2ri-148/18 — Atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil

2ri-148/18 — Atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ri-148/18

Instanța de insolvabilitate: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna)

DECIZIE

25 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Luiza Gafton

Victor Burduh

Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de către Condratiuc Ștefan,

în cadrul procesului de insolvabilitate intentat în privința Societății cu

Răspundere Limitată „Sanrom”,

la cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” –

Litr Maxim cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere a debitorului insolvabil,

împotriva hotărîrii din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr

Maxim a fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 18 iulie 2013, creditorul Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe

Acțiuni a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de

insolvabilitate în privința Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom”.

Prin încheierea din 22 iulie 2013 a Curții de Apel Chișinău, cererea introductivă

a fost admisă pentru examinare și s-a dispus punerea sub observare a societății

debitoare, cu desemnarea Întreprinderii Individuale „Pascarenco Elena” în calitate de

administrator provizoriu.

Prin hotărârea din 8 octombrie 2013 a Curții de Apel Chișinău a fost intentată

procedura simplificată de faliment față de Societatea cu Răspundere Limitată

„Sanrom”, fiind desemnată Întreprinderea Individuală „Pascarenco Elena”, în funcția

de lichidator al Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom”.

Prin încheierea din 2 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost destituită

Pascarenco Elena, din funcția de lichidator al Societății cu Răspundere Limitată

„Sanrom” și a fost numit în calitate de lichidator al debitorului insolvabil,

administratorul autorizat Litr Maxim.

La 30 august 2017, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” –

Litr Maxim a depus cerere cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, în persoana lui Condratiuc

Ștefan.

1

În motivarea cererii a indicat că Societatea cu Răspundere Limitată „Sanrom” nu

dispune de masă debitoare și nu este posibilă acoperirea creanțelor creditorilor validați

în sumă de 656793,70 lei.

S-a mai invocat că la adunarea creditorilor din 18 august 2017, a fost votată

chestiunea privind depunerea de către lichidator a cererii de atragere la răspundere

subsidiară, în baza art. 15 alin. (1), art. 72 alin. (7), art. 14 alin. (1), (3), (4), art. 248

alin. (1) li. h) din Legea insolvabilității, precum și pentru lipsa evidenței contabile a

întreprindere.

Solicită lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim

atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului

insolvabil, în persoana administratorului detașat Condratiuc Ștefan.

Prin hotărârea din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cererea depusă

de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim cu privire la

atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului

insolvabil a fost admisă.

S-a dispus încasarea din contul lui Condratiuc Ștefan, în beneficiul Societății cu

Răspundere Limitată „Sanrom”, datoria debitorială în sumă de 656793,70 lei (f.d. 22,

23-26).

Pentru a hotărî astfel, instanța de insolvabilitate a concluzionat că contrar

prevederilor legale, debitorul nu a prezentat documentele ce țin de activitatea

economico-financiară a societății, nu a prezentat actele de constituire sau ștampila, iar

încercările lichidatorului de a obține documente ce țin de evidența contabilă a

întreprinderii insolvabile nu s-au soldat cu succes și după solicitările adresate

administratorului detașat al întreprinderii Societății cu Răspundere Limitată

„Sanrom”, precum și factorilor de decizie, aceștia nu s-au conformat cerințelor

lichidatorului și nu au prezentat actele contabile.

Invocînd ilegalitate acestei hotărîri, la 8 iunie 2018, Condratiuc Ștefan a

contestat cu recurs hotărîrea instanței de insolvabilitate, solicitînd admiterea acestuia,

repunerea în termen a cererii de recurs, casarea hotărîrii Curții de Apel Chișinău din

19 octombrie 2017, cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea cu privire la

atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului

insolvabil să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat faptul că nu a primit nici o citație la nici una

dintre ședințele de judecată pe marginea acestui dosar, atît în dosarul de bază de

insolvabilitate, cît și în dosarul privind atragerea la răspundere subsidiară. Din motive

necunoscute, citațiile au fost trimise la adresa mun. Chișinău, str. Calea leșilor, 61/4,

ap. (of.) 3, însă reieșind din considerentele că am fost înlăturat de la gestiunea

întreprinderii, pe această adresă nu puteam primi corespondență.

A mai menționat că din anul 2012, locuiește pe adresa mun. Chișinău, or.

Durlești, str-la Caucazului, nr. 18.

Instanța de recurs reliefează prevederile art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității

nr. 149 din 29 iunie 2012, care statuează expres că procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

Actele pricinii certifică faptul că hotărîrea contestată a fost recepționată de către

recurent la 5 iunie 2018, iar recursul a fost declarat la 8 iunie 2018.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul a fost declarat în termen.

2

La 2 iulie 2018, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, iar la 16

iulie 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care de

lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim a solicitat

respingerea recursului.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de

Condratiuc Ștefan întemeiat și urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs,

după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Actele pricinii certifică faptul că prin hotărârea din 8 octombrie 2013 a Curții de

Apel Chișinău a fost intentată procedura simplificată de faliment față de Societatea cu

Răspundere Limitată „Sanrom”.

Ulterior, la 30 august 2017, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Sanrom” – Litr Maxim a depus cerere cu privire la atragerea la răspundere subsidiară

a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, în persoana lui

Condratiuc Ștefan.

Judecînd cererea respectivă, Curtea de Apel Chișinău prin hotărârea din 19

octombrie 2017, a admis cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere

Limitată „Sanrom” – Litr Maxim cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil, dispunînd încasarea din

contul lui Condratiuc Ștefan, în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată

„Sanrom”, datoria debitorială în sumă de 656793,70 lei

Instanța de insolvabilitate, pentru a hotărî astfel, a concluzionat că au fost

încălcate prevederile art. 248 alin. (1), lit. e), f) și h) din Legea insolvabilității, prin

faptul că debitorul nu a prezentat careva documente ce țin de activitatea economico-

financiară a societății, nu a prezentat actele de constituire sau ștampila, respectiv,

încercările lichidatorului de a obține documente ce țin de evidența contabilă a

întreprinderii insolvabile nu s-au soldat cu succes și după solicitările adresate

administratorului detașat al întreprinderii Societății cu Răspundere Limitată

„Sanrom”, precum și factorilor de decizie, aceștia nu s-au conformat cerințelor

lichidatorului și nu au prezentat actele contabile.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție analizînd situația de fapt din speța dată, în raport cu probele anexate la

dosar, menționează că hotărârea din 19 octombrie 2017 a instanței de insolvabilitate

este prematură, deoarece a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural, fapt

ce atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În susținerea poziției respective, instanța de recurs considera necesar de a reliefa

prevederile art. 248, alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

potrivit cărora dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi

imputabilă apariția stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului

insolvabilității/lichidatorului instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din

datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere

și/sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i-au cauzat

insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni: a) folosirea bunurilor sau

creditelor debitorului în interes personal; b) desfășurarea unei activități comerciale în

3

interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului

și/sau deturnarea (ascunderea) unei părți din activul debitorului; d) procurarea de

fonduri pentru debitor la prețuri exagerate; e) ținerea unei contabilități fictive sau

contrare prevederilor legii, precum și contribuirea la dispariția documentelor

contabile, a documentelor de constituire; f) dispunerea continuării unei activități a

debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna

precedentă încetării plăților, de a se plăti cu preferință unui creditor în dauna celorlalți

creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform

prevederilor art.14; i) comiterea altor acțiuni care au adus daune proprietății

debitorului.

Instanța de recurs menționează faptul că insolvabilitatea unei companii este acea

stare a patrimoniului acesteia care se caracterizează prin insuficiența fondurilor

bănești disponibile pentru plata datoriilor scadente.

Prin urmare, potrivit prevederilor art. 10 alin. alin. (1) - (3) din Legea citată,

intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existența unui temei. Temeiul

general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a

debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în

supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă

de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării

patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă acest fapt este

posibil, iar în art. 14, alin. (1) din Legea insolvabilității, legiuitorul a stabilit obligația

debitorului de a înainta cerere introductivă în situația în care există un temei stabili la

art. 10.

Incapacitatea de plată a unei întreprinderi este un criteriu primordial –

obligatoriu pentru organele de conducere a companiei, în sensul înaintării unei cereri

introductive în instanța de insolvabilitate.

Așadar, în principiu, competența generală la luarea deciziilor ce privesc

societatea aparține administratorului/fondatorului. Acesta din urmă va putea evident

să încheie și acte juridice în numele și pe seama societății, indiferent de importanța

acestora: de conservare, de administrare sau de dispoziție.

Atunci când, din cauza caracterului excepțional al anumitor acte, legiuitorul a

înțeles să stabilească derogări de la această regulă, instituind formalități suplimentare,

a făcut acest lucru în mod expres, stabilind obligația debitorului de a înainta cerere

introductivă în cazul apariției incapacității de plată.

Totodată, instanța de recurs menționează că examinarea cererii cu privire la

atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului

insolvabil, se desfășoară cu citarea acestora.

Prin urmare, potrivit art. 102, alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură civilă,

instanța înștiințează prin citație participanții la proces, martorii, experții, specialiștii și

interpreții privitor la locul, data și ora ședinței de judecată sau la locul, data și ora

efectuării unor acte de procedură. Citațiile și înștiințările se înmînează participanților

la proces, martorilor, experților, specialiștilor, interpreților astfel încît aceștia să se

poată pregăti de proces și să se prezinte la timp în fața instanței. Citația se înmînează

părții cu cel puțin 3 zile înainte de data judecării. În cauzele urgente, acest termen

poate fi mai scurt, la discreția instanței.

Astfel, Colegiul reține argumentul recurentului precum că nu a primit nici o

citație la nici una dintre ședințele de judecată, atît în dosarul de bază de

insolvabilitate, cît și în dosarul privind atragerea la răspundere subsidiară,

4

Or, potrivit materialelor atașate la dosar și proceselor verbale ale ședințe lor de

judecată, se atestă că la dosar nu este anexată dovada citării legale a lui Condratiuc

Ștefan și acesta nu a fost prezent la nici o ședință de judecată desfășurată de instanța

de insolvabilitate.

Totodată, instanța de recurs reliefează prevederile art. 102 alin. (6) Cod de

procedură civilă, potrivit cărora citația sau înștiințarea se trimite la adresa menționată

de parte sau de un alt participant la proces. Dacă persoana nu locuiește la adresa

comunicată instanței, citația sau înștiințarea poate fi trimisă la locul ei de muncă sau la

locul unde se află.

Prin urmare, Colegiul punctează că atît lichidatorul Societății cu Răspundere

Limitată „Sanrom” – Litr Maxim, cît și instanța de insolvabilitate nu au întreprins

toate măsurile pentru a afla domiciliul lui Condratiuc Ștefan.

Or, potrivit înscrisurilor atașate la dosar, citațiile expediate lui Condurachi

Ștefan au fost restituite instanței de insolvabilitate cu bifa „nereclamat” (f.d. 13, 30,

32).

Instanța de recurs, prin prisma materialelor anexate la dosar, constată că

Condurachi Ștefan a fost citat de multiple ori, însă plicul cu citația de fiecare dată a

fost restituit instanței de insolvabilitate nefiind recepționat de ultimul, iar la ultima

citare (f.d. 32), oficiul poștal restituind plicul, nu a indicat nici un motiv de

nerecepționare a acestuia, din ce rezultă că Condurachi Ștefan nu locuiește pe adresa

Municipiul Chișinău, str. Calea Ieșilor, nr. 61/4, ap. 3.

Mai mult decît atît, recurentul în cererea de recurs a indicat că din anul 2012

locuiește pe adresa mun. Chișinău, or. Durlești, str-la Caucazului, nr. 18.

De menționat că instanța de insolvabilitate eronat a dispus citarea publică a lui

Condtratiuc Ștefan, deoarece legiuitorul a stabilit exhaustiv că citarea publică se

efectuează dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări

că deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia (art. 108, alin. (1)

Cod de procedură civilă).

Astfel, instanța de recurs, analizînd speța în ansamblu, prin prisma respectării

normelor de drept procedural, menționează că în jurisprudența CEDO, principiul

egalității armelor semnifică tratarea egala a parților pe toata durata desfașurării

procedurii în fața unui tribunal, fără ca una din ele sa fie avantajata în raport cu

cealaltă parte din proces.

Acest principiu este unul din elementele noțiunii mai largi de proces echitabil ce

impune fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabila de a-și susține cauza sa în

condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul ei

(cauza Ankerl contra Suediei, hotarârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost - Huler

contra Suediei, hotarârea 1997-I/24 noiembrie 1997).

Colegiul menționează că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea dreptului

la un proces echitabil, respectarea căruia este accentuată în jurisprudența constantă a

Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Concomitent,

conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele pricinii constatate

de instanță, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanțe,

argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit

instanța.

5

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru

Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în

cadrul unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de bază

ai dreptului la un proces echitabil.

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și se

vor înlătura omisiunile admise de instanța de insolvabilitate, pentru asigurarea unei

judecări corecte și legale a pretențiilor înaintate.

Prin urmare, prin prisma celor relatate, instanța de recurs va casa hotărârea din

19 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care cererea depusă de lichidatorul

Societății cu Răspundere Limitată „Sanrom” – Litr Maxim a fost admisă, cu remiterea

cauzei la rejudecare.

Instanța de recurs punctează că prin prisma prevederilor art. 5 alin. (9) din Legea

insolvabilității, se va reține că în cazul casării unei hotărâri a instanței de

insolvabilitate, cu remiterea cauzei la rejudecare, rejudecarea se va face de alt complet

al instanței de insolvabilitate (alt judecător).

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de către Condratiuc Ștefan, a casa hotărîrea instanței de

insolvabilitate, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide

Se admite recursul declarat de către Condratiuc Ștefan.

Se casează hotărârea din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în cadrul

procesului de insolvabilitate intentat în privința Societății cu Răspundere Limitată

„Sanrom”, la cererea depusă de lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Sanrom” – Litr Maxim cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere a debitorului insolvabil, cu remiterea cauzei spre rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Luiza Gafton

Victor Burduh

Iuliana Oprea

6