2ra-1395/18 — incasarea arvunei si a cheltuielilor de judecata

2ra-1395/18 — incasarea arvunei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1395/2018

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (Sv.Ghercavii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (Iu.Grosu, A.Garbuz și A.Ciobanu)

D E C I Z I E

08 august 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

examinînd recursul declarat de către Lemeșev Serghei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Scripnic

Vadim împotriva lui Lemeșev Serghei cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost admis apelul declarat de către Scripnic Vadim, reprezentat de avocatul

Ocerednaia Larisa, casată hotărîrea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central, fiind emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 30 martie 2016, Scripnic Vadim a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Lemeșev Serghei cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de

judecată suportate.

În motivarea pretențiilor reclamantul a indicat că la 29 martie 2016 a

vizualizat un anunț plasat pe internet cu privire la vînzarea complexului de

producere situat pe adresa mun. Bălți str. xxxxxx

Scripnic Vadim a precizat că în aceeași zi s-a întîlnit cu Lemeșev Serghei și

ultimul i-a arătat complexul de producere după care a fost stabilit prețul final de

vînzare – 11000 euro.

La 30 martie 2016 a fost întocmită o recipisă, care atestă faptul că a transmis

lui Lemeșev Serghei suma de 1000 euro cu titlu de avans pentru procurarea

complexului de producere situat pe adresa mun. Bălți str. xxxxxxxx.

Reclamantul a mai specificat că termenul privind transmiterea complexului de

producere, indicat în recipisa enunțată supra, a fost 16 aprilie 2016, însă în

termenul stabilit Lemeșev Serghei nu i-a transmis complexul de producere

respectiv și nu a fost încheiat contractul de vînzarc-cumpărare.

Mai tîrziu a aflat despre faptul că complexul de producere amplasat pe adresa

mun. Bălți str. xxxxxxxxx nu-i aparține cu drept de proprietate lui Lemeșev

1

Serghei, dar Societății cu Răspundere Limitată „Lefeguard”, iar pe cota-parte a

capitalului statutar al companiei date a fost aplicat sechestru prin încheierile

executorului judecătoresc din 24 septembrie 2015 și din 10 noiembrie 2015.

S-a precizat că contractul de vînzare-cumpărare a complexului de producere

nu a fost încheiat din vina lui Lemeșev Serghei, care de fapt nu putea înstrăina

bunul deoarece nu-i aparținea cu drept de proprietate.

Scripnic Vadim a specificat că a expediat în adresa lui Lemeșev Serghei

reclamație prin care a solicitat să-i fie restituită suma de 1000 euro pînă la 20 iunie

2016, recepționată de către pîrît la 10 iunie 2016, însă în termenul indicat nu s-a

întreprins careva măsuri.

La 14 iulie 2017 reclamantul a depus cerere prin care și-a concretizat

pretențiile din acțiune precizînd că la 16 aprilie 2016 complexul de producere

situat pe adresa mun. Bălți str. xxxxxxx nu aparținea cu drept de proprietate lui

Lemeșev Serghei și nici Societății cu Răspundere Limitată „LSK &A”, deoarece

compania respectivă a fost înregistrată în Registrul de stat al persoanelor juridice la

22 aprilie 2016(f.d. 30, 34).

Astfel, a punctat reclamantul că pînă la data respectivă întreprinderea nu

exista și nu putea avea careva activitate, iar conform extrasului din Registrul de

stat al persoanelor juridice din 22 aprilie 2016, Lemeșev Serghei este administrator

și asociat al Societății cu Răspundere Limitată „LSK &A”.

A solicitat Scripnic Vadim încasarea din contul lui Lemeșev Serghei în

beneficiul său a sumei de 1000 euro cu titlu de avans și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central cererea de

chemare în judecată depusă de către Scripnic Vadim împotriva lui Lemeșev

Serghei cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca

neîntemeiată (f.d. 35, 39-42).

La 11 august 2017 Scripnic Vadim, reprezentat de avocatul Ocerednaia Larisa

a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe solicitînd casarea hotărîrii

instanței de fond, cu emiterea a unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă

integral.

Prin decizia din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de către Scripnic Vadim, reprezentat de avocatul Ocerednaia Larisa, casată

hotărîrea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, fiind emisă o nouă

hotărîre prin care cererea de chemare în judecată depusă de către Scripnic Vadim

împotriva lui Lemeșev Serghei cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de

judecată a fost admisă.

S-a dispus încasarea din contul lui Lemeșev Serghei în beneficiul lui Scripnic

Vadim a sumei de 1000 euro cu titlu de arvună, echivalentul în lei moldovenești

calculați la cursul oficial al BNM la data executării hotărîrii.

S-a dispus încasarea din contul lui Lemeșev Serghei în beneficiul lui Scripnic

Vadim cheltuielile de judecată în sumă de 5102,50 lei (f.d. 84, 85-91).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a dat o

apreciere obiectivă și justă probelor administrate, nu a constatat și elucidat pe

deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea corectă a pricinii

și în consecință a adoptat o hotărîre neîntemeiată.

2

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel la 21 aprilie 2018 Lemeșev

Serghei a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărîrii primei instanțe (f.d. 129).

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a constatat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a cauzei, fiind încălcate

normele de drept procedural și aplicate eronat normele de drept material.

Totodată recurentul a mai indicat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul

că la data de 30 martie 2016 când s-a întocmit recipisa, recurentul dispunea de

împuterniciri pentru realizarea complexului de producere amplasat în mun. Bălți,

str. xxxxxxxx fapt confirmat prin procura nr. 2/3 din 01 martie 2016.

Potrivit art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs constată că la dosar este atașată scrisoarea Curții de Apel

Bălți din 28 martie 2018 prin care a fost expediată în adresa părților copia deciziei

instanței de apel (f.d. 92), fiind recepționată de către recurent la 30 martie 2018

(f.d. 93).

Prin urmare, Colegiul costată că recursul a fost declarat în termen.

La 15 iunie 2018 în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, iar la

17 iulie 2018 în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

Scripnic Vadim a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de

către Lemeșev Serghei neîntemeiat și care urmează a fi respins.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură

civilă, instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul

și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

Actele administrate la dosar confirmă faptul că la 30 martie 2017, Scripnic

Vadim a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Lemeșev Serghei, prin

care a solicitat încasarea din contul lui Lemeșev Serghei în beneficiul său a sumei

de 1000 euro cu titlu de avans și a cheltuielilor de judecată.

Judecînd cauza, la 14 iulie 2017 prima instanță a respins ca fiind neîntemeiată

cererea de chemare în judecată depusă de către Scripnic Vadim împotriva lui

Lemeșev Serghei cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, instanța de apel la 22 februarie 2018 a admis apelul declarat de către

Scripnic Vadim, reprezentat de avocatul Ocerednaia Larisa, a casat hotărîrea din 14

iulie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și a emis o hotărîre nouă prin care a

admis acțiunea depusă de către Scripnic Vadim, dispunînd încasarea din contul lui

Lemeșev Serghei, în beneficiul lui Scripnic Vadim a sumei de 1000 euro cu titlu de

arvună, sau echivalentul în lei moldovenești, calculați la cursul oficial al BNM, la

data executării hotărîrii și a sumei de 5102,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizînd situația de fapt, în raport cu normele de drept

material pertinente cazului, reține că instanța de apel a emis o soluție corectă, însă

3

sub aspect de motivare, Curtea de Apel Bălți a tratat incorect raportul juridic apărut

între părțile litigante.

Astfel, instanța de recurs consideră relevante cazului prevederile art. 631 Cod

civil, care statuează expres că, arvuna este o suma de bani sau un alt bun pe care o

parte contractantă o dă celeilalte părți pentru a confirma încheierea contractului și

a-i garanta executarea. În caz de dubii, suma plătită este considerată avans.

Înțelegerea cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în scris.

De menționat că prin arvună pot fi garantate doar obligațiile născute din

contracte. Totodată, prin arvună pot fi garantate atît obligațiile între persoane

fizice, cît și între persoane juridice, întru-cît legiuitorul la articolul respectiv nu

face nici o distincție în acest sens.

Prin finalitățile sale, arvuna îndeplinește două funcții principale, pe de o parte

confirmă încheierea contractului, iar pe de altă parte garantează executarea

contractului.

Totodată, Colegiul precizează, ca mijloc de garantare a executării contractului

arvuna este menită să tempereze interesul fiecărei părți contractante de a face tot

posibilul pentru ca contractul garantat cu arvună să se execute or, în caz de

neexecutare a contractului partea vinovată va suporta consecințele negative,

manifestate fie prin pierderea arvunei de către partea care a dat-o, fie prin plata

dublului arvunei de către partea care a primit-o.

Astfel, instanța de recurs punctează că din actul juridic care confirmă arvuna

trebuie obligatoriu să se distingă părțile, obiectul și termenul contractului care

urmează a fi încheiat ulterior.

La caz, potrivit recipisei din 30 martie 2016, Lemeșev Serghei a primit de la

Scripnic Vadim arvuna în sumă de 1000 euro pentru „complexul de producere”,

prețul total al complexului respectiv constituind 11000 euro, iar termenul de

transmitere a încăperilor fiind 16 aprilie 2016 (f.d. 8).

Prin urmare, din recipisa respectivă nu este calar care este obiectul concret

supus înstrăinării pentru care părțile au negociat și s-a transmis suma de 1000 euro,

nu este indicată adresa, locul amplasării acestui bun, care sunt caracteristicile

difinitorii ale acetuia și, asta în timp ce reclamantul pretinde că a negociat și a dorit

să cumpere „complexul de producere” situat pe adresa mun. Bălți str. xxxxxxxxiar

pîrîtul menționează că prin procura nr. 2/3 din 01 martie 2016 avea împuterniciri

de a înstrăina bunul amplasat în mun. Bălți, str. xxxxxxxx

Or, potrivit art. 206 alin. (2) Cod civil, obiectul actului juridic trebuie să fie

licit, să se afle în circuit civil și să fie determinat sau determinabil cel puțin în

specia sa.

Colegiul precizează că pentru ca actul juridic să ia ființă și să fie valabil este

necesar ca obiectul să existe. În principiu, raportul obligațional se poate naște doar

atunci cînd el ține de un bun ce există la momentul încheierii actului.

Dacă obiectul unei prestații de a da este un bun determinat individual, actul

juridic trebuie să conține suficiente elemente pentru individualizarea bunului. O

desemnare insuficient de precisă ar putea da naștere unei erori în obiect.

Astfel, prin prisma textului recipisei din 30 martie 2016 Colegiul menționează

că sintagma „complexul de producere” nu poate fi calificată ca un bun identificat

individual care să poată constitui obiectul contractului de vînzare-cumpărare,

încheierea căruia se pretinde că a fost garantată prin recipisa dată. Or, actul juridic

4

respectiv nu conține suficiente elemente pentru individualizare ca să fie supus

vînzării, cum ar fi - adresa juridică, componentele și caracteristicele individuale

care definesc acest bun, suprafața acestuia etc.

Din aceste considerente, în prezența incertitudinilor și dubiilor din cuprinsul

recipisei din 30 martie 2016 menționate mai sus, pozițiilor contradictorii ale

părților în litigiu, suma de 1000 euro primită de Lemeșev Serghei de la Scripnic

Vadim incontestabil urmează a fi tratată ca avans și nicidecum arvună.

Instanța de recurs consideră oportun de a reliefa că plata în avans este

deasemenea un mijloc de garantare a executării contractului și reprezintă o plată

preventivă. Deosebirea dintre arvună și avans rezidă din faptul că avansul nu este

în stare să confirme încheierea contractului și să garanteze executarea serviciilor,

căci plătitorul care a efectuat în avans o plată este în drept să pretindă restituirea

practic în toate cazurile de neexecutare a contractului, iar prestatorul de servicii

care a primit avansul nu poate fi obligat nici într-un caz să restituie dublul plății

primite, ca în cazul arvunei.

Astfel, în cazul dat instanța de apel corect a stabilit că neîncheierea actului

juridic rezultat din recipisa din 30 martie 2016 se datorează lui Lemeșev Serghei.

Or, din materialele dosarului rezultă că contractul de vînzare-cumpărare nici

nu putea fi încheiat între păți în termenii stabiliți de aceștea, așa cum vînzătorul

Lemeșev Serghei la data primirii sumei de 1000 euro și la data stabilită de

transmitere a complexului supus vînzării, nu era proprietarul bunurilor imobile.

Totodată, de menționat că vînzătorul bunului trebuie să prezinte documente

care atestă dreptul de proprietate asupra bunului. În cazul în care obiectul

contractului de vînzare-cumpărare îl constituie un bun imobil, vînzătorul trebuie să

prezinte documentul ce confirmă dreptul de proprietate asupra bunului, precum și

extrasul din registrul bunurilor imobile.

La materialele cauzei nu sunt careva probe prin care să se ateste faptul că

Lemeșev Serghei ar fi nemijlocit proprietar, s-au fi avut împuterniciri să acționeze

în interesul proprietarului bunului imobil situat pe adresa mun. Bălți str. xxxxx pe

care Scripnic Vadim susține că a dorit să-l cumpere și, asta în condițiile în care

după cum s-a menționat mai sus, reclamantul Scripnic Vadim pretinde că a

negociat și a dorit să cumpere „complexul de producere” situat pe adresa mun.

Bălți str. xxxxxx iar pîrîtul menționează că prin procura nr. 2/3 din 01 martie 2016

avea împuterniciri de la SA „Prim Plonjor” de a înstrăina bunul imobil amplasat în

mun. Bălți, str. xxxxxxxxx. Potrivit extraselor din Registrul bunurilor imobile,

bunurile imobile menționate fiind distincte cu diferite numere cadastrale (f.d.15-

18, 29).

Nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că împuternicirile privind

realizarea complexului de producție sunt reflectate în procura nr. 2/3 din 01 martie

2016 eliberată de directorul Societății cu Răspundere Limitată „Prim-Plonjor”. Or,

însuși Lemeșev Serghei menționează în recurs că deținea împuterniciri să realizeze

imobilele cu numere cadastrale xxxxxxxxxxxxcare însă sînt amplasate pe adresa

mun. Bălți, str. xxxxxxx pe când din recipisa semnată la 30 martie 2016 și

circumstanțele analizate pe parcursul examinării cauzei se distinge că bunul pentru

care părțile au negociat să fie înstrăinat este amplast în mun. Bălți, str.

xxxxxxxxfără a fi indicate rechizitele cadastrale.

5

Obligația vînzătorului de a preda bunul presupune că vînzătorul trebuie să fie

proprietarul bunului și odată cu predarea bunului să transmită și dreptul de

proprietate asupra lui.

Colegiul menționează că potrivit extrasului sin Registrul de stat al persoanelor

juridice nr.963 din 11 iulie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „LSK&A” a

fost înregistrată la 22 aprilie 2016, ca urmare a reorganizării prin separare de la

S.A. „Prim-Plonjor” (f.d.28).

Pretinsa tranzacție de vînzare-cumpărare între Lemeșev Serghei și Scripnic

Vădim nici nu putea fi încheiată din motivele expuse mai sus, iar în asemenea

circumstanțe reținerea de către recurent a sumei de 1000 euro achitată de Scripnic

cu titlu de avans, nu poate fi admisă.

Prin urmare, soluția instanței de apel exprimată în decizia din 22 februarie

2018 urmează a fi menținută.

Din considerentele menționate supra și având în vedere că instanța de apel a

emis o soluție corectă, iar argumentele recurentului nu sunt justificate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Lemeșev Serghei cu

menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se repinge recursul declarat de către Lemeșev Serghei.

Se menține decizia din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Bălți în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de către Scripnic Vadim împotriva lui

Lemeșev Serghei cu privire la încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

6