

ordonanță, privind dispunerea investigațiilor în vederea căutării învinuitului Iuri

Sorochin și reținerea acestuia. Astfel, reclamantul Iuri Sorochin a indicat că, la data

de 06 februarie 2012, ora 12:15, a fost reținut, aflându-se în arest până la data de

09 februarie 2012, ora 12:15. La data de 09 februarie 2012, ora 16:36, fiind asistat

de avocatul din oficiu, Anatol Maliuta, procurorul în procuratura Rezina, Igor

Negreanu, i-a prezentat copia ordonanței de punere sub învinuire.

La data de 09 februarie 2012, procurorul în procuratura Rezina, Igor Negreanu

a emis ordonanța de aplicare față de învinuitul Iuri Sorochin, măsura preventivă sub

forma de obligare de a nu părăsi localitatea, măsura fiind menținută până la emiterea

deciziei din 05 noiembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău, pe un termen de 711 de

zile calendaristice.

Reclamantul Iuri Sorochin a indicat că, urmărirea penală a fost finisată la data

de 24 februarie 2012, cauza fiind transmisă spre judecare la judecătoria Rezina la

data de 07 iunie 2012. Astfel, prin sentința din 21 februarie 2013 a Judecătoriei

Rezina, Iuri Sorochin a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 179 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, iar prin decizia din 05 noiembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău, s-au

respins ca nefondate, apelurile procurorului în procuratura Rezina, Igor Negreanu și

a părților vătămate Nițulenco Valentina și Cazacu Liubovi, fiind menținută sentința

primei instanțe. Prin decizia din 06 mai 2014 a Curții Supremă de Justiție a RM,

recursul depus de procuror, a fost declarat inadmisibil.

2

Prin urmare, reclamantul Iuri Sorochin a invocat că, în rezultatul acțiunilor de

urmărire penală și judecare a cauzei penale, în instanța de judecată, care au durat o

perioadă de 3 ani, i-a fost prejudiciată imaginea, fiindu-i efectuate, în acest sens, și

mențiuni, în cazierul judiciar.

La fel, în urma acțiunilor organului de urmărire penală și a instanțelor de

judecată, i s-a înrăutățit starea de sănătate, fapt confirmat prin actul emis de IMSP

AMT Botanica, în rezultatul examinării medicale din 13 februarie 2012.

Reclamantul Iuri Sorochin a indicat că, urmare a aplicării măsurii preventive în

privința sa, de către organul de urmărire penală, întreprinderea ÎI „Sorochin Iuri”

prin înștiințare scrisă, a decis rezilierea unilaterală a acordului din 01 decembrie

2001, începând cu 10 martie 2002, din motiv că politica companiei nu permite

contractarea persoanelor aflate în conflict cu legea, dar și din motivul interdicțiilor,

aplicate ca măsură preventivă.

Astfel, reclamantul Iuri Sorochin, a indicat că, în urma acțiunilor ilegale ale

organului de urmărire penală și procuraturii, a suportat un prejudiciu material, în

mărime de 100000 euro și un prejudiciu moral, în mărime de 30000 euro.

La 13 iunie 2017, Iuri Sorochin a depus o cerere de concretizare a pretențiilor,

prin care a solicitat încasarea sumei de 10000 lei, cu titlu de cheltuieli suportate

pentru achitarea serviciilor juridice acordate de un avocat, la faza de urmărire penală,

încasarea sumei de 270 lei, cu titlu de cheltuieli suportate, pentru obținerea cazierelor

judiciare, încasarea sumei de 676 749,8 lei, cu titlu de venit ratat.

La 24 iulie 2017, Iuri Sorochin a depus cerere de concretizare a pretențiilor,

prin care a solicitat încasarea solidară a prejudiciului material în mărime de

100 000 euro, a prejudiciului moral în mărime de 30 000 euro, a sumei de 410 lei,

cu titlu de cheltuieli, pentru obținerea cazierului judiciar, a sumei de 10000 lei, cu

titlu de cheltuieli suportate, la faza de urmărire penală, a sumelor de 676 749,8 lei,

3058210,08 și 12903,82 lei, cu titlu de venit ratat, a sumelor de 576,48 lei și 331,88

lei, cu titlu de cheltuieli, pentru procurarea medicamentelor, încasarea solidară a

sumei de 836,73 lei, cu titlu de dobândă de întârziere, pentru încasarea sumelor

576,48 lei și 331,88 lei, încasarea solidară a cheltuielilor suportate, pentru transport,

fiind necesar de a se prezenta la organul de urmărire penală și în instanțele de

judecată, încasarea solidară a sumei de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată,

suportate în cadrul examinării cauzei civile, încasarea solidară a dobânzilor de

întârziere din suma, care urmează a fi încasată cu titlu de prejudiciu moral și din alte

sume, pe care le va încasa instanța de judecată.

La 12 septembrie 2017, Iuri Sorochin a depus o cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a solicitat obligarea de a cere scuze publice, în scris, de la Iuri

Sorochin, prin postarea pe prima pagină web a procuraturii, pe un termen de 3 ani,

a scrisorii deschise, semnată de procurorul Igor Negreanu, procurorul Anatolii

Maliuta, procurorul Djulieta Devder, procurorul Dumitru Graur, ofițer de UP

Ghenadie Zgardan, șef al SUP Iurie Leșan, Valentina Nițulenco, Liubovi Cazacu,

obligarea procurorului Igor Negreanu, procurorului Anatolii Maliuta, procurorului

Djulieta Devder, procurorului Dumitru Graur, ofițerului de UP Ghenadie Zgardan,

Șef al SUP Iurie Leșan de a cere scuze publice, în scris, de la Iuri Sorochin, cu

următorul text “Cerem scuze publice de la domnul Iuri Sorochin, pentru acțiunile

ilicite ale organelor de procuratură și poliției al RM, noi recunoaștem necompetența

noastră”. Textul menționat, urmează a fi comunicat personal lui Iuri Sorochin, iar

acest fapt să fie constatat de un executor judecătoresc. La fel, a solicitat încasarea

3

solidară a prejudiciului material în mărime de 100000 euro, a prejudiciului moral în

mărime de 30 000 euro, încasarea solidară a sumei de 410 lei, cu titlu de cheltuieli

pentru obținerea cazierului judiciar, încasarea solidară a sumei de 10000 lei, cu titlu

de cheltuieli suportate, la faza de urmărire penală, încasarea solidară a sumelor de

676749,8 lei, 3058210,08 și 12903,82 lei, cu titlu de venit ratat, a sumelor de 576,48

lei și 331,88 lei, cu titlu de cheltuieli pentru procurarea medicamentelor, încasarea

solidară a sumei de 836,73 lei, cu titlu de dobândă de întârziere privind încasarea

sumelor 576,48 lei și 331,88 lei, încasarea solidară a cheltuielilor suportate, pentru

transport, fiind necesar de a se prezenta la organul de urmărire penală și în instanțele

de judecată, încasarea solidară a sumei de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată,

suportate în cadrul examinării cauzei civile, încasarea solidară a dobânzilor de

întârziere din suma, care urmează a fi încasată cu titlu de prejudiciu moral și din alte

sume, pe care le va încasa instanța de judecată.

Prin hotărârea din 12 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova, Igor Negreanu, Djulieta

Devder, Dumitru Graur, Anatolii Maliuta, Vladimir Erhan, Ghenadie Zgardan, Iurie

Leșan, Valentina Nițulenco și Liubovi Cazacu. S-a încasat din contul bugetului de

stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Iuri Sorochin,

suma de 40000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin punerea ilicită a lui Iuri

Sorochin, sub învinuire în cauza penală nr. 2011280314 și transmiterea acesteia în

instanța de judecată nr. 1ra-650/14 (în instanța de judecată). S-a încasat, din contul

bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Iuri

Sorochin suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecare a prezentei pricini civile.

S-a obligat procurorul, care a condus urmărirea penală în cauza nr. 2011280314 –

Igor Negreanu, sau în cazul în care acesta nu mai activează – procurorul ierarhic

superior, ca în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri,

să prezinte, printr-o scrisoare, lui Iuri Sorochin, scuze oficiale din partea statului

RM, în legătură cu punerea ilicită a lui Iuri Sorochin, sub învinuire în cauza nr.

2011280314 și transmiterea acesteia în instanța de judecată. În rest, pretențiile

formulate de Iuri Sorochin împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii

Moldova, Igor Negreanu, Djulieta Devder, Dumitru Graur, Anatolii Maliuta,

Vladimir Erhan, Ghenadie Zgardan, Iurie Leșan, Valentina Nițulenco și Liubovi

Cazacu s-au respins ca nefondate.

Prin decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins, ca fiind

nefondate, apelurile declarate de Iuri Sorochin, Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Procuratura Generală a

Republicii Moldova, și s-a menținut hotărârea din 12 septembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani.

La 05 iunie 2018, Ministerul Justiției al RM a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii

din 12 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin

să fie respinsă ca neîntemeiată. La fel, subsidiar a solicitat modificarea deciziei din

4

29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin diminuarea sumei încasate, cu titlu

de prejudiciu moral.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Ministerul Justiției al RM a indicat

că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, a apreciat arbitrar

poziția participanților la proces și a probelor anexate la dosar.

Astfel, a indicat că, instanța de fond a apreciat greșit probele administrate și ca

urmare a aplicat la soluționarea litigiului, normele de drept material, ce

reglementează repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 1545-X1II din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Recurentul Ministerul Justiției al RM a menționat că prin prisma prevederilor

art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, pentru angajarea răspunderii statului,

pentru prejudiciul cauzat, prin erori judiciare și de urmărire penală sunt necesare

întrunirea următoarelor condiții, și anume, existența faptei ilicite, respectiv nu orice

acțiune a organelor de drept, atrage răspunderea statului.

Totodată, recurentul Ministerul Justiției al RM a indicat că din materialele

cauzei rezultă că, măsurile procedurale întreprinse de organul de urmărire penală și

de instanțele de judecată, nu au fost declarate ilegale. Prin urmare, a considerat că,

existența unui act judecătoresc de achitare, nu denotă faptul că organul de urmărire

penală a admis careva acțiuni ilicite. Efectuarea măsurilor operative de investigații

este obligația organului de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi

circumstanțele săvârșirii infracțiunii și persoana, care a comis fapta ilicită. Toate

măsurile procesuale, ce au fost întreprinse sunt prevăzute de lege și sunt necesare

într-o societate democratică, au un scop legitim de a asigura lupta, cu criminalitatea

și acest scop este proporțional anumitor restricții, care pot avea loc în cadrul

desfășurării lor.

De asemenea, recurentul Ministerul Justiției al RM a menționat că, nu poate fi

neglijat faptul că Iuri Sorochin, nu a probat că a făcut uz de recursuri interne, pentru

a deplânge condițiilor rele de detenție.

Ce ține de prejudiciul moral încasat, recurentul Ministerul Justiției al RM a

menționat că, suma acordă este una exagerată, în condițiile, în care Iuri Sorochin nu

a prezentat probe veridice, admisibile, pertinente și concludente, care să confirme

faptul vătămării drepturilor personale nepatrimoniale privind integritatea morală,

psihică, socială, prezumție valabilă până la proba contrarie.

La fel, recurentul Ministerul Justiției al RM a menționat că, instanța de fond nu

trebuie să-și formeze o ideie, preconcepută conform căreia presupusa încălcare a

unui drept implică în mod obligatoriu și existența unui prejudiciu, este necesar de

stabilit prin probe, dacă a existat în mod veridic un prejudiciu. Respectiv, un

asemenea comportament are efect nociv nu doar pentru societate, cât și pentru cadrul

legal din motiv, că se creează un precedent, care cu trecerea timpului este tot mai

greu de remediat.

La 23 iunie 2018, Procuratura Generală a RM, a depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii din 12 septembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani și decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

5

cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată depusă de

Iuri Sorochin să fie respinsă integral.

În motivarea cererii de recurs, recurenta Procuratura Generală a RM a indicat

că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material.

Astfel, recurenta Procuratura Generală a RM a menționat că, instanța de apel

nu a ținut cont de faptul, că acțiunile de urmărire penală au fost realizate, în limitele

prevederilor legislației procesuale și materiale, iar pe parcursul urmăririi penale și

judecării cauzei penale de învinuire a lui Iuri Sorochin, acesta nu a prezentat careva

contestații, împotriva acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală și ale

Procuraturii, manifestate prin presiune psihologică sau fizică asupra sa, în scopul

obținerii de la acesta, a declarațiilor sau eventual, a recunoașterii vinovăției.

În acest context, recurenta Procuratura Generală a RM a indicat că, la

examinarea apelului, instanța de apel urma să țină cont de faptul, că reclamantul a

beneficiat de asistență juridică, având studii juridice, pe parcursul procesului penal,

neprezentând careva pretenții în limita prevederilor legale cu referire, la accesul liber

la justiție sau lezarea drepturilor sale procesuale.

Mai mult, organul de urmărire penală are obligația de a lua toate măsurile

prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a

circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția

bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și

circumstanțele, care îi atenuează sau agravează răspunderea. Astfel, a indicat că

acuzațiile de învinuire a lui Iuri Sorochin, în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

179 alin. (1) Cod penal, au fost considerate ca fiind temeinice, și acestuia i-a fost

înaintată acuzarea, în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (l) pct. 23) din Codul

de procedură penală.

Totodată, a menționat, că în practica sa, CEDO constată că achitarea de către

instanțele naționale a persoanei învinuite de autoritățile judiciare competente în

comiterea unei infracțiuni, constituie prin sine însuși un act de satisfacție morală, iar

cuantificarea în echivalent bănesc, a sumelor pretinse de către reclamant cu titlu de

prejudiciu moral, trebuie privită ca o modalitate acordată acestei persoane de a-și

compensa cheltuielile suportate în cadrul procesului penal și nicidecum aceste sume

nu trebuie privite ca o modalitate de prejudiciere a interesului public și să nu

depășească limitele rezonabile, astfel încât să nu poată fi privită ca un mijloc de

îmbogățire fără justă cauză.

Reieșind din conținutul prevederilor art. 1405 alin. (1) Cod civil și art. 6 lit. (b)

al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului, și

a circumstanțelor speței, recurenta Procuratura Generală a RM a menționat că, deși

prima instanță și instanța de apel, au ajuns la concluzia de admitere a acțiunii cu

privire la repararea prejudiciului moral cauzat, fiind stabilit, cu certitudine că pe

parcursul urmăririi penale, reclamantului Iuri Sorochin i s-a cauzat un anumit stres

și frustrare, suma de 40000 lei, încasată de instanțele ierarhic inferioare, este una

exagerată.

Totodată, reținând prevederile art. 1423 Cod civil și art. 11 al Legii nr. 1545

din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, recurenta Procuratura Generală a RM a indicat că, răspunderea pentru

prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să se determine de

către instanța judecătorească, reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei,

6

ținându-se cont de persoana reclamantului și de măsura în care această compensație,

poate să-i aducă satisfacție. De asemenea, a menționat că, la aprecierea prejudiciului

moral, se ia obligatoriu în considerație principiul general al echității și suma, nu

trebuie să fie vădit disproporționată, cu sumele acordate de CtEDO, în spețele

similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama

reclamantului și se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în considerație

argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se excesiv și vădit exagerate.

Astfel, recurenta a considerat că, atât instanța de fond, cât și cea de apel,

interpretând eronat normele de drept material, neîntemeiat au hotărât obligarea

Procuraturii Generale să aducă scuze oficiale reclamantului Iuri Sorochin,

menționând că, instanțele de judecată au ignorat prevederile art. 12 alin. (4) ale Legii

nr.l545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, întrucât începând cu 06 mai 2014, data, când sentința de

achitare a rămas definitivă, reclamantul Iuri Sorochin nu a adresat cereri în adresa

Procuraturii Generale a RM, prin care să solicite adresarea scuzelor publice.

Reieșind din cele expuse, a considerat că cerința lui Iuri Sorochin cu privire la

obligarea procurorului să-i aducă scuze oficiale, este prescrisă.

La 16 iulie 2018, Iuri Sorochin a depus cerere de recurs împotriva deciziei din

29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea parțială a hotărârii din 12 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani și a deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, în această parte, prin care cererea de chemare în judecată depusă

de Iuri Sorochin să fie admisă integral.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Iuri Sorochin a indicat că, instanțele

ierarhic inferioare, la stabilirea cuantumului mărimii prejudiciului material și moral

cauzat acestuia, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale

procuraturii, nu au luat în considerație faptul că, Iuri Sorochin este avocat, începând

cu data de 04 martie 2011. Iar, acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și

ale procuraturii, au dus la prejudicierea reputației ireproșabile a acestuia.

Mai mult, recurentul Iuri Sorochin a indicat că, din motivul mențiunii în

cazierul judiciar, despre faptul supunerii procedurilor penale, respectiv prejudicierea

reputației ireproșabile, a obținut licența de avocat, decât doar la data de

03 iulie 2017.

Astfel, a considerat că suma de 40 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral și suma

de 5000 lei, cu titlu de prejudiciu material, este una neechitabilă, cu prejudiciul

cauzat reputației sale.

Recurentul Iuri Sorochin a mai indicat că, a prezentat instanței de judecată

ordinile de plată, întru confirmarea tuturor cheltuielilor suportate pentru transport și

medicamente, astfel cerere de chemare în judecată este una întemeiată și urma a fi

admisă integral.

De asemenea, recurentul Iuri Sorochin a menționat că, scuzele publice urmau a

fi făcute din numele tuturor celor implicați, în procesul de urmărire penală.

Totodată, a menționat că, instanța de apel a examinat cererile de apel depuse de

către Ministerul Justiției al RM, Procuratura Generală a RM și Ministerul Finanțelor

al RM, deși acestea au fost depuse, peste termenul de declarare a apelului, iar o

cerere de repunere în termenul de declare a apelului nu a fost înaintată.

7

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

După cum rezultă din actele cauzei, copia deciziei din 29 martie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, a fost expediată pentru cunoștință, în adresa părților, inclusiv și

în adresa recurenților Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Iuri Sorochin, la 24 aprilie 2018, fapt ce se

confirmă prin copia scrisorii de însoțire nr. 5428 (f.d. 143), însă probe, care ar

confirma recepționarea acesteia, de către recurenți, la materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că, recurenții Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Iuri Sorochin, s-

au conformat prevederilor legale și au declarat recursul la data de 05 iunie 2018,

23 iunie 2018 și respectiv 16 iulie 2018, în termenul prevăzut la art. 434 alin. (1)

Cod de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Iuri Sorochin,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție le consideră drept inadmisibile, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Iuri Sorochin,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Iuri Sorochin, se

referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă

nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

8

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Instanța de recurs reține că CtEDO, în jurisprudența sa, a constatat că, dreptul

de acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare, depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective. Trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile, care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Iuri Sorochin.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a) , 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

9

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Iuri Sorochin,

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă Iuri Sorochin împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii

Generală a Republicii Moldova, Igor Negreanu, Djulieta Devder, Dumitru Graur,

Anatolii Maliuta, Vladimir Erhan, Ghenadie Zgardan, Iurie Leșan, Valentina

Nițulenco și Liubovi Cazacu cu privire obligarea prezentării scuzelor publice,

încasarea solidară a venitului ratat, a prejudiciului material și moral, cheltuielile

suportate în urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii,

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Nina Vascan

judecătorii Victor Burduh

Luiza Gafton

10