2ra-1421/18 — incasarea sumei

2ra-1421/18 — incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-1421/2018

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (N.Bobu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (I.Grosu, A.Ciobanu, A.Garbuz)

Î N C H E I E R E

25 iulie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă

Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maistrenco Iurii

împotriva Întreprinderii Mixte Compania Internațională de Asigurări

„TRANSELIT” Societate pe Acțiuni privind încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 martie 2018,

c o n s t a t ă :

La 08 iunie 2017 Maistrenco Iurii, reprezentat de avocatul Jarovlea

Veacselav, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Mixte

Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni privind

încasarea prejudiciului material în mărime de 5400 lei, cît și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 18 noiembrie 2015

prin decizia Curții Supreme de Justiție nr.2ra-2394/15 a fost admisă cererea de

recurs declarată de avocatul Jarovlea Veaceslav în interesele lui Maistrenco Iurii

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2015, adoptată în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni împotriva lui

Maistrenco Iurii cu privire la încasarea prejudiciului în ordine de regres și a

cheltuielilor de judecată.

În scopul apărării drepturilor sale, Maistrenco Iurii a încheiat cu Cabinetul

Avocatului „Jarovlea Veaceslav” contract de asistență juridică nr.24 din 15 august

2014 privind reprezentarea intereselor în instanța de judecată.

Pentru acordarea asistenței juridice Maistrenco Iurii a achitat avocatului

Jarovlea Veaceslav onorariul în mărime de 3000 lei pentru instanța de fond, fapt

confirmat prin bonul de plată Seria EP nr.xxxx din 24 octombrie 2014, suma de

1200 lei pentru instanța de apel și 1200 lei pentru instanța de recurs, iar în total

suma de 2400 lei, fapt confirmat prin bonul de plată nr.xxxxxxx din 09 decembrie

1

5400 lei.

La data de 12 ianuarie 2016, de către Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni, a fost

recepționată pretenția care a fost respinsă prin răspunsul din 20 februarie 2016.

La data de 24 februarie 2017 Întreprinderea Mixtă Compania Internațională

de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni a recepționat pretenția privind

restituirea cheltuielilor de asistență a avocatului în mărime de 3000 lei, care a fost

ignorată.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 27 noiembrie 2017,

cererea de chemare în judecată depusă de Maistrenco Iurii împotriva Întreprinderii

Mixte Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni

privind încasarea sumei, s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 martie 2018 s-a admis apelul declarat

de avocatul Jarovlea Veaceslav în interesele lui Maistrenco Iurii, s-a casat integral

hotărîrea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 27 noiembrie 2017 cu emiterea

unei hotărîri noi prin care s-au admis integral pretențiile lui Maistrenco Iurii, s-a

încasat de la Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări

„TRANSELIT” Societate pe Acțiuni în beneficiul lui Maistrenco Iurii cheltuielile

de judecată în mărime de 5400 lei și cheltuielile de judecare a prezentei cauze în

sumă de 262,50 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

reținut că prima instanță nu a examinat pricina sub toate aspectele și din probele

prezentate eronat a emis soluția de respingere a cererii de chemare în judecată.

Totodată, instanța de apel a conchis că reprezentantul reclamantului

Maistrenco Iurii, avocatul Jarovlea Veaceslav, a participat la examinarea cauzei în

instanța de fond și pentru serviciile acordate, de către Maistrenco Iurii i-a fost

achitată suma de 3000 lei, ulterior avocatului i-a fost achitată suma de 1200 lei

pentru instanța de apel și 1200 lei pentru instanța de recurs, în total suma de 5400

lei, care urma a fi încasată de la Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de

Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni în beneficiul lui Maistrenco Iurii.

Or, fiind înaintată acțiunea civilă împotriva lui Maistrenco Iurii, acesta a fost

nevoit atît în fața primei instanțe, cît și în instanța de apel și de recurs, să apeleze

la serviciile de asistență juridică a unui avocat, achitînd din cont propriu pentru

aceste servicii.

A stabilit că Maistrenco Iurii în susținerea poziției sale cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată a prezentat bonurile de plată Seria EP nr.xxxxxx din 24

octombrie 2014 și bonul de plată nr.xxxxxx din 09 decembrie 2015.

Instanța de apel a ținut cont și de suportarea cheltuielilor de judecare a

prezentei cauze în sumă de 262,50 lei, fiind constat că această sumă a fost achitată

de către Maitrenso Iurii la depunerea cererii de chemare în judecată și la

înaintarea cerii de apel.

La 25 mai 2018 Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări

„TRANSELIT” Societate pe Acțiuni reprezentată de avocatul Roman Doroftei, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 15 martie 2018 cu menținerea hotărârii

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 27 noiembrie 2017.

2

În motivarea recursului s-a invocat că soluția instanței de apel este nelegală și

netemeinică întrucît nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în

mod eronat legea.

A indicat că prin decizia suplimentară a Curții Supreme de Justiție nr.2ds-

17/16 din 23 august 2016, a fost admisă parțial cererea lui Maistrenco Iurii de

emitere a unei decizii suplimentare privind încasarea cheltuielilor judiciare, doar în

partea ce ține de taxa de stat, în rest a fost respinsă cererea privind încasarea

cheltuielilor de asistență juridică. În consecință, potrivit art.123 alin.2 Cod de

procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o

pricină civilă soluționată anterior în instanța de drept comun sau în instanță

specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer a fi

dovedite din nou. Totodată, avocatul Jarovlea Veaceslav nu a anexat nici o dovadă

referitoare la orele lucrătoare în calitate de reprezentant or, cheltuielile de asistență

juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. Pentru

dovada cheltuielilor suportate era necesară prezentarea de către partea care

pretinde compensarea cheltuielilor a dovezii de achitare a onorariilor avocatului,

copia de pe facturile de strictă evidență, lista detaliată a actelor/acțiunilor efectuate

de avocat și orarul timpului aferent acestora.

A menționat că există și neconcordanțe la sumele pretinse cu titlu de

cheltuieli judiciare or, bonurile indicate de intimat nu contribuie la stabilirea stării

de fapt datorită necoroborării lor cu faptele și împrejurările ce rezultă din

ansamblul de probe existente. Bonul prezentat de către avocatul Jarovlea

Veaceslav este datat cu 09 decembrie 2015, ulterior pronunțării deciziei Curții

Supreme de Justiție din 18 noiembrie 2015.

A indicat că Maistrenco Iurii nu a solicitat plata cheltuielilor la etapa judecării

cauzei în fond, fapt elucidat și în decizia Curții Supreme de Justiție nr.2ds-17/16

din 23 martie 2016, astfel nu își găsesc reflectare argumentele instanței de apel vis-

a-vis de admiterea revendicărilor formulate de Maistrenco Iurii, motiv pentru care

consideră decizia ilegală, concluzia instanței nu este precedată de o examinare

efectivă a chestiunilor de fapt și de drept indicate.

Instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărîre ilegală pe cînd prima instanță corect a

evaluat și a respins cererea de încasare a cheltuielilor de judecată.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Bălți din 15

martie 2018 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 24 aprilie

2018 (f.d.111) fiind recepționată de către Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni la data de 27

aprilie 2018 (f.d.115).

În circumstanțele menționate, recursul declarat de Întreprinderea Mixtă

Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni la 25

mai 2018, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

3

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 19 iunie 2018 în adresa lui Maistrenco Iurii a fost expediată copia

recursului declarat de Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări

„TRANSELIT” Societate pe Acțiuni, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

4

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea Mixtă

Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanța de apel și nu redă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene a

Drepturilor Omului, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Prin urmare, din considerentele menționate și având în vedere faptul că,

instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Întreprinderea Mixtă Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT”

Societate pe Acțiuni, ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania

Internațională de Asigurări „TRANSELIT” Societate pe Acțiuni.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

6