2ri-148/18 — Atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil

Dosarul nr. 2ri-148/18 Instanța de insolvabilitate: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna) DECIZIE 25 iulie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Maria Ghervas Luiza Gafton Victor Burduh Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de către Condratiuc Ștefan, în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privința Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom”, la cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, împotriva hotărîrii din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim a fost admisă, c o n s t a t ă : La 18 iulie 2013, creditorul Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în privința Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom”.

Prin încheierea din 22 iulie 2013 a Curții de Apel Chișinău, cererea introductivă a fost admisă pentru examinare și s-a dispus punerea sub observare a societății debitoare, cu desemnarea Întreprinderii Individuale „Pascarenco Elena” în calitate de administrator provizoriu. Prin hotărârea din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Chișinău a fost intentată procedura simplificată de faliment față de Societatea cu Răspundere Limitată „Sanrom”, fiind desemnată Întreprinderea Individuală „Pascarenco Elena”, în funcția de lichidator al Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom”. Prin încheierea din 2 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost destituită Pascarenco Elena, din funcția de lichidator al Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” și a fost numit în calitate de lichidator al debitorului insolvabil, administratorul autorizat Litr Maxim.

La 30 august 2017, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim a depus cerere cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, în persoana lui Condratiuc Ștefan. 1 În motivarea cererii a indicat că Societatea cu Răspundere Limitată „Sanrom” nu dispune de masă debitoare și nu este posibilă acoperirea creanțelor creditorilor validați în sumă de 656793,70 lei. S-a mai invocat că la adunarea creditorilor din 18 august 2017, a fost votată chestiunea privind depunerea de către lichidator a cererii de atragere la răspundere subsidiară, în baza art. 15 alin. (1), art. 72 alin. (7), art. 14 alin. (1), (3), (4), art. 248 alin. (1) li.

h) din Legea insolvabilității, precum și pentru lipsa evidenței contabile a întreprindere. Solicită lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, în persoana administratorului detașat Condratiuc Ștefan. Prin hotărârea din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil a fost admisă. S-a dispus încasarea din contul lui Condratiuc Ștefan, în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom”, datoria debitorială în sumă de 656793,70 lei (f.d.

22, 23-26). Pentru a hotărî astfel, instanța de insolvabilitate a concluzionat că contrar prevederilor legale, debitorul nu a prezentat documentele ce țin de activitatea economico-financiară a societății, nu a prezentat actele de constituire sau ștampila, iar încercările lichidatorului de a obține documente ce țin de evidența contabilă a întreprinderii insolvabile nu s-au soldat cu succes și după solicitările adresate administratorului detașat al întreprinderii Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom”, precum și factorilor de decizie, aceștia nu s-au conformat cerințelor lichidatorului și nu au prezentat actele contabile.

Invocînd ilegalitate acestei hotărîri, la 8 iunie 2018, Condratiuc Ștefan a contestat cu recurs hotărîrea instanței de insolvabilitate, solicitînd admiterea acestuia, repunerea în termen a cererii de recurs, casarea hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2017, cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat faptul că nu a primit nici o citație la nici una dintre ședințele de judecată pe marginea acestui dosar, atît în dosarul de bază de insolvabilitate, cît și în dosarul privind atragerea la răspundere subsidiară. Din motive necunoscute, citațiile au fost trimise la adresa mun.

Chișinău, str. Calea leșilor, 61/4, ap. (of.) 3, însă reieșind din considerentele că am fost înlăturat de la gestiunea întreprinderii, pe această adresă nu puteam primi corespondență. A mai menționat că din anul 2012, locuiește pe adresa mun. Chișinău, or. Durlești, str-la Caucazului, nr. 18. Instanța de recurs reliefează prevederile art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, care statuează expres că procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi. Actele pricinii certifică faptul că hotărîrea contestată a fost recepționată de către recurent la 5 iunie 2018, iar recursul a fost declarat la 8 iunie 2018. Astfel, instanța de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen.

2 La 2 iulie 2018, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, iar la 16 iulie 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim a solicitat respingerea recursului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de Condratiuc Ștefan întemeiat și urmează a fi admis. În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Actele pricinii certifică faptul că prin hotărârea din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Chișinău a fost intentată procedura simplificată de faliment față de Societatea cu Răspundere Limitată „Sanrom”. Ulterior, la 30 august 2017, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim a depus cerere cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, în persoana lui Condratiuc Ștefan.

Judecînd cererea respectivă, Curtea de Apel Chișinău prin hotărârea din 19 octombrie 2017, a admis cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, dispunînd încasarea din contul lui Condratiuc Ștefan, în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom”, datoria debitorială în sumă de 656793,70 lei Instanța de insolvabilitate, pentru a hotărî astfel, a concluzionat că au fost încălcate prevederile art. 248 alin. (1), lit. e), f) și h) din Legea insolvabilității, prin faptul că debitorul nu a prezentat careva documente ce țin de activitatea economico- financiară a societății, nu a prezentat actele de constituire sau ștampila, respectiv, încercările lichidatorului de a obține documente ce țin de evidența contabilă a întreprinderii insolvabile nu s-au soldat cu succes și după solicitările adresate administratorului detașat al întreprinderii Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom”, precum și factorilor de decizie, aceștia nu s-au conformat cerințelor lichidatorului și nu au prezentat actele contabile.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție analizînd situația de fapt din speța dată, în raport cu probele anexate la dosar, menționează că hotărârea din 19 octombrie 2017 a instanței de insolvabilitate este prematură, deoarece a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural, fapt ce atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În susținerea poziției respective, instanța de recurs considera necesar de a reliefa prevederile art. 248, alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, potrivit cărora dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfășurarea unei activități comerciale în 3 interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului și/sau deturnarea (ascunderea) unei părți din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la prețuri exagerate; e) ținerea unei contabilități fictive sau contrare prevederilor legii, precum și contribuirea la dispariția documentelor contabile, a documentelor de constituire; f) dispunerea continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu preferință unui creditor în dauna celorlalți creditori;

h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14; i) comiterea altor acțiuni care au adus daune proprietății debitorului. Instanța de recurs menționează faptul că insolvabilitatea unei companii este acea stare a patrimoniului acesteia care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor scadente. Prin urmare, potrivit prevederilor art. 10 alin. alin. (1) - (3) din Legea citată, intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existența unui temei. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său.

În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă acest fapt este posibil, iar în art. 14, alin. (1) din Legea insolvabilității, legiuitorul a stabilit obligația debitorului de a înainta cerere introductivă în situația în care există un temei stabili la art. 10. Incapacitatea de plată a unei întreprinderi este un criteriu primordial – obligatoriu pentru organele de conducere a companiei, în sensul înaintării unei cereri introductive în instanța de insolvabilitate. Așadar, în principiu, competența generală la luarea deciziilor ce privesc societatea aparține administratorului/fondatorului. Acesta din urmă va putea evident să încheie și acte juridice în numele și pe seama societății, indiferent de importanța acestora: de conservare, de administrare sau de dispoziție.

Atunci când, din cauza caracterului excepțional al anumitor acte, legiuitorul a înțeles să stabilească derogări de la această regulă, instituind formalități suplimentare, a făcut acest lucru în mod expres, stabilind obligația debitorului de a înainta cerere introductivă în cazul apariției incapacității de plată. Totodată, instanța de recurs menționează că examinarea cererii cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, se desfășoară cu citarea acestora. Prin urmare, potrivit art. 102, alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură civilă, instanța înștiințează prin citație participanții la proces, martorii, experții, specialiștii și interpreții privitor la locul, data și ora ședinței de judecată sau la locul, data și ora efectuării unor acte de procedură.

Citațiile și înștiințările se înmînează participanților la proces, martorilor, experților, specialiștilor, interpreților astfel încît aceștia să se poată pregăti de proces și să se prezinte la timp în fața instanței. Citația se înmînează părții cu cel puțin 3 zile înainte de data judecării. În cauzele urgente, acest termen poate fi mai scurt, la discreția instanței. Astfel, Colegiul reține argumentul recurentului precum că nu a primit nici o citație la nici una dintre ședințele de judecată, atît în dosarul de bază de insolvabilitate, cît și în dosarul privind atragerea la răspundere subsidiară, 4 Or, potrivit materialelor atașate la dosar și proceselor verbale ale ședințe lor de judecată, se atestă că la dosar nu este anexată dovada citării legale a lui Condratiuc Ștefan și acesta nu a fost prezent la nici o ședință de judecată desfășurată de instanța de insolvabilitate.

Totodată, instanța de recurs reliefează prevederile art. 102 alin. (6) Cod de procedură civilă, potrivit cărora citația sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt participant la proces. Dacă persoana nu locuiește la adresa comunicată instanței, citația sau înștiințarea poate fi trimisă la locul ei de muncă sau la locul unde se află. Prin urmare, Colegiul punctează că atît lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim, cît și instanța de insolvabilitate nu au întreprins toate măsurile pentru a afla domiciliul lui Condratiuc Ștefan. Or, potrivit înscrisurilor atașate la dosar, citațiile expediate lui Condurachi Ștefan au fost restituite instanței de insolvabilitate cu bifa „nereclamat” (f.d.

13, 30, 32). Instanța de recurs, prin prisma materialelor anexate la dosar, constată că Condurachi Ștefan a fost citat de multiple ori, însă plicul cu citația de fiecare dată a fost restituit instanței de insolvabilitate nefiind recepționat de ultimul, iar la ultima citare (f.d. 32), oficiul poștal restituind plicul, nu a indicat nici un motiv de nerecepționare a acestuia, din ce rezultă că Condurachi Ștefan nu locuiește pe adresa Municipiul Chișinău, str. Calea Ieșilor, nr. 61/4, ap. 3. Mai mult decît atît, recurentul în cererea de recurs a indicat că din anul 2012 locuiește pe adresa mun. Chișinău, or.

Durlești, str-la Caucazului, nr. 18. De menționat că instanța de insolvabilitate eronat a dispus citarea publică a lui Condtratiuc Ștefan, deoarece legiuitorul a stabilit exhaustiv că citarea publică se efectuează dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia (art. 108, alin. (1) Cod de procedură civilă). Astfel, instanța de recurs, analizînd speța în ansamblu, prin prisma respectării normelor de drept procedural, menționează că în jurisprudența CEDO, principiul egalității armelor semnifică tratarea egala a parților pe toata durata desfașurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca una din ele sa fie avantajata în raport cu cealaltă parte din proces.

Acest principiu este unul din elementele noțiunii mai largi de proces echitabil ce impune fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabila de a-și susține cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotarârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost - Huler contra Suediei, hotarârea 1997-I/24 noiembrie 1997). Colegiul menționează că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea dreptului la un proces echitabil, respectarea căruia este accentuată în jurisprudența constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată.

Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Concomitent, conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele pricinii constatate de instanță, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. 5 În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și se vor înlătura omisiunile admise de instanța de insolvabilitate, pentru asigurarea unei judecări corecte și legale a pretențiilor înaintate. Prin urmare, prin prisma celor relatate, instanța de recurs va casa hotărârea din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim a fost admisă, cu remiterea cauzei la rejudecare. Instanța de recurs punctează că prin prisma prevederilor art. 5 alin. (9) din Legea insolvabilității, se va reține că în cazul casării unei hotărâri a instanței de insolvabilitate, cu remiterea cauzei la rejudecare, rejudecarea se va face de alt complet al instanței de insolvabilitate (alt judecător).

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Condratiuc Ștefan, a casa hotărîrea instanței de insolvabilitate, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în Curtea de Apel Chișinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție decide Se admite recursul declarat de către Condratiuc Ștefan.

Se casează hotărârea din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privința Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom”, la cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, cu remiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru judecătorii Maria Ghervas Luiza Gafton Victor Burduh Iuliana Oprea 6