3ra-1042/18 — repunerea în termenul de prescripție, anularea actelor administrative

3ra-1042/18 — repunerea în termenul de prescripție, anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra – 1042/18

prima instanță: Judecătoria Cimișlia (jud.: Vl. Rusnac)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: E. Palanciuc, V. Buhnaci, Vl. Clima)

Î N C H E I E R E

8 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Pripa Andrei,

reprezentant de avocata Digore Corina,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Haruța Svetlana împotriva Întreprinderii de Stat „CADASTRU” și Oficiului

Cadastral Teritorial Cimișlia Filiala Întreprinderii de Stat „CADASTRU”,

intervenienții accesorii Primăria satului Ciucur – Mingir, raionul Cimișlia, Pripa

Andrei, Surdu Feodora și Banari Antonina, cu privire la repunerea în termenul de

prescripție, anularea actului administrativ și efectuarea rectificărilor în Registrul

bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 21 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile depuse de Pripa Andrei și Banari Antonina și s-a menținut

hotărârea din 25 noiembrie 2016 a Judecătoriei Cimișlia,

c o n s t a t ă :

La 25 martie 2013, Haruța Svetlana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „ CADASTRU ” și Oficiului Cadastral Teritorial

Cimișlia Filiala Întreprinderii de Stat „CADASTRU”, intervenienții accesorii

Primăria satului Ciucur – Mingir, raionul Cimișlia și Pripa Andrei, cu privire la

repunerea în termenul de prescripție, anularea actului administrativ, efectuarea

rectificărilor în Registrul bunurilor imobile și compensarea cheltuielilor judiciare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat următoarele informații, ce vizează

circumstanțele de fapt.

Potrivit titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, Haruța

Svetlana este proprietara terenului cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 2,9469

ha, amplasat în satul Ciucur-Mingir, raionul Cimișlia. Proprietarii adiacenți acestui

imobil erau părinții ei, în special, Surdu Serafim - proprietarul terenului cu

numărul cadastral YYYYY, cu suprafața de 2,9472 ha și Surdu Feodora -

proprietara terenului cu numărul cadastral ZZZZZ, cu suprafața de 2,9471 ha.

Pagină 1 din 9

În anul 2013, reclamanta a aflat că inginerul cadastral al Direcției lucrări

cadastrale și formarea bunurilor imobile a Î.S. „ CADASTRU”, Mindov Lilian, a

modificat planul cadastral al sectorului de teren cu numărul cadastral ZZZZZ din

motiv că suprafața acestuia din Registrul bunurilor imobile de 2,947 ha, nu

corespunde cu suprafața de fapt a acestui teren de 2,907 ha. Actul a conținut

semnătura reclamantei, acoperită de ștampila Primăriei. Totodată, s-a arătat că

documentul respectiv a fost întocmit la 23 septembrie 2009, la cererea persoanelor

neidentificate și neincluse în actul de constatare, în presupusa prezență a

proprietarului terenului Surdu Feodora și adiacentului Haruța Svetlana, proprietar

al terenului cu numărul cadastral XXXXX.

Reclamanta a subliniat concluziile specialistului principal al Direcției

dezvoltării regionale pe probleme de relații funciare și cadastru, expuse în actul din

20 martie 2012, potrivit cărora, la efectuarea lucrărilor de evaluare și înregistrare a

terenului adiacent, acoperit cu plantații perene (vie), neîntemeiat s-au modificat

laturile terenului. În special, pe segmentul 1 – 2, linia de hotar cu lungimea de 82,9

m s-a fixat cu lungimea de 91,6 m, iar, pe segmentul 6 – 7, linia de hotar cu

lungimea de 23,72 m s-a fixat pe planul modificat cu lungimea de 21, 80 m. În

fine, pe segmentul 7-1, linia de hotar cu lungimea de 409, 65 m s-a fixat cu

lungimea de 395,8 m.

Prin urmare, în opinia acesteia, au fost schimbați parametrii cantitativi ai

terenului, iar titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren s-a menținut în

perimetru de lungime la situația eliberării acestuia.

Reclamanta a pretins că acțiunile inginerului sus – menționat, materializate

prin actul din 23 septembrie 2009, intră în contradicție cu art. 5 alin. (4) și (5) al

Legii cadastrului bunurilor imobile. De fapt, aceasta își întemeiază pretențiile pe

dispozițiile articolelor 497, 504, 505 din Codul civil.

În continuare, conform cererii de chemare în judecată, Surdu Serafim și

Surdu Feodora au vândut terenurile lor lui Banari Ilie și Banari Antonina, în baza

contractului de vânzare-cumpărare din 14 mai 2010. Dreptul de proprietate al

acestora a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 3 iunie 2010. Noii

proprietari au înstrăinat imobilele respective lui Pripa Andrei la 17 aprilie 2012. La

rândul lui, acesta și-a înscris dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile

la 4 mai 2012. Inginerul cadastral al S.R.L. „Geo-Imobil” a transmis prin actul din

8 septembrie 2012 lui Pripa Andrei terenurile procurate de la Banari Ilie și Banari

Antonina.

Reclamanta a considerat că rectificarea planului cadastral a terenului cu

numărul cadastral ZZZZZ, cu ulterioara rectificare a înscrisului în Registrul

bunurilor imobile asupra bunului imobil ce aparținea Feodorei Surdu și Svetlanei

Haruța, proprietar al terenului cu numărul cadastral XXXXX, s-a efectuat în lipsa

documentelor exigente și cu încălcarea procedurii stabilite de articolul 38 din

Legea cadastrului bunurilor imobile.

La 5 februarie 2013 și 5 martie 2013, reclamanta a expediat cereri prealabile

în adresa pârâților. Î.S. „CADASTRU” a răspuns formal, iar O.C.T. Cimișlia

Filiala Î.S. „CADASTRU” nu a dat curs solicitării.

În baza ultimelor cereri de reducere a pretențiilor din acțiune, Haruța

Svetlana a solicitat repunerea în termenul de contestarea actului administrativ și

Pagină 2 din 9

anularea actului de constatare pe teren din 23 septembrie 2009, ca fiind emis

contrar legii (vol. II, f. d. 76, 205).

În cadrul examinării cauzei, Primăria sat. Ciucur – Mingir, raionul Cimișlia

a depus referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, în textul căreia s-a

precizat că suprafețele terenurilor, ce aparțineau lui Surdu Serafim și Surdu

Feodora nu corespund realității (vol. I, f. d. 63). Î.S. „CADASTRU” și O.C.T.

Cimișlia Filiala Î.S. „CADASTRU” au cerut respingerea acțiunii ca nefondată și

tardivă (vol. I, f. d. 76, 93; vol. II, f. d. 172). La fel, prin referința intervenientului

accesoriu Pripa Andrei, s-a cerut respingerea acțiunii (f. d. 61 – 62).

La 23 septembrie 2015, prin încheierea Judecătoriei Cimișlia s-a respins ca

neîntemeiată cererea intervenientului accesoriu Pripa Andrei, cu privire la

scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol. În acest caz, instanța de judecată

a constatat că, la 8 aprilie 2013, avocatul Valeriu Stănescu a prezentat mandatul

seria MA nr. 0080843 din 4 aprilie 2013, ceea ce a confirmat împuternicirile

acestuia de reprezentare a reclamantei Haruța Svetlana (vol. II, f. d. 58 – 59).

Prin încheierile din 11 decembrie 2015 a Judecătoriei Cimișlia, au fost

introduși în procesul civil intervenienții accesorii Surdu Fiodora, Banari Ilie și

Banari Antonina (vol. II, f. d. 78 – 81).

La 24 mai 2016, prin încheierea Judecătoriei Cimișlia, s-a înlocuit

intervenientul accesoriu Banari Ilie cu succesorul în drepturi Banari Antonina (vol.

II, f. d. 141 – 142).

Prin hotărârea din 25 noiembrie 2016 a Judecătoriei Cimișlia, acțiunea

depusă de către Haruța Svetlana a fost admisă integral. Instanța de judecată a repus

în termen cerința privind anularea actului administrativ și a anulat actul de

constatare pe teren din 23 septembrie 2009 privind modificarea planului cadastral a

sectorului de teren, situat pe adresa: raionul Cimișlia s. Ciucur Mingir, nr. cadastral

ZZZZZ, întocmit de Mindov Lilian, inginer cadastral al Direcției lucrări cadastrale

și formarea bunurilor imobile al Î.S. „CADASTRU” (vol. II, f. d. 222, 232 – 235).

Împotriva acestui act de dispoziție, intervenienții accesorii Banari Antonina

și Pripa Andrei au declarat apel în termenul legal (vol. II, f. d. 17 – 18). În apărare,

intervenientul accesoriu Surdu Feodora și intimata Haruța Svetlana au formulat

referințe, solicitând respingerea cererilor menționate (vol. II, f. d. 33 – 37, 61 - 67).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 21 februarie 2018, a respins

apelurile depuse Pripa Andrei și Banari Antonina și a menținut hotărârea din 25

noiembrie 2016 a Judecătoriei Cimișlia (vol. II, f. d. 79 – 90).

În procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a stabilit că cererea de

chemare în judecată formulată de Haruța Svetlana a fost semnată de avocatul

Valeriu Stănescu, iar intimata a confirmat ulterior, până la începerea dezbaterilor

judiciare, împuternicirile acestuia, fiind aplicabile prevederile articolul 249 alin.

(1) din Codul civil. Prin urmare, s-a conchis că acțiunea nu poate fi scoasă de pe

rol în baza articolului 267 din Codul de procedură civilă (vol. II, f. d. 85).

Cu privire la tardivitatea acțiunii, Colegiul judiciar a precizat că Haruța

Svetlana s-a adresat cu solicitarea de anulare a actului contestat autorității pârâte la

5 februarie 2013. Totodată, potrivit informației oferite de Departamentului Poliției

de Frontieră, nr. 35/7-4-3123 din 24 iulie 2013, Haruța Svetlana a traversat hotarul

Republicii Moldova la 15 august 2009, iar pașaportul ei demonstrează faptul aflării

Pagină 3 din 9

preponderente peste hotarele țării. Mai mult, la materialele cauzei lipsesc probe,

care ar dovedi că intimata a cunoscut despre actul contestat. Circumstanța

respectivă a fost raportată la cauza Miragall Escolano și alții vs Spania din 25

ianuarie 2000 a Curții Europene a Drepturilor Omului. Totodată, instanța de

judecată a stabilit că achitarea impozitului funciar de către intimată în perioada

2010 – 2012 nu denotă că aceasta ar fi știut despre documentul din 23 septembrie

2009, de vreme ce suprafața terenului nu a fost modificată. Din această

perspectivă, s-a considerat că solicitarea de repunere în termen este una întemeiată,

iar prima instanță a aplicat legislația pertinentă în acest caz (vol. II, f. d. 89).

Cu referire la fondul cauzei, instanța de apel a constatat situația de fapt

prezentată de reclamant în cererea de chemare în judecată și stabilită de prima

instanță. Astfel, s-a reținut că semnătură aplicată în actul de constatare pe teren din

23 septembrie 2009 nu a fost aplicată de Haruța Svetlana, ci de o terță persoană,

neidentificată. În mod corespunzător, documentul contestat nu a respectat

condițiile articolul 18 alin. (4) lit. a) din Legea cadastrului bunurilor imobile. La

fel, Colegiul judiciar a respins argumentele apelanților ce vizează dreptul de

proprietate și bună – credința proprietarelor, întrucât obiectul prezentului litigiu

rezidă în legalitatea actului administrativ (vol. II, f. d. 89 – 90).

În drept, instanța de apel a considerat relevante articolele 14 alin. (1), 15

alin. (1), 16 alin. (1) și 17 alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ,

articolele 249, 271 și 279 alin. (1) și (2) din Codul civil și articolul 18 alin. (4) lit.

a) din Legea cadastrului bunurilor imobile.

La 19 iunie 2018, Pripa Andrei, reprezentat de avocata Digore Corina, a

declarat recurs împotriva deciziei din 21 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 25 noiembrie 2016 a primei instanței,

cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a afirmat că instanțele

judecătorești au constatat eronat repunerea în termen a acțiunii. Or, Surdu

Serafirm, tatăl intimatei Haruța Svetlana, a cunoscut despre actul de constatare pe

teren din 23 septembrie 2009 cu mult înainte de depunere prezentei cereri de

chemare în judecată.

Pripa Andrei a susținut că instanța de apel a aplicat eronat articolul 167 din

Codul de procedură civilă, întrucât avocatul intimatei Valeriu Stănescu nu a avut

împuternici la momentul intentării acțiunii. Mai mult, instanța de judecată nu s-a

pronunțat în privința încheierii din 23 septembrie 2015 a Judecătoriei Cimișlia cu

privire la scoaterea cererii de pe rol și anulării măsurilor de asigurare.

În fine, recurentul a sugerat că instanța de apel nu a răspuns la argumentul

lui referitor la constatarea bunei – credințe și încălcării securității raporturilor

juridice.

La 4 iulie 2018, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs intimaților Haruța

Svetlana, Î.S. „CADASTRU”, O.C.T. Cimișlia Filiala Î.S. „CADASTRU”,

Primăria satului Ciucur – Mingir, raionul Cimișlia și Banari Antonina, informând

că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod

corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Pagină 4 din 9

Până la data examinării cauzei, intimații nu au depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Pripa Andrei,

reprezentant de avocata Digore Corina este inadmisibilă, pentru motivele ce se

succed.

Instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de recurs

are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces

echitabil prevăzute la articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a se vedea, de exemplu, Erfar –

Avef vs Grecia, 27 martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi vs Republica

Moldova, 16 septembrie 2015, parag. 32, Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie

2018, parag. 24).

În particular, procedura de admisibilitate a unei cereri de recurs urmează a fi

analizată prin prisma garanțiilor dreptului de acces la justiție și dreptului de a fi

auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale

de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de

atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016,

parag. 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația,

20 iulie 2017, parag. 28).

Ab initio, judecătorul raportor a verificat dacă actul de dispoziție poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana

îndreptățită, dacă aceasta este depusă în termen și dacă nu a fost examinată

anterior. La fel, s-a făcut un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în mod legal.

Obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 21 februarie 2018 a Curții

de Apel Chișinău care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1)

din Codul de procedură civilă.

Mandatul seria MA nr. 0517894 din 11 aprilie 2017 dovedește faptul că

avocata Digore Corina a fost împuternicită în mod legal să atace hotărârea

judecătorească și să reprezinte interesele lui Pripa Andrei, fiind subiectul abilitat cu

dreptul de a declara prezentul recurs (vol. II, f. d. 8) în conformitate cu dispozițiile

art. 430 din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei,

confirmă că cererea nu a fost depusă repetată și nu a fost examinată anterior.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Această limită temporală promovează

certitudinea juridică și asigură examinarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Pagină 5 din 9

La 10 aprilie 2018, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 21 februarie 2018 (vol. III, f. d. 91).

Completul de judecată reține că recursul a fost înregistrat la grefa Curții

Supreme de Justiție la 19 iunie 2018. Mai mult, avocatul recurentului a invocat că

a primit copia deciziei instanței de apel la 23 aprilie 2018, anexând plicul transmis

în adresa acestuia la 20 aprilie 2018 (vol. III, f. d. 103).

Drept consecință, luând în considerare împrejurările indicate supra și fără a

prejudicia esența dreptului de acces la justiție, se constată că cererea dedusă

judecății a fost declarată în termenul prevăzut mai sus.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la încadrarea temeiurilor cuprinse în recurs la dispozițiile

articolului 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Astfel, în sensul articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În aceeași ordine de idei, alin. (2) și (3) din articolul 432 din Codul de

procedură civilă prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept

material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul

(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus

sau ar fi putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară sau în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la rigorile impuse de articolele 433 și

432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate suficient de clar și

urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența asigurării interpretării

unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un

scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-administrări a

justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan vs Armenia, 19

ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer, ibidem,

parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato vs Italia, 16 decembrie 2016,

parag. 36 – 37, Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

Din perspectivă prezentată, completul Colegiului de control judiciar își

propune să verifice esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate, în limitele în care au fost

formulate, întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibilă cererea

acestuia.

În speță, instanța de judecată reiterează că recurentul Pripa Andrei,

reprezentant de avocata Digore Corina, a criticat decizia din 19 februarie 2018 a

Curții de Apel Chișinău în baza articolului 432 alin. (2) lit. c) din Codul de

Pagină 6 din 9

procedură civilă, așa cum este condiționat de articolul 437 alin. (1) lit. f) din Codul

de procedură civilă.

Instanța de judecată învederează că judecarea recursului, exercitat conform

rigorilor impuse de articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt. În acest caz,

instanța de recurs nu cercetează cum a fost reflectată realitatea obiectivă a faptelor

în hotărârea contestată.

Completul de judecată observă că, la pronunțarea deciziei din 21 februarie

2018, instanța de apel s-a călăuzit de articolele 14 alin. (1), 15 alin. (1), 16 alin. (1)

și 17 alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ, articolele 249, 271 și

279 alin. (1) și (2) din Codul civil și articolul 18 alin. (4) lit. a) din Legea

cadastrului bunurilor imobile.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată, reiese în mod cert că recurentul a reluat criticile formulate în faza

procesuală anterioară. De fapt, întinderea obligației de a motiva hotărârea poate

varia în dependență de circumstanțele specifice, natura și complexitatea cauzei (a

se vedea Ruiz Torija vs Spania, 9 decembrie 1994, parag. 29). Deși articolul 6

parag. 1 din Convenție nu obligă instanțele de judecată să ofere răspunsuri detaliate

la toate criticile părților, totuși din hotărâre trebuie să rezulte explicit că elementele

esențiale ale cauzei au fost examinate (a se vedea Taxquet vs Belgia (MC), 16

noiembrie 2010, parag. 91 și Lebedinschi vs Moldova, parag. 16 iunie 2015, parag.

31).

Prin urmare, în lumina împrejurărilor din speță, instanța de recurs subliniază

că instanța de apel și-a motivat amplu decizia și a răspuns la toate argumentele

esențiale ale cauzei (a se vedea deciziile de inadmisibilitate în cauzele Fundația

pentru Copii Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții vs.

Moldova, 6 februarie 2018, parag. 20, 34 – 35). În esență, recurentul nu a reușit să

prezinte observații plauzibile cu privire la interpretarea eronată a articolului 14

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, ci s-a referit doar la faptele

stabilite de instanța de apel. În plus, deși s-a cerut casarea deciziilor atacate, prin

recursul dedus judecății s-a solicitat doar pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere ca neîntemeiată. De asemenea, instanța de apel a notat că obiectul

prezentului litigiu rezidă în legalitatea actului administrativ. În acest sens, Pripa

Andrei nu a pus în balanță dreptul de proprietate și buna – credința lui cu cea a

intimatei, dar a specificat doar interesele lui. Așadar, acesta nu a adus argumente în

acest sens, iar conjunctura evocată nu poate înlătura considerentele instanței

ierarhice inferioare.

În subsidiar, instanța consideră că, în principiu, recurentul a formulat

prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură contradictorie pe fond și a avut

posibilitatea de a fi audiat de o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost

competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a

se vedea, mutatis mutandis, A. Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia, 27

septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34,

Samardžić vs Croația, ibidem, parag. 31).

Pagină 7 din 9

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că Pripa Andrei,

reprezentant de avocata Digore Corina, nu a adus suficiente argumente cu privire

încălcările comise de instanța de apel, pe care le-ar fi considerat esențiale și ar

putea obliga instanța de recurs să primească cererea acestuia spre examinarea în

fond și, eventual, să caseze hotărârea judecătorească contestată. Prin urmare,

temeiurile invocate nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) sau (4) din Codul de procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus

judecății nu corespunde condiției de a fi „efectiv” (a se vedea, de exemplu,

Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33, Sturm vs Luxemburg,

ibidem, parag. 32).

Un raționament subsidiar al instanței în susținerea poziției sale constă în

faptul că recurentul a fost reprezentat de către avocatul Digore Corina, persoană

abilitată și calificată, conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură, să pledeze și

să acționeze în numele clienților lor, să practice dreptul, să apară în fața unei

instanțe judecătorești sau să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții lui.

Astfel, acesta a fost în măsură să cunoască condițiile pentru admisibilitatea unei

cereri de recurs, în baza modului de redactare a articolului 433 lit. a) în Codul de

procedură civilă și interpretarea suficient de clară și coerentă a acestuia de Curtea

Supremă de Justiție în jurisprudența sa constantă (a se vedea, mutatis mutandis,

Trevisanato v. Italia, ibidem, parag. 45, Sturm v. Luxemburg, citată mai sus, parag.

40).

Din aceste raționamente, instanța de judecată constată existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație,

conjunctura stabilită mai sus confirmă raportul rezonabil de proporționalitate între

scopul urmărit și mijloacele folosite, iar, în opinia instanței, însăși substanța

dreptului de acces la instanță nu a fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o

hotărâre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se

vedea, inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere vs

Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014,

parag. 71 – 74). De fapt, în concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu

impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se

pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia,

2 iunie 2016, parag. 45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul de judecată

decide în mod unanim că recursul declarat de către Pripa Andrei, reprezentant de

avocata Digore Corina, nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre

examinare în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

Pagină 8 din 9

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Pripa Andrei,

reprezentant de avocata Digore Corina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Pagină 9 din 9